Fiecare are in viata drumul sau

Fiecare are in viata drumul sau
Motto:
"In viata, fiecare are,
Calea sa fara asemanare.
Doar tu, esti cel ce hotarasti
Pe ce cale te desavarsesti!"

Tu, mergi pe drumul tau
Si nicicand nu o sa-ti para rau.
Drumul, singur ti-l construiesti
Din ceea ce in jurul tau zaresti.

Unul, te va indemna,
Sa mergi pe calea sa.
Altul, iti va spune
Ca pe calea lui vei gasi o minune,
Fiecare are insa calea drumului,
Mai aproape, sau mai departe, de sufletul lui.
Fiecare trebuie sa se nasca,
Sa creasca, sa infloreasca
Si apoi seminte sa daruiasca.
Fiecare, are un dat.
Fiecare, merge la semanat.
Fiecare, cand se va sfarsi
Drumul din viata si-l va privi.
Fiecare are in viata drumul sau,
Mai usor sau mai greu.
Vei gresi uneori,
Poate, chiar deseori,
Dar lasa sufletul sa-ti spuna,
Cand sa faci o fapta buna.
In calea ta vei intalni de toate.
Exista pe lume si rautate.
Dar, daca sufletul ti-l vei urma,
Viata-ti va inflori intruna.

Drumul, singuri ni-l asternem
Pe unde mergem.
Calatoria poate fi trista sau frumoasa,
Doar de tine depinde sa ti-o faci aleasa!

°
Nesselwang, Germany, 30.10.2020, ora 7,30÷7,47

Poveste cu tâlc!

 

Undeva într-o căsuță, când eram odată eu,
Se vorbea de-un doctor care nu credea în Dumnezeu.
Într-o zi, când sta la masă și citea dintr-un roman
Iată ca la dansul vine un biet copilaș sărman.

"Mama mea e grav bolnavă și tăticul a murit
Iară eu, care-s mai mare după leacuri am venit
Domnul doctor, fie-ți milă căci suntem cinci copilași
Dacă moare și mămică, ce ne facem noi orfani?"

Doctorul se-ngrijorează, de la masă se ridică
Dar cu gândul tot la carte îi de-te o alta sticlă.
Bucuros copilul fuge la mămică lui bolnavă
Neștiind că duce-n mână în sticluța lui, otrava.

Doctorul îl mai petrece cu privirea pe orfan
Se-ntoarce dinou la masă și citește din roman.
Dar de-o dată, se-nfioară. De la masă se ridică
"Oare ce medicamente i-oi fi dat în a lui sticlă?"

Când zărește eticheta, inima i se oprește.
"Ce crimă poate sa fie! Grav e ceea ce-am făcut!
N-am să mai ajung copilul ce-a fugit la a lui mamă
Dacă gustă din sticluță, va muri de bunăseamă!"

Atunci el cu disperare în genunchi s-a aplecat
Și cu ochii plini de lacrimi către ceruri a strigat:
"Dacă e Divinitate, dacă este Dumnezeu,
Să-mi asculte rugăciunea căci strig din sufletul meu!

Fă Doamne să nu ajungă la mămică lui bolnavă
Copilașul care duce în sticluța lui otrava!"
Deodată ușa se deschide și intră copilu-n goană
Și cu ochii plini de lacrimi îi arată mâna goală.

"Domnul doctor, eu din fugă am căzut și-am spart sticluța
Fie-ți milă și dă-mi alta să nu moară mămicuța!"
Doctorul cu bucurie îl servește-n goana mare
Și-l petrece cu privirea, copilașul la plecare.

Și-a plecat atunci genunchii, fața până la pământ
Și-ntr-un gest de umilință s-a 'nchinat Domnului Sfânt.
"Recunosc acum că este sus în cer un Dumnezeu
Vreau sa fiu și eu de-acuma un mic slujitor al Său!"

autor anonim
Pictura-Rudolf Schweitzer-Cumpăna