Gonit din harul fericirii,
E cel ce nu cunoaste,
Flacara iubirii,
Ce langa el mocneste.
Gonit din harul fericirii,
E cel ce lacrima nu sterge,
De pe obrazul mangaierii,
Cu mana calda si nu rece.
Gonit e cel nu zareste,
Zambetul cald, duios,
Si-n lume se petrece,
Ca omul manios.
Zdrobit, gonit va fi,
Cel ce-ntr-o zi culege,
Doar sumbre amintiri,
Din dragostea lui rece.
E cel ce nu cunoaste,
Flacara iubirii,
Ce langa el mocneste.
Gonit din harul fericirii,
E cel ce lacrima nu sterge,
De pe obrazul mangaierii,
Cu mana calda si nu rece.
Gonit e cel nu zareste,
Zambetul cald, duios,
Si-n lume se petrece,
Ca omul manios.
Zdrobit, gonit va fi,
Cel ce-ntr-o zi culege,
Doar sumbre amintiri,
Din dragostea lui rece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu