Acum, când pregătim fantasme,
Colinde, brazi şi cozonaci
Şi sacul Moşului din basme.
N-ajunge-un singur Moş Crăciun,
Pentru copiii care-aşteaptă,
Să vină el, cel sfânt şi bun,
În lumea pururea nedreaptă.
Un Moş Crăciun s-ar cuveni
Să bată-n fiece fereastră,
Să dea acestor trişti copii
Întreagă datoria noastră.
Dar haideţi să ne hotărâm
Ca, la această sărbătoare,
Să vină, de pe-acest tărâm,
Un Moş Crăciun la fiecare.
Şi eu, şi tu, şi el, şi ea,
Sub viscolirile celeste,
La noapte, ne vom transforma
În Moşi Crăciunii din poveste.
Şi să avem în minţi, mereu,
Că, peste orişice păcate,
Un Moş e însuşi Dumnezeu,
Ce ne învaţă-acestea toate.
Hei, omule, cu suflet bun,
Frumos e rostul ce-ţi revine,
Să fii şi tu un Moş Crăciun,
Al celor mai săraci ca tine.
18-19 octombrie 1997
Adrian Păunescu
(Tragedia naţională, 1997)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu