Camelia Cristea
M-am îmbătat de multe ori cu apă chioară,
Mințind că este vinul cel de soi,
În inimă am pus arcuș dintr-o vioară
Ea prim solistă, în concertul primăverilor.
Mințind că este vinul cel de soi,
În inimă am pus arcuș dintr-o vioară
Ea prim solistă, în concertul primăverilor.
Am scris poeme, portativ stelar,
M-am agățat de vis cu disperare,
În carje am alergat, cănd nu puteam,
Să mă mai țin, drept pe picioare.
M-am agățat de vis cu disperare,
În carje am alergat, cănd nu puteam,
Să mă mai țin, drept pe picioare.
În proră văntul nu mai vrea să bată,
Și suflu eu speranță în catarg,
O viața, fi binecuvăntată…
Chiar și cu roua dimineții pe obraz.
Și suflu eu speranță în catarg,
O viața, fi binecuvăntată…
Chiar și cu roua dimineții pe obraz.
Mă rog ca îngerii să-mi dea putere,
Să mă ridic, atunci cănd sunt căzut
Să-ngrop în teacă, lacrima durerii
Și să iubesc lumina, ca semn de început !
Să mă ridic, atunci cănd sunt căzut
Să-ngrop în teacă, lacrima durerii
Și să iubesc lumina, ca semn de început !
27.03.2014
foto internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu