S-a rugat mereu să plouă, e la voia Domnului
E năprasnică arșița și pământul crapă,crapă
Doamne, fie-ți milă, fie-ți dă-le fiilor tăi apă !
Două berze, vreo trei pui, stau în cuibul lor pleșuv,
Nu-i nici vânt, nicio răcoare,doar văpaie din văzduh
La o cruce părăsită,patru mierle scurmă-n colb,
Dincolo de codru-i ceață și tot croncăne un corb.
La o cruce părăsită,patru mierle scurmă-n colb,
Dincolo de codru-i ceață și tot croncăne un corb.
A simțit miros de carne, e mai jos o căprioară,
De ieri seară e rănită trage biata ca să moară
Și de secetă, de foame, umblă lupi și urși aiurea,
Se coboară jos în sate, nu e sigură pădurea!
Și de secetă, de foame, umblă lupi și urși aiurea,
Se coboară jos în sate, nu e sigură pădurea!
La o poartă, în răscruce, o fântână stă să sece,
E de-un an că n-are apă, pentru cine pe drum trece
Spun bătrânii c-au mai fost timpuri grele, ploi puține,
Dar necazul pe la noi, ca un scai demult se ține!
Spun bătrânii c-au mai fost timpuri grele, ploi puține,
Dar necazul pe la noi, ca un scai demult se ține!
Ba nu-i ploaie, ba nu-i pace,nici lumină și nici pâine,
Vai de noi, de cei rămași și de ce-o să fie mâine!
Căci de multe poți răbda, dar de apă niciodată,
Viața se preface-n umbre, nu-i cu secetă învățată!
Căci de multe poți răbda, dar de apă niciodată,
Viața se preface-n umbre, nu-i cu secetă învățată!
Și ne pârjolește vara, chiar și toamna se răzbună,
Cu întuneric și cu lipsuri și nevoile se adună
Și mi-e câmpul vieții ars de atâtea câte vin
Doamne, Dă-Ne ploi destule,Că de secetă murim!
Și mi-e câmpul vieții ars de atâtea câte vin
Doamne, Dă-Ne ploi destule,Că de secetă murim!
Foto internet 3/8/2022
Versuri Elena Bîrchi Cãruntu
Versuri Elena Bîrchi Cãruntu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu