luni, 26 ianuarie 2026

Există o oboseală




Există o oboseală, cea a sufletului, pentru care odihna fizică nu este suficientă.

Are nevoie de mare,

de tăcere,

de puține cuvinte,

de un comportament curat,

de a nu asculta prostia oamenilor.

Are nevoie de respirații adânci,

de a privi cerul,

de a citi o carte,

de a sorbi o cafea,

de a zâmbi la un gând,

de a plânge fără rușine.

Există o oboseală, cea a inimii, care are nevoie de îmbrățișări care aduc primăvara, când aceasta întârzie să sosească.

O îmbrățișare care este acel sărut pe frunte,

în timp ce dormi.

În timp ce, cu ochii închiși, te lupți cu temerile tale.

O îmbrățișare care alungă coșmarurile,

care luptă cu monștrii,

care îți dăruiește zorii, chiar și atunci când soarele nu este acolo.




Natascja Di Berardino

🍂

sâmbătă, 24 ianuarie 2026

Tu ești aici

            


Când valurile vieții se adună,

Când viața pornește o nouă furtună,

Ce fulgeră lângă tine și tună,

Când norii negrii și ploaia pe tine se răzbună,

Când nici un adăpost nu se arată

În apropierea ta imediată,

Tu ești ancora, Tu ești iubirea,

Tu ești dragostea,

Tu ești adăpostul meu,

Tu, doar Tu, Bunule Dumnezeu.


Fără Tine cine aș fi eu,

Cum aș trăi în lumea ce geme mereu?

Cum aș trăi fără lumina ce o aduci și dăruiești

Alungând norii cei negrii pe care-i oprești?

Cum aș trăi și unde m-aș adăposti?

Cum aș putea trăi fără a-Ți simți grija, dragostea,

Iubirea?


Viața mea ar fi risipită,

Iar eu aș fi, ... o floare ofilită

Și vântul timpului m-ar purta,

Oriunde, spre a te căuta.


Dar Tu ești mereu aici, în inima mea!


Phy

Berlin, Germania, sâmbătă 30.08.2025, ora 10,45÷10,50

Cum să supraviețuiești


Motto:"Secretul supraviețuirii este să încălzești inimile celorlalți. Când ajuți pe altcineva să trăiască… viața te sprijină și pe tine.” - Anonim


Într-o lume grăbită,

Plină de nelipsita ispită,

Într-o lume nepăsătoare,

Care nu vrea să știe că nefericirea doare,

Într-o lume urâtă,

Plină de răutate multă,

Într-o lume trecătoare,

În care adeseori iubirea moare,

Tu, poți să supraviețuiești,

Tu, poți frumoase povești de viață să trăiești.




Cu dragoste și răbdare,

Oriunde te afli sub soare,

Poți să oferi caldura inimii tale

Celor întâlniți în cale.

Cu dragoste și respect,

Poți oricând viața să o iei în piept,

Și să-ntinzi o mână de ajutor,

Celor ce doborâți de viață, cred că mor.

Cu un simplu zâmbet pe fața ta,

Poți norii cei negrii ai alunga din viața multora.



Secretul supraviețuirii tale miraculoase,

Este ascuns în iubirea dăruită fără foloase.

Dăruind vei primi înzecit!

Dăruind vei fi cel mai fericit!



Phy

Berlin, Germania, duminică 31.08.2025 ora 6,40÷6,50


O iubire fără margini

 




Motto : "Ca o piesă de teatru, așa este viața: nu interesează cât de mult a ținut, ci cât de frumos s-a desfășurat." – Seneca


Nu te grăbi, stai și privește,

Viața, ce în jurul tău mereu se ivește.

Fii un spectator

La desfășurarea vieților

Din jurul tău, a tuturor.


Poate fi o scăpărare de o clipă

Și viața se va trece pe a timpului aripă.

Sau pot fi clipe nesfârșite,

Pline de multele ispite,

Când viața se va lupta

Și moartea o înfrunta.

O luptă nesfârșită între viață și moarte,

Poți întâlni, în timpurile noastre deșarte.



Clipele trec, anii zboară,
Dar negreșit, viața nu o să moară!


Iubește viața din jurul tău,

Admir-o mereu!

Frumusețea ei e împlinită

Și-n orice formă e desăvârșită.

Privește-o cu ochii iubirii ce speră mereu.

Privește-o și înțelege că fără suflul vieții nimic nu se petrece,

Totul ar fi nemișcat, mort și rece.


Iubește viața nemărginit,
Lasă-te de ea copleșit!


Phy

Berlin, Germania, luni 01.09.2025, ora 7,05÷7,10


Despre gol

 


Motto :"Tot ce este nou va veni atunci când vei lăsa să plece ce este vechi." Proverb chinezesc


Poți vedea golul ce se află dincolo de toate?
Poți simți ce cuprinde și poți cu gândul a-l străbate?
Ști că un gol poate avea o chemare
Ce-ți dăruiește acea stare
De liniște deplină,
Cuprinzând și ceea ce este dincolo de lumină?


Exista chiar și-n gol o prezență.
Dar tu ai fost învățat că de fapt, acolo e doar o absență.
Tăcerea golului e interioară,
Iar pe unii, asta-i înfioară.
Nu pot crede că din gol poate străbate,
O urmă, a ceea ce era sau va fi, în toate.


Caută și privește
Ceea ce dintr-un gol se ivește.
Va fi și-n gol un licăr de viață,
Și asta ne învață,
Că oriunde se poate forma,
Și în orice se poate transforma.


