SCRISOARE CATRE PARINTELE MEU DUHOVNIC

SCRISOARE CATRE PARINTELE MEU ,DUHOVNIC, IOAN

Adormi tarziu, parintele meu drag, 

Croind la haina mantuirii mele,

 Ce vreau cu vrednicie sa o-mbrac,

 In ziua cand pasi-voi spre 'nviere!

Am fost pierduta-n haul adancului pacat, 

Dar de pe Crucea rastignirii grele, 

Stapanul meu Iisus s-a aplecat, 

Si-a luminat in bezn-a noptii mele!

Si in Lumina Lui m-a asteptat smerit, 

Un chip de inger, paza vietii mele,

 Parinte duhovnic spre mine ai pasit, 

Sa ma inveti sa-nving ispite grele!

Si te-am privit, uimita cand mi-ai spus, 

Ca Domnului i-am dat amar de fiere, 

Pacatul meu pe Cruce iar la pus, 

Si cui i-a fost, si rana, si durerere!

 Ti-a spus Hristos sa-mi faci frumos vesmant,
Sa-mi faci din lacrimi margaritarele, 

Mi-ai fost trimis in dar de Domnul Sfant, 

Ca sa-mi croiesti Vesmantul nuntii mele!
Mi-ai pus in suflet sfant margaritar,

O dragoste ce n-am crezut a fi, 

Ce trece si de-al vietilor, hotar, 

Si merge langa noi in vesnicii.
E dragostea cea Sfanta pentru Cel,

 Ce-L canta heruvimii in tarii,

 Eu vreau sa-mi cosi, 

vesmantul pentru El, 

Cand in Mareata-I, Slava va veni!

DUMNEZEU, APROAPELE si VRAJMASII

                      

Bucuria mea, porunca iubirii este clara: Sa iubim pe Dumnezeu si pe aproapele ca pe noi insine. Cand spunem insa aproapele, aici sunt cuprinsi si vrajmasii nostri. Sfantul Macarie Egipteanul zice: "Orice ar iubi cineva din lumea aceasta, ii ingreuiaza mintea, i-o stapaneste si nu-i ingaduie sa se ridice. O orbire totala apasa asupra oricarui suflet care nu este nascut de sus, care nu s-a ridicat cu mintea intr-o alta lume, asa precum este scris: “Salasul nostru este in Ceruri!”.

Aceasta este deosebirea intre crestinii ortodocsi si lumea pacatoasa. Crestinii ortodocsi, au mintea si gandurile la Dumnezeu, in timp ce lumea le are la poftele si interesele sale materiale. Dupa lupte grele, dupa multe suferinte, ispite si incercari, cernuti in sita diavolului cu inversunare, crestinii adevarati ajung la adevar, la pace, la cumintenie, la statornicie, la liniste.

Se cuvine, dar, ca noi sa ne departam de deprinderile cele rele pe cat ne este cu putinta; sa uram lucrurile cele desarte si inselaciunile lumii, sa ne intoarcem de la cugetele cele viclene si sa ne alipim totdeauna si pe cat ne este cu putinta de Domnul. Iar El este gata sa ne dea ajutorul Lui. Este milostiv si datator de viata, vindeca dureri care nu se vindeca si da mantuire celor ce-L cheama si se intorc la El." Iar Sfantul Parinte, Siluan Athonitul ne spune asa: "Cine iubeste pe Domnul, acela isi aduce aminte intotdeauna de El, iar aducerea aminte de Dumnezeu naste rugaciunea."

                                                                                                                          Amin si Aliluia!
                                                                                                                                Preot Ioan .

SĂRBĂTORI FERICITE !