Este anapoda și incredibil ce se întâmplă peste tot în eterna și fascinanta Românie:

Hoțul strigă hoții...
Nebunii cer socoteală celor înțelepți...
Păcătoșii acuză pe drepți...
Majoritatea se supune minorității...
Conducătorii sunt conduși de alții...
Supușii nu se supun...
Incompetenții își dau cu părerea în locul specialiștilor...
Puturoșii scot ochii celor harnici...
Mincinoșii sunt mai crezuți decât cei care spun adevărul...
Sunt certați împăciuitorii, iar nu scandalagiii...
Greșelile mici se pedepsesc mult, iar cele mari sunt trecute cu vederea...
Cei buni nu se implică, în timp ce
Nemernicii mișună pretutindenea...
Stau în frunte tocmai cei care ar trebui să stea la coadă...
Vorbesc despre patriotism cei care nu țin la țara pe care au părăsit-o...
Sunt promovați oamenii de nimic, în timp ce oamenii de caracter sunt marginalizați...
Se laudă cu realizări mărețe exact cei care și-au bătut joc de dregătorie...
Stau țanțoși exact cei care ar trebui să stea cu capu-npământ de rușine...
Oamenii sinceri și onești sunt luați de proști, în timp ce aceia care viclenesc au, deseori, câștig de cauză...
Sunt plezniți tocmai cei care au dreptate, iar cei care n-au sunt aplaudați...
Nevrednicia este premiată, iar faptele bune și meritele sunt tăinuite...
Acuză acuzații și trebuie să se apere nevinovații...
Vorbesc despre virtuți cei care au vicii...
Dau lecții tocmai cei care ar trebui să le primească...
Cei răi sunt buni, iar cei buni sunt răi...
Am ajuns vremurile în care numim păcatul virtute și spunem răului bine...
În țara asta și în lume se moare cu dreptatea în mână și cu adevărul pe buze...

 
Vai de noi!

Rugăciunea în bătaia gloanțelor ...

Ne-a povestit Stareţul Paisie:

„Odată, cele două companii ale unității noastre, care se aflau într-o fortificaţie naturală formată din stâncă, au fost înconjurate de o mie şase sute de răzvrătiţi. Toţi soldaţii cărau muniţii, iar comandantul mi-a ordonat să Ias telegraful şi să car și eu. M-a ameninţat chiar şi cu pistolul. Credea că nu voiam să car, deoarece voiam, chipurile, să mă ascund, Atunci am început să car şi eu muniţii, dar din când în când mergeam şi la telegraf și încercam să prind legătura cu comandamentul. În sfârşit, după multe încercări am prins legătura şi le-am dat de înțeles că ne aflăm într-o situaţie dificilă, în ziua următoare, în timp ce răzvrătiţii se apropiaseră foarte mult, încât puteau fi auzite înjurăturile lor, a venit aviaţia şi i-a împrăştiat."

 
Această întămplare o povestea mai tárziu Stareţul ca pildă celor care îl întrebau: „Ce folos aduc monahii stând în pustie? De ce nu ies în lume să ajute?" „Monahii, le răspundea Stareţul, sunt telegrafiştii bisericii. Atunci când ei iau legătura cu Dumnezeu prin rugăciune, Acesta vine degrabă şi ajută. O puşcă în plus nu ar fi ajutat cu nimic, în timp ce aviaţia a hotărât soarta luptei."
Arsenie, punându-şi viaţa în primejdie, l-a salvat pe Pandelis de la moarte. Această povestire a lui PandeIis era adeseori întreruptă de suspine şi lacrimi îmbelșugate de emoție şi recunoştinţă faţă de prietenul şi izbăvitorul său.

„Aproape de Navpact am avut de dus o mare luptă, în timp ce ne retrăgeam, deoarece răzvrătiţii aveau mai multe forţe ‚ am căzut şi m-am lovit, fiindcă duceam un aparat de transmisie greu în spate. Când au ajuns soldaţii la linia pe care o delimitaseră ofiţerii noştri, Arsenie a observat că lipseam. Atunci a lăsat jos aparatul de transmisie şi a început să alerge. Ofiţerii şi soldații strigau: Lasă-l! S-a dus... s-a pierdut. Dar Arsenie a venit lângă mine, după cum mi-au spus mai apoi ceilalţi, m-a Iuat în spate şi m-a trecut linia şi m-a adus în compania noastră. Când mi-am revenit l-am auzit pe căpitanul Vuduris, spunându-i lui Arsenie: «Tu ai un sfânt ocrotitor care te-a ajutat să-l salvezi pe acesta», Atunci am întrebat: Ce s-a întâmplat? Iar ei mi-au explicat că locul unde căzusem se afla la o sută de metri de linia rázvrătiţilor şi la două sute de metri de linia noastră.”

„Într-o zi, a continuat Pandelis, ne aflam undeva sus, într-un loc numit «Ucigaşul». Ne înconjuraseră răzvrătiţii şi nu puteam să scăpăm pe nicăieri, deoarece nu exista nici o ieşire. Arsenie era în picioare. Gloanţele zburau şuierând. Înspăimântat, l-am prins de tunică şi l-am tras în jos, Dar el nimic. Privea în sus și stătea cu mâinile aşa, încrucișate. Se vede că S-a milostivit de noi Cel Atotputernic, căci la un moment dat au venit avioanele şi ne-au deschis drum. În timp ce plecam, i-am spus:

— Bine, măi creştine, dar de ce nu te-ai aruncat jos?
— Pentru că mă rugam, mi-a răspuns el.
— Te rugai? l-am întrebat cu multă uimire.

Câtă putere trebuie să fi avut rugăciunea lui şi cât de mare să fi fost credinţa lui, încât a putut nesocoti gloanțele. Cred că îl ruga pe Dumnezeu să fie ucis el şi să se izbăvească ceilalţi. De aceea stătea în picioare, fără să se ascundă. Iar Dumnezeu CeI drept, văzând jertfirea lui de sine, l-a izbăvit şi pe el împreună cu ceilalţi.

AMINTIRI DIN ALTE VERI

Se trezeau cu noaptea-n cap părinții ,pe timp de vară,
Iar când se porneau la câmp nici nu se vedea afară,
Ne lăsau laptele proaspăt ,în oală de lut,pe masă
Și într-un ștergar de in ,pâinea albă,coaptă-n casă.

-Hai,treziți-vă oleacă,ne spunea mama duios,
Ne-ndurându-se să strice somnul nostru-așa frumos,
-Eu mă duc iar la prășit ,cu bunică-tu-n Lănuț,
Voi să stați pe lângă casă,s-aveți grijă de puiuți!

Tată-tu e dus la coasă ,că se pologește iarba
Și de n-o cosi acuma ,când s-o duce-a fi degeaba,
Mâne-o să vă iau cu mine,în Fânaț ,la adunat,
Eu cu furca înainte,voi din urmă la greblat.

-Scoateți cloștile afară și la puii de găină
Dați-le un pumn de crupe sau muiați niște făină,
Puneți-le-un chic de apă în ceva nu prea adânc
Și vedeți să nu-i ia uliul până vin eu de la câmp!

Să duceți pe șes vițelul,priponiți-l mai departe
De vițeii altora,nu de alta ,s-or mai bate,
Puneți apă în căldări până o veni cireada
Că vin vitele-nsetate și să măturați ograda!

Noi ,cu somnul între gene,ascultam cam cu de-a sila,
Țineam minte ce țineam ,apoi Dumnezeu cu mila,
Dar când soarele-ncepea să ne ardă pe spinare,
Lăsam baltă bătătura și-o zbugheam la scăldătoare.

Treceam ulița spre șesul care ne părea o mare,
Cu valuri de romaniță așternute sub picioare,
Sfârâiau călcâiele când stârneam cârduri de gâște,
Și gâscani-înfuriați ne-alergau ,vrând să ne muște.

Noi vedeam numai hârjoana ce părea a fi in toi,
Din toți țăncii de pe vale ,din pârâu,lipseam doar noi,
Dar când tălpile simțeau mâlul fin și apa-n spume,
Ne rupeam de orice grijă și intram în altă lume.

Iar în firul de pârâu,jinduind după răcoare,
Bălăceala era-n toi ,cât era ziua de mare,
Înotam și ne stropeam ,printre broaștele speriate,
Până ne-alungau tânțarii cu înțepături pe spate.

Plini de mâl,ca niște diavoli,ne apropiam de casă,
De la poarta miroseam turtițele de pe masă,
Vedeam zâmbetul bunicii răsărind la colțul șurii,
Și căldările cu apă în mijlocul bătăturii.

Ne punea mâna pe creștet printre vorbe de mustrare,
Ne-ndemna să ne spălăm într-o balie,la soare,
Și când socotea că-i vremea,zicea:
-Eu mă duc acasă,
Da’ v-oi spune mâne-ta, ș-apoi îți vedea voi,lasă!

