TREI OSENCE

Trei oşence, foste prietene în copilărie, colege de şcoală mai târziu, se întâlnesc după mai mulţi ani, deja mature.
După îmbrăţişările de rigoare şi întrebări ca "ce mai faci?" etc., ajung la subiectul următor:
- D- apoi tu Marie, luatu- te- ai?
- Luat dară!
- Şi cum- îi?- Apoi, drajele mele, mi- am luat un ficior mândru, chipeş, puternic, numai că are un beteşug!
- Dusu- l- ai la doftor?
- Dus.
- Şi ce- o zis doftoru?
- O zis că- i surd de- o ureche!
- No las că nu- i bai, doar nu trebuie să audă toate cele!
- D- apoi tu Anuţă, tu luatu- te- ai?
- D- apoi cum?
- Şi- al tău cum- îi?
- Doamne că al meu îi ca o cătană, mere ţanţoş pe uliţă şi îi tare ca un taur, frumos ca soarele, da' are un beteşug!
- Dusu- l- ai la doftor?
- Dus.
- Şi ce- o zis doftoru?
- O zis că- i chior de un ochi, nu vede bine!
- No las' că nu- i bai, doară nu trebuie să vadă chiar toate cele!?
- D- apoi tu Minodoră, tu luatu- te- ai?
- Păi tu fetelor eu mi- am luat un ficior cum nu să mai există pe suprafaţa pământului! Păi al meu îi cât bradul, îi deştept, puternic ca un urs, frumos ca o icoană, da are şi al meu un beteşug!
- Da' ce beteşug are, bată- l norocu?
- Păi al meu dimineaţa imi cere sa facem dragoste, la amiază imi cere sa facem dragoste, seara imi cere sa facem dragoste!!!
- Şi dusu- l- ai la doftor?
- Dus.
- Şi ce- o zis doftoru?
- O zis că n- are ţînere de minte.