Banii n-aduc fericirea

Au bani că nu ştiu ce ar vrea
Din lumea asta să mai ia.
Au tot ce crezi şi ce nu crezi,
Nu-i înţelegi chiar dacă-i vezi.

Au cumpărat vrute - nevrute,
Lucruri mari dar şi mărunte.
Au bani că nici nu ştiu ce vor
Din lume să mai fie al lor.

Vor banii toţi ai lor să fie,
Cu ei, necaz nu bucurie
Şi-i chinuieşte banul care,
Vecinul lor, poate că-l are.

De căutaţi la ei n-o să găsiţi
iubire, dragoste, să ştiţi.
Pentru că astea nu au preţ.
Oferi dispreţ, primeşti dispreţ.

Zadarnic ban peste ban are,
Iubirea nu e de vânzare.
Şi-n zadar să cumpere ar vrea,
Nu-i de vânzare dragostea.

N-au vorbe dulci de nicăieri
Ori dragoste, nici azi nici ieri.
Iar linişte, să ştii, nu pot avea
Cât dragoste nu ştiu să dea.

Că banii n-aduc fericirea,
Că nu poţi cumpăra iubirea.
Zadarnic încerci să le spui
Că banu-i ochiul dracului.

Să-i fericiţi, nu vă grăbiţi.
Ce poartă-n suflete, nu ştiţi!
Chiar dacă bani au de nu-i ştiu,
Au sufletul trist şi pustiu.

!0-09-2010
Smărăndiţa