Nu spunea nimc ,sărmana,ba ,când o-ntrebau părinții,
Ne tot ridica în slăvi că am fost cuminți ca sfinții…
Parcă văd zâmbetul mamei...parcă toare-au fost mai ieri…
Azi mi-a mai rămas să depăn amintiri din alte veri.

Autor: Liliana Burac

Bătranul ...

Venea agale, într-o seară,

Purtându-și pașii prin noroi,
Un biet bătrân, pe-un drum de țară
Și-n urma lui, un car cu boi!

În car, era un braț de paie,
Ce-l adunase din grădină,
Rămas de la ultima claie,
Să-l pună boilor la cină!

Pornise să plouă mărunt,
O ploaie mocănească, deasă,
Iar bietul om cu păr cărunt,
Se îndrepta încet spre casă!

Pe-același drum, în multe rânduri,
Trecuse tot așa, tăcut,
Sărman și încărcat de gânduri,
Dar azi...era mai abătut!

De tânăr și-a pierdut nevasta
Și alta nu și-a mai dorit...
I-a fost destul pe lumea asta
Atâta cât a suferit!

N-a fost deloc ușor...și-apoi,
Cu doi copii mici l-a lăsat,
Crescându-i singur pe-amândoi
Cum Dumnezeu l-a învățat!

I-a îngrijit, le-a dat povață,
Ținându-i cu lapte și miere,
Crezând c-o să-l ajute-n viață
Când nu o mai avea putere!

Dar când îți iei soarta în mâini
Și pleci în lume de acasă,
Îți lași părinții tăi bătrâni,
Ce te-au crescut...și nu-ți mai pasă!

Prin minte, gânduri, fel de fel
Au început ca să îi treacă,
Cu-atâtea câte-s peste el,
Privirea în pământ și-apleacă!

Din când în când își îndemna,
Cu o nuia, boii, să meargă
Și-n suflet doruri aduna,
Greu mai putând ca să le șteargă!

,,Haide, Joian! La ce te miri?
Și tu, Mândrel...hai, mai la pas"...
Și se hrănea cu amintiri,
Fiindcă atât i-au mai rămas!

Se mai uita din când în când,
Scrutând pământu-n depărtare,
C-o mână, parcă, salutând
Copiii duși peste hotare!
☆ ☆ ☆
În gând, i-a venit, primul, Nicu,
Ce-l aștepta tot timpu'-n prag,
Strigând voios: ,,Vine tăticuuu"...
De el îi era cel mai drag!

În urmă cu vreo patru ani,
El a plecat, mai înainte
Și i-a trimis o dată bani...
Atât...din câte ține minte!

Pe-acasă nu a mai venit,
Prea multe despre el nu știe,
Dar după cum a auzit,
E pe la o măcelărie!

Petrică a fost zilier,
A dus-o greu o vreme bună,
Acuma, e pe-un șantier...
Așa i-a spus acum o lună!
☆ ☆ ☆
Cu vocea stinsă de necaz,
Își îndemna săracul boii
Și lacrimile pe obraz
Se-amestecau cu stropii ploii!

Cu grijile care-l apasă,
Ducându-l până-n pragul morții,
Bătrânul a ajuns acasă,
Dar...s-a oprit în fața porții!

În casă, a văzut lumină,
Apoi...se deschisese poarta
Și Nicu, ridicând o mână,
Striga voios: ,,A venit tata!"

Petrică...vai...l-a ajutat
De a băgat carul cu boi...
O, Doamne, cât de minunat!
Erau acasă amândoi!

Însă...sărmanul, obosit,
Puțin, de car, s-a rezemat,
O clipă doar a ațipit
Și-n acea clipă...i-a visat!

Dorel Mărgan

Printre pietre ...ploi și spini..

Printre pietre ...ploi și spini..

Pe un drum cu mărăcini ...
O viață am tot umblat..
Am căzut ...m-am ridicat...

A fost greu...a fost ușor..
Au trecut încetișor..
Anii tinereții mele..
Plini de dor și de durere..

Înflorit-a floarea vieții...
Printre bolovani...
Am avut și prieteni..
Dar și mulți dușmani..

Printre lacrimi si suspine..
Am înaintat...mereu..
Alături ...prin ploi și furtună..
Mi-a fost numai Dumnezeu...

EL m-a așezat aici...
Si-a spus..,,înflorește "..
Și încet și cu răbdare.. .
Astăzi bobocelu-i...floare..

Printre pietre ...ploi si spini..
Astăzi înflorește o floare...
Însă câți dintre voi stiti...
C-a durut și încă doare.....?

Nu-i usor să rămâi floare..
Si cu sufletul curat...
E nevoie de răbdare..
De lacrimi atât de-amare..
Si de genunchii ...plecați..

Maria Pintican...

,,Înflorește acolo unde te-a așezat...Dumnezeu.."

Sărut mâna...mămăită ..

Sărut mâna...mămăită ..
Stai singură la portiță..
Si privești în depărtare..
Pe cine aștepți...matale?

Doamne ajută...stau si-astept..
Vremea ca să treacă..
Că-i august...si e conced..
Poate vine fata acasă..

Că-i plecată de ani mulți..
În țările străine...
Să îngrijească pe ăi bătrâni...
Si neputincioși ca mine..

O privesc și-mi vine a plânge..
Imi întorc privirea..
Să nu-mi vadă bunicuta..
În ochi...dezamăgirea...

De matale mămăită .
Grijă ...cine are...?
Are bunul Dumnezeu..
Si Preasfanta Născătoare...

Ei imi poartă grija... maică ..
Si nu numai mie..
Că -i asa de părăsită..
O întreagă...Romanie..

Au rămas bătrânii maică..
Părăsiți... ai nimănui..
Căci copiii în lume pleacă..
Purtând grija banului..

Nu gândesc măcar o clipă..
Ce comoară au acasă...
Pentru o mână de arginti...
Pleacă ca să pribegească ..

Nu gândesc că...cu argintii..
Nu pot cumpăra ...
Sănătatea și iubirea..
Ce le-o poartă măicuța....

Ii sărut mâna muncita..
Si imi văd de drumul meu...
Plec...măicuță dar te las..
În grija lui Dumnezeu...

Maria Pintican..

* Timpul de aur *

* Timpul de aur *

Unii dintre noi am ajuns deja la vârsta de aur (fiind peste 66 de ani), alții nu, dar toată lumea ar trebui să citească asta!

1. Acum este momentul să profitați de economiile amânate. Bucurați-vă. Ele nu ar trebui păstrate pentru cei care, poate, habar n-au ce ați sacrificat pentru asta. Nu este nimic mai rău decât să lasati acești bani unui ginere, fiică sau rudă cu planuri mari pentru ceea ce ati economisit.

2. Nu va mai faceti griji pentru situația financiară a copiilor sau nepoților, nu va rusinati să cheltuiti banii pentru Dvs! Ati susținut copiii mulți ani, i-ati învățat multe și le-ati dat adăpost. Acum este rândul lor să înceapă singuri să castige.

3. Nu va supraîncărcati. Este ușor să te îmbolnăvești, dar mult mai greu să te menții sănătos. Păstrați-vă în formă, consultați medici, obțineți informații despre ce să faceți pentru a rămâne sănătoși.

4. Nu va faceti griji pentru lucrurile mărunte! Ati experimentat deja atât de multe în viața; vă puteți aminti o mulțime de lucruri bune, vă puteți aminti și lucruri rele. Nu lăsați povara trecutului să vă stea în cale astăzi și în viitor. Simțiți frumusețea prezentului!

5. Indiferent de vârstă, iubiti viața. 💓

6. Mandriti-va cu Dvs – în interior și în exterior. Nu încetati să mergeti la frizer, coafor, cosmetician, dentist, cumpărati-va parfumul preferat. Dacă sunteti ingrijit din exterior, atunci un sentiment de respect de sine și putere se naște din interior.

7. Fiti mereu la curent cu cele mai recente evolutii. Citiți, urmăriți știrile. Păstrati legătura cu vechile cunoștințe, acest lucru este important la vârsta Dvs.

8. Unii înfloresc la bătrânețe, altii învechesc. Viața este prea scurtă ca să o irositi. Petreceți-vă viața în compania oamenilor pozitivi, veseli - și viața va fi mult mai plăcută.

9. Rezistati tentației de a trăi cu copiii sau nepoții. Desigur, este plăcut să trăiești înconjurat de rude iubitoare, dar fiecare dintre noi are dreptul la propriul spațiu personal. Au nevoie și ei.

10. Nu renuntati la hobby-urile Dvs. Dacă nu le aveti, creati-va aceste obiceiuri.

11. Râdeti. Radeti mult. Din orice motiv. Țineti minte - aveti noroc. Ati reușit să trăiti o viață lungă. Mulți pur și simplu nu ajung la aceasta vârstă. Și ati reușit, așa că distrati-va! Încercati să vedeti partea amuzantă a oricărei situații!

12. Nu acordați atenție la ceea ce se vorbeste despre Dvs, cu atât mai puțin la ceea ce s-ar putea crede despre Dvs. O vor face oricum, iar Dvs sunteti mândru de Dvs și de viața Dvs. Lasati-i să discute, nu ar trebui sa va faceti griji din aceasta pricina. Ei nu știu prin ce ati trecut, ei nu știu ce știti Dvs.

A sosit momentul să ne bucurăm de pace, de o lume a fericirii.

💓ȘI ȚINETI minte: „VIAȚA ESTE PREA SCURTĂ PENTRU A BEA VIN RĂU!” 💓

Trimite acest mesaj omului bun al epocii de aur. Fac asta chiar acum. Vei vedea câte răspunsuri primești. Îngerii spun: în seara asta două lucruri care te îngrijorează foarte mult vor fi din nou bine. Te vei simți mai bine dimineața.

REGULI PENTRU CREŞTINII ORTODOCŞI CARE MERG LA SFÂNTA BISERICĂ!

1. Să te ierţi cu toţi cei din casă și din societate .

2. Să duci un mic dar la Sfântul Altar: un pomelnic, o lumânare, o prescură, o sticlă de vin şi una de ulei – ce poţi. Prin acel dar pe care-l duci tu la biserică, se binecuvintează casa ta, căci îl dai jertfă lui Dumnezeu.

3. Să mergi de dimineaţă !Ca să ajungi, să te poţi închina în linişte şi să îţi alegi locul în Sfânta Biserică fără să deranjezi Sfânta Slujbă.

4. Bărbaţii stau în dreapta, femeile în stânga.Aceasta este ordinea aşezării credincioşilor în biserică. Şi vârsta stabileşte ordinea aşezării: în faţă stau femeile şi bărbaţii mai vârstnici, iar cei mai tineri – în spatele lor. Între bărbaţi şi femei se lasă o cărare în mijlocul bisericii, ca să poată merge la altar cei care vor să se închine şi să ducă darul.

5. Nu vorbeşti în biserică. Este mare păcat. Doar dacă este neapărat nevoie poţi spune ceva, dar numai în şoaptă sau prin semne.

6. Nu ieşi înainte să se termine Sfânta Slujbă. Dacă ieşi înainte de terminarea slujbei, eşti asemenea cu Iuda, care a ieşit de la Cina cea de Taină şi s-a dus să-l vândă pe Hristos. Doar urgenţele justifică încălcărea acestei reguli canonice.

7. Nu săruţi sfinţii pe faţă. Când te închini la sfintele icoane, este păcat să săruţi sfinţii pe faţă. Dacă sfântul este pictat în picioare, îi săruţi picioarele.

8. Nu te mai duci să te închini……după ce preotul a dat binecuvântrea pentru Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, pentru că îi tulburi pe cei care vor să asculte Sfânta Liturghie. Nici darul nu îl mai duci, îl vei da, cu lumânare şi cu prescură, la sfârşit.

9. Stai în genunchi……când se cântă: ”Pe Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm…!”. La fel la Axionul Maicii Domnului şi la Tatăl nostru.

10. După împărtăşanie nu mai săruţi mâna preotului sau sfintele icoane. Cei căsătoriţi, care vor să se împărtăşească cu Preacuratele Taine, trebuie să păzească curăţia în familie măcar trei zile înainte, iar după măcar două zile şi să citească rugăciuni înainte de Împărtăşirea cu Dumnezeieștile Taine. (Canonul)

11. Iei anafură pentru cei de acasă. Cel ce a venit la biserică se cheamă apostolul familiei. El trebuie să ia sfânta anafură pentru toţi cei din casă.

12. Cum ieşi din biserică. Când rosteşte preotul: ”Cu pace să ieşim! Întru numele Domnului!” şi sfârşeşte liturghia, mergi la miruit, faci trei închinăciuni în mijocul bisericii şi mergi acasă. De la biserică nu te opreşti până la uşa ta.

13. Acasă, spui rugăciunea Cuvine-se cu adevărat … la sfintele icoane şi, stând la masă cu familia, povesteşti ce ţi-a rămas în cap de la Sfânta Evanghelie şi predică.

14. După ce ai stat la masă, te odihneşti, apoi te duci, să faci vizite celor în necaz: bătrâni şi bolnavi. Le duci, dacă poţi, un dar cât de mic.

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu !

Părintele Cleopa Ilie Mănăstirea Sihăstria Neamț.

DOAMNE,DOAMNE!

autor Ela Balescu

 
Doamne,Doamne!,eu te rog
Nu ma face sclav, sau rob.
Sunt bolnav si stii prea bine,
Ai grija mereu de mine.

Doamne,Sfinte cel de Sus!
Multe vorbe am de spus
Eu vreau bine sa traiesc
Linistit sa imbatranesc.

Doamne Sfinte!,Tu cel Bun,
Mi-ai facut sufletul bland
Tie iti sunt de folos
Ca m-ai facut sanatos.

Traiesc,datorita Tie.
Tu m-ai scapat de robie.
Numai Tu, Numai Tu,Doamne
Nu ma lasi sa mor de foame.

Grija ai Doamne,de mine
Ca mereu sa-mi fie bine.

SUFLET RATACIT

autor Ela Balescu

 
Sunt un suflet ratacit,al nimanui,
Dar,te rog,la nimeni sa nu spui.
Fata-mi e scldata-n Soare
Zici ca-s floare de cicoare.

Sunt un suflet de femeie
Spune-mi tu de ai idee,
Eu sunt lacat si tu chei
De ma furi in miez de noapte.

Lacrimile imi sunt picurate
Raman amintiri pictate,
Sau doar scrise intr-o carte
Spune-mi Soare de am parte.

De dragoste mai departe,
Sa avem noi,viata aparte
Sa vorbim usor,in soapte
De dragostele noastre,toate.

Soare,dragostele noastre toate
Eu le-am scris in a mea carte
Cu multe lacrimi picurate
Si citite mai departe.

LINIA GANDIRII

autor Ela Balescu

 
Ca o panza de paianjen,
Gandirea s-a incetosat
Si de nimeni nu-i stiut
Cugetul ce e pierdut.

Sa luat totul de la Zero
Sau sa spunem simplu
O ! Ce timpuri o sa vina
Cu urgie sau lumina.

Pe aripile lumii
Sa fie zborul pasarilor
Sau cantul durerii.
Priveste apa,cum curge la vale

Omul in viata isi face o cale.
Sa iau in calcul,linia gandirii
Copilaria vietii sa fie a regasirii?
Sa masor Unghiul de la Pamant

Pana la CER.

Ca viata Omului pe Pamant
Ramane mister.

GAND INTERSECTAT

autor Ela Balescu

 
Cand Gandul,se ingersecteaza
Pe OM , il intereseaza.
Gandul de-ar putea vorbi
In multe culori,el ar povestii.

Gandul de s-ar face Curcubeu
Ar spune ca e Fiinta,nu e Zeu.

INSOMNIA TIMPULUI

autor Ela Balescu

 
As vrea timpul sa aiba insomie,
Oamenii sa intinereasca
Sa ramana copii.
Timpul trait al copilariei

Frumos,precum florile campiei
Cine oare stie leac?
Viata sa ramana V E A C.
Asa vreau eu si tot zic;

Timpul vietii sa-l ridic.
Gandul meu,el tot mai spera
Omenirea, inca o E R A.
Sa luat tot de la inceput

VIATA - V E A C - ca imprumut.

Eu m-am născut în secolul trecut

Eu m-am născut în secolul trecut
Și cred c-am fost o mare norocoasă.
O altă generație de lume am văzut
Mai simplă,mai săracă,dar frumoasă.

Eu am venit pe lume-n acel veac,
Când omul era om și vorba vorbă.
Azi amabilitatea poate fi un fleac,
Căci banu-i la putere și la modă.

Eu m-am născut în acea vreme-n care,
Țăranii erau cei mai gospodari.
Dar unii azi probabil că uitară,
Că-n case mici, s-au născut oameni mari.

În secolul trecut m-am întâlnit
Cu oameni care-și scoteau pălăria.
Dar din păcate azi e deficit
Respectul, politețea, omenia...

Sufletul meu și-acum mai hoinărește
Pe ulițele satului natal.
O văd pe mama tânără, muncește
Și eu cu ea alături,undeva pe deal.

De greutăți în prezent nu mi-e frică.
Neajunsurile de-atunci m-au călit.
De-aveai la cină un boț de mămăligă,
Nu te plângeai, ci erai mulțumit.

Eu m-am născut demult,tare demult.
Probabil de aceea-s,,demodată".
Pun preț pe modestie cel mai mult
Și pe-acel om cu inima curată.

Natalia Mazilu-Miron

Nebunii urcă-n vârf de tot,

Nebunii urcă-n vârf de tot,
Comandă lumea idiot,
Declară zilnic un război,
Murim săraci, murim umili,

Din moftul unor imbecili
Şi este vai şi-amar de noi.
Nu mai există nici valori,
Nu se mai nasc nemuritori,


Există bani şi-atâta tot,
Să fim maimuţe-n carnaval,
Maimuţa n-are ideal,
Maimuţa are numai bot.


Sunt puse ţările la zid,
Democraţia e un vid,
Sub echilibrul pururi frânt,
Se-aruncă-n lume maladii,
Popoarele spre-a se rări,
Că-s prea mulţi oameni pe pământ.
______________

Adrian Paunescu

Atitudinea noastră trebuie să fie una de dragoste şi iertare

                                        

"Atitudinea noastră trebuie să fie una de dragoste şi iertare. Există o anume împietrire care s-a strecurat în viaţa ortodoxă de astăzi:

«Omul acela este un eretic, nu te apropia de el»; «celălalt este, chipurile, ortodox, dar nu poţi fi prea sigur»; «iar cel de acolo este un spion, se vede de la o poştă».

Nimeni nu neagă faptul că astăzi Biserica este înconjurată de duşmani sau că sunt unii care de-abia aşteaptă să profite de încrederea noastră. Dar lucrurile sunt aşa încă de pe vremea Apostolilor, iar viaţa creştină a presupus întotdeauna asumarea unui risc. Însă chiar dacă unii profită câteodată de noi şi trebuie să fim prevăzători, totuşi nu avem voie să renunţăm la atitudinea de dragoste şi încredere, fără de care ne vom pierde una din temeliile vieţii creştine. Lumea care nu îl are pe Hristos este nevoită să fie rece şi suspicioasă; însă noi, creştinii, dimpotrivă, trebuie să fim iubitori şi deschişi, căci altfel vom pierde sarea lui Hristos din noi şi ne vom face asemenea lumii, buni de nimic altceva decât de a fi aruncaţi afară şi călcaţi în picioare".

Pr. Serafim Rose


                   

"Rețeta de mântuire" a părintelui Paisie Aghioritul pentru toți cei osteniți și împovărați

Limitați-vă nevoile materiale pentru că acestea creează poveri înfricoșătoare și neliniști.

Nu râvniți la oamenii care au bani, confort, slavă și putere, ci la cei care trăiesc în virtute, înțelepciune și dreaptă credință.

Nu cereți de la Dumnezeu lucruri care întăresc numai trupul, ci cereți, în primul rând, ceea ce este bun și folositor pentru suflet.

Schimbați-vă viața, descoperiți sensul vieții, câștigați timpul pe care l-ați pierdut în călătoria voastră de până acum pe acest pământ.

Nu vă încredeți în cugetul oamenilor lumești.

Vindecați-vă de bolile care domină în viața oamenilor care nu au învățat să postească, să se înfrâneze, să se roage și să nădăjduiască.

Nu deznădăjduiți, Dumnezeu este pretutindeni și îl iubește pe om.

Tăiați orice relație cu răul, trăiți liber, în acord cu voia lui Dumnezeu.

Arătați-vă credința și prin faptele dragostei față de aproapele.

Hotărâți-vă, ce vreți mai mult: să plăceți lumii sau să vă întoarceți lângă Dumnezeu.

Aproape toate problemele încep de la gură (de la felul în care vorbești, adică) și de asemenea de

la cât de mult depinzi de patimile tale.

Să o iubești pe soția ta mai mult decât pe tine însuți. Cu faptele, nu cu vorbele. Și să nu-i vorbești niciodată urât, fiindcă de fiecare dată limba ucide și distruge dragostea. De asemenea, să luați aminte că unii părinți îi răsfață pe copiii lor și le fac toate voile. Și când răsfeți prea mult pe copil, devine egoist și o va lua pe o cale strâmbă. Mulți părinți au grijă să dea copiilor lor mai mult lucruri materiale. Aceasta este o greșeală. Trupul are multe pofte materiale, dar viață scurtă. Sufletul are veșnicie: alt drum, altă călătorie. Sufletul nu sfârșește în pământ, ci la Dumnezeu. Astăzi toți se ocupă de trup, iar nu de nevoile sufletului lor.

Bastarzii

Astă hoardă nesătulă strânsă de prin patru zări
O oribilă scursură de golani și înfractori
Mucegai în formă pură stimulat ca să se nască
Pentru a înfășura în ură trupul țării ca o iască!

O elită fără școală poleită în occident
Arde totul ca o smoală și ucide permanent !
Toate creierele proaste ce s-au lepădat de mamă
Sug din trupul țării noastre fără să băgam de seamă!

Viruși raspândiți de-o ciumă care nu-și găsește leac
Ursiți doar ca să răpună slava strânsă peste veac!
Tot ce a respins natura și ce-a lepădat știința
Este azi progenitura ce purifică ființa!

Vreau să văd această pleavă ce sufocă acest pământ
Diluată în otravă, dusă în pustiu de vânt
Iar pe culme să răsară un vlăstar de viță veche
Să salveze această țară care e fără pereche!

Dogaru Adi
Mai 2021

Mă întrebi de m-aș întoarce

 

Mă întrebi de m-aș întoarce
Azi în anii tinereții?
Drept să spun nu prea mi-ar place
Să repet corvoada vieţii.

De greșeli mi-am făcut stocul
Și n-aș vrea să mai fac alte,
Dar aș vrea să am norocul
Să le dau uitării toate!

 
Timpurile ce trecură?
Mulțumesc nu le mai vreau!
Oase rupte, alergatură ...
Îmi doresc să... mai și stau!

 
Îmi doresc timpu-nainte!
Cât mai lung dacă se poate!
La nepoți să fac placinte,
Să am timp și de o carte.

 
Să mă plimb în lumea largă,
Să văd ce nu am văzut
Viața, asta! mi-ar fi dragă!
Nu s-o iau de la-nceput.

 
Vreu timpuri mai liniștite...
Să privesc cum crește Iarba,
Pe întinderi nesfârșite !
Și să uit ce este graba.

 
Poate-aș vrea să mă întorc...
Puțin prin copilărie!
Cu amicii să fac cerc,
Să râdem de-orice prostie!

 
Să-mi mai văd mama și tata,
Chiar de ar fi să mă mai certe!
Să le spun ca:-Uite gata!
Am să pun mâna pe carte.

 
Și să-i strâng în brațe tare
Că mi-a fost așa de dor
Ca-au plecat în depărtare
Și nu-mi e deloc ușor.

 
În rest Doamne-s mulțumită!
Să-mi întorc anii n-aș vrea.
Nu mă dau încă bătută,
Și mă-mpac cu vârsta mea.

_Marinela Nichitovici Popa

Rugăciunea

Atunci când ne rugăm şi când ne concentrăm asupra rugăciunii, mintea intră într-o stare de asceză, astfel încât ea trebuie să ajungă la smerenie.

 
Când descoperi, însă, că eşti în Dumnezeu, că eşti cuprins de puterea Duhului Sfânt?
Se vorbeşte adesea despre munţi, despre locuri înalte, ceea ce ne îndeamnă să ne ridicăm de la starea pământească spre starea cerească.

 
Coborârea minţii în inimă nu este ceva la care trebuie neapărat să gândim, această coborâre se face numai pe căile smereniei.

 
Calea smereniei este o cale de înţelegere a propriei fiinţe.

Sfântul Serafim de Sarov spune: "Acum eşti în slavă, acum eşti în bucurie" şi îl întreabă: "Ce simţi?". Iar el îi răspunde că slava dumnezeiască este doar slava de liniştire, care de fapt este o liniştire a propriei identităţi, o aflare şi o împlinire în acelaşi timp.

Liniştea o găseşti numai atunci când eşti cuprins de puterea Duhului Sfânt, când ai aflat calea, când ai aflat viaţa, când descoperi că eşti în Dumnezeu, fără să te opreşti vreodată.

 
Fericitul Augustin spune:

"Ne-ai făcut pentru tine, Doamne!"

ILUZIE OPTICĂ - Van Gogh

Uitați vă foarte bine cu atenție la această fotografie oameni buni ați Iată pictură până unde a ajuns invenția gândirea pusă în practică de mâna omului uitați vă mai ales la ochi sunt două căsuțe cu ferestrele vizibile totul ce este fiecare parte are partea sa până și pălăria acestui fete este urechea extraordinar așa ceva numai un om de pe alte planete putea să facă precum s a zis este în pictograme este în cărțile vechi că Satana a pus un om arestat punându l acei care l au arestat să facă cartea într o noapte este vorba de Biblie cine putea să facă așa decât Satan a pus pe omul să facă într o noapte această carte știută aproape de toată lumea de pe planetă așa e scris trebuie să ne încadrăm în program din atâtea credințe de pe acest pământ restul este trecător