Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum te lauzi la toti sfintii,
Da-i în scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu parintii.
Doamne, daca-mi esti prieten,
N-asculta de toti zurliii,
Da-i în scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu copiii.
Doamne, daca-mi esti prieten,
Nu-mi mai otravi ursita,
Da-i în scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu iubita.
Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum sustii în gura mare,
Moaie-ti tocul în cerneala
Si-nainte de culcare
Da-i în scris porunca mortii,
Când si-o ascuti pumnalul,
Sa-l înfiga-n mine, Doamne,
Si sa lase-n viata calul.
poezie de Spiridon Popescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu