Pâinea

La un om veni odată
Un sărac cerând o pâine
Şi i-a zis omul din poartă:
Lasă, bade, vino mâine.

Noaptea zboară furtunoasă
Cu aripa-i ca oţelul,
Rezemat de-un colţ de casă
Răbdător stă bătrânelul.

Dimineaţa-n zori se scaldă
Încropind un fir de soare
În cuptor e pâine caldă,
Că e zi de sărbătoare

Îmbrăcat în rupta haină
Zăcea rece bătrânelul
Ca o ne-nţeleasă taină
Ce-o primise-n braţe cerul.

Şi din inimă amară
Bobi de lacrimi cad pe pâine
Că de-acum n-o să-i mai ceară
Că murise ieri... nu mâine!

Binele să-l faci atunci când e nevoie.....astăzi! Mâine poate fi prea târziu...!😪