... FLĂMÂNZIRE ....

(autor preot Simeon Sica)

“Faptura mea, Doamne, facuta-i din foame

, Iar lumea intreaga-i, livada cu poame,

Sunt pomii din Rai, ce i-ai dat spre mancare,

Sa pot duce chipul, la asemanare.

Dar, Doamne, am gura-nclestata si muta,

Nimic nu primeste si nici nu m-asculta,

Ucisa-i saraca de-a Sarpelui rana,

Si crede ca moartea-i preadulcea ei hrana.

Cand viata avea, vedea Viata in toate,

Si Viul din viu luminand peste poate,

Si viul launtric si viul din poame,

Hranind - ostoind nesfarsita ei foame.

Din Viu se hranea, din Lumina si Minte,

Din cele ce sunt mai presus de cuvinte,

Adanc asezate in taina din roade

De Cel Ce-i numit, Ratiunea a toate.

In fiece rod era dulce chemare,

Spre multa vedere si spre contemplare,

Urcus in Lumina si in inviere,

Uniti cu Lumina prin Har si-nfiere.

Intoarce-ma Doamne, ca eu nu-s in stare,

Sa fiu, fiu supus, intr-a Ta ascultare,

Si moartea-mi ce-o apar cu reaua-mi voire,

Sa moara-mi cu moartea-Ti, intru rastignire”.

Acolo sus e alta lume,

De-aici, de jos, necunoscuta

, Doar Sfintii ar putea sa spuna,

Acolo-n Rai ce se intampla,

Nimeni de-acolo nu se-ntoarce,

Scrisori, mesaje nu ne scriu,

Dar sigur, c-ar vrea sa ne spuna:

Cat inca, nu e prea tarziu,

Pocaiti-va, postiti,

spovediti-va, impartasindu-va, mantuiti-va!

Acesta-i baiul, manca-v-ar Raiul!

Dumnezeu si Maica Domnului sa-i dea acestui parinte, Simeon Sica, multa sanatate si mantuire, la intreaga lui familie, enoriasilor dansului si intregului popor roman, crestin ortodox de pretutindeni. Amin si Aliluia!