Ce s-ar întâmpla dacă am lua ad literam expresii ca: „m-a făcut cu ou şi cu oţet“, „m-am trezit cu noaptea în cap“ sau chiar să încercăm să „despicăm firul în patru“?
Am ajunge la disperare ca personajul de mai jos.
Se trezeşte un tip de dimineaţa din cauza unor zgomote ciudate: se crăpa de ziua.
O caută pe nevastă-sa în pat şi n-o găseşte: o furase somnul.
Se duce la baie şi se uită in oglindă, dar oglinda se face ţăndări: aruncase o privire.
Se uită într-un ciob de oglindă şi se vede tăiat pe tot corpul: îl tăia la stomac de foame.
Pleacă la serviciu şi pe drum vede două tipuri de oameni: unii care scădeau în înălţime (pe ăia îi rodeau pantofii) şi alţii care dispăreau pur şi simplu (pe ăia îi fura peisajul).
Ajunge la serviciu şi îşi vede toţi colegii lipiţi de tavan: purtau discuţii la nivel înalt.
La un moment dat se dezlipesc şi cad toţi de-odată: căzuseră de comun acord.
Se enervează şi pleacă de la serviciu.
Pe drum, îl vede pe unul lipit de asfalt şi vreo doi care trăgeau de el să-l dezlipească: era sărac lipit pământului.
Mai încolo îl vede pe unul căruia îi cădeau urechile, nasul, ochii: era putred de bogat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu