ȚARA MEA CU RĂNI ȘI SÂNGE!

                     

Va veni și vremea noastră, aștepta-vom cu răbdare,

Să răspundă pentru toate, mama lor de fiare!

Pentru ce-au făcut din țară, pentru lacrima cu sânge,

Vine vremea când blestemul, ăstui neam, i-ajunge!

ȚARA MEA CU RĂNI ȘI SÂNGE!

de Eliana Popa

Mă întreb, ce-ar face unii și-n ce fel ar da răspuns,

Dacă azi, cum spune Cartea, ar veni Iisus?

Ce răspuns ar da mișeii care ne-au vândut pământul,

Dacă azi, cum spune Cartea, ar veni Cuvântul?

Și i-ar strânge sus, la Putna, pe pământ sfânt, moldovean,

Lângă cripta unde doarme Sfântul Domn Ștefan!

Și-ar chema toți voievozii ce-au luptat cu 'nalta Poartă

Împreună să le facă, dreaptă judecată!

Și ar da poruncă Domnul îngerului cel mai 'nalt,

Să aducă Brâncovenii, sângele vărsat!

Și potirele le-or pune jertfă sfântă și prinos

Pe-un pristol ce stă-naintea Domnului Hristos!

Și-or privi către mișeii ce-au îngenuncheat poporul,

Ce-au dat roadelor otravă, codrului toporul!

Ce-au strâmbat învățătura, Sfânta Lege din străbuni,

După cum le-a dat poruncă lifta de păgăni...

,, - Neamul meu născut-a iude...zice Sfântul Brâncovean!"

,, - Robi în lanțul altor neamuri!...murmură Ștefan!

Basarabii, Mușatini, Mihai, Mircea cel Bătrân,

Vin să judece cu Domnul, neamul cel român!

Să-i întrebe pe mișeii și pe cei ce ne lasară

Toată țara în ruină și ne-au scos afară!

Ne-au înfometat ființa să plecăm în pribegie

Ca să vina toți șacalii, țara s-o sfâșie!

,, - Slugi viclene, trădătoare, vai de-a voastră crudă soartă!

Noi, strămosii, azi vom face dreaptă judecată!

Și vom cere de la voi, plată multă și răspuns,

Toată zestrea ce-am lăsat, sângele ce-a curs!

Și sudoarea de pe fruntea bietului român, sărman!"

Așa tună cu mânie Sfântul Domn, Ștefan!

Sună buciumele-n munte, în ecou răsună-ntruna

Glas de corn! Și bat răzeșii, clopotul la Putna!

Și la Cozia pe lespezi mii de trupuri se-nfiripă,

Mircea grabnic oastea-și strânge! Paloșul ridică!

Către Putna se grăbește și-a mai strâns mergând călare

Toți valahii și arcașii, armia-i nemuritoare!

De prin gropile comune, de prin sfinte osuare,

Vin martirii prinși cu lanțuri sure, la picioare!

Vin în șir purtându-și rana, ca-ntr-un tainic ritual,

Duc în mâini vărgata zeghe, sângele-n pocal!

Si-al lor glas răsună groaznic, privind șleahta de mișei:

,, - Pentru ce murit-am, Doamne? Să ne vândă țara ei?

Am murit pe cruci ca Tine, chinuiți...pe frunți cu spini,

Și-au sădit pe jertfa noastră, mărăcini!"

Va veni și vremea asta, aștepta-vom cu răbdare,

Să răspundă pentru toate, mama lor de fiare!

Pentru ce-au făcut din țară, pentru lacrima cu sânge,

Vine vremea când blestemul ăstui neam, i-ajunge!

Sursa foto: Facebook