Phy

Berlin, Germania, duminică 07.08.2025, ora 7,15÷7,20


Amintește-ți


Când amintirile te cheamă în trecut,
Amintește-ți potecile pe unde te-ai petrecut.
Amintește-ți de clipele grele,
Când vedeai pericolele, ce te pândeau dincolo de ele.

Amintește-ți de clipele luminoase,
Când toate din jur, îți păreau frumoase.
Amintește-ți, dar mergi mai departe,
Cu tot ce ai dobândit în a vieții tale carte.

Trecutul îți va aminti cel mai bine, cine ai fost,
Și totul va avea, un anumit rost.
Prezentul este acum în tine,
Putându-te spre tot ce în viitor îți revine,

După ceea ce ai făcut, pentru alții și pentru tine.
Prezentul și viitorul respiră cu tine!
Doar prezentul și viitorul e în tine!

Phy
Berlin, Germania, vineri, 24.01.2025, ora 7,30÷7,35

Radiera către creion:

 


— Ce mai faci prietene?
Creionul răspunde supărat:
-Nu sunt prietenul tău…
Te urăsc...
Radiera cu uimire și tristețe:
- De ce ?
Creionul:
– Pentru că ștergi tot ce scriu...
Radiera:
– Eu șterg doar erorile.
Creionul:
-De ce te preocupă asta?
Radiera:
– Sunt o radieră și asta e activitatea mea.
Creionul:
— Nu este o meserie.
Radiera:
– Munca mea este la fel de utilă ca a ta.
Creionul:
- Te înșeli și ești pretențios, pentru că cel care scrie este mai bun decât cel care șterge...
Radiera:
-Ștergerea erorii echivalează cu a scrie ceea ce este bun...
Creionul tăcu o clipă și apoi spuse cu tristețe:
-Dar văd că te micșorezi pe zi ce trece.
Radiera:
– Pentru că sacrific ceva din mine de fiecare dată când șterg o greșeală de la tine.
Creionul spune:
-Și eu mă simt în fiecare zi mai scurt decât eram...
Radiera îl consolează:
– Nu putem fi de folos celorlalți decât făcând un sacrificiu pentru ei...
Apoi radiera s-a uitat la creion cu mare bunăvoință spunându-i:
— Încă mă urăști?…
Creionul a zâmbit:
– Cum pot să te urăsc când ne-am reunit prin sacrificiu?
MORALA:
De fiecare dată când te trezești, viața ta scade cu o zi...
Dacă nu poți fi un creion pentru a scrie fericirea celorlalți, fii o radieră, care le șterge durerile și le răspândește speranță în suflet, pentru ca viitorul lor să fie mai bun 

Astăzi este despre BERZE,..

 


oorpteSdnsuc2ei84i01cnl64h 20ul04260alh5u 6lh09ac09ac15i3r2m ·

Astăzi este despre BERZE, o informație pe care vă rog să o împărtășiți ori de câte ori aveți ocazia, în special pe sate unde avem cele mai multe cuiburi, am pierdut multe berze tocmai din lipsa de informații corecte, erori umane și multe bâlbe.

Știu ca pare lung mesajul, dar vă rog sa citiți până la capăt, am rezumat doar esențialul. Oamenii nu știu ce sa facă când văd o barză în situații suspecte și din dorința de a face bine am avut foarte multe cazuri care au sfârșit tragic. Trebuie sa știți ca este o cursa contra-cronometru în care nu avem voie sa facem greșeli umane care devin fatale pentru ele.

Ce mănâncă o barză?
Majoritatea oamenilor cred ca barza mănâncă cereale de pe câmp, în general porumb.
Greșit!
Berzele sunt păsări carnivore. În natură mănâncă broaște, mormoloci, pești, insecte, larve, viermi, moluște, șerpi, șopârle, păsări, rozătoare, iepuri, cârtițe etc. Dacă vreți să hrăniți o barză o puteți face cu inimi și pipote de pui crude, pești mici.

Berzele sunt blânde.
Nu, berzele sunt de fapt foarte agresive, par blânde doar când au probleme grave de sănătate.

Berzele deși sunt migratoare se descurcă bine iarna la noi.
Berzele se descurcă pe iarnă doar dacă au hrană din abundență. Iarna când îngheață apa, rozătoarele intra în hibernare, hrana lor e foarte limitată. Ca să reziste frigului au nevoie de un strat de grăsime generos pe care îl pierd pe timpul iernii din cauza hranei puține. Majoritatea, dacă nu toate, fără ajutor sfârșesc peste iarnă. Ele își procura hrana doar din ape mici, mlăștinoase, nu sunt ca lebedele sau rațele care stau în ape adânci și au o hrana mai variată și găsesc resurse pe iarnă.

Am văzut o barza în cuib rămasă iarna, chemați pompierii sa o ia.
Pompierii pot veni, urca cu nacela, iar în momentul în care sunt sus pasarea poate zbura. Nu poți prinde o barza dacă este sănătoasă! În astfel de cazuri monitorizăm cuibul 24 de ore și vedem dacă acea barza pleacă din cuib și se reîntoarce sau vedem dacă 24 de ore sta doar în cuib. Dacă pleacă și revine seara este în regula. Același lucru și pe vara când avem pui. Dacă ai un cuib de barza la poarta aruncă un ochi și vezi dacă părinții/părintele pleacă în fiecare zi și revine la pui. Dacă părintele nu se mișcă din cuib 24/48 de ore este o problemă. Dacă nici un părinte nu vine la pui este iar o problemă. Seara ar trebui sa avem toată familia în cuib.

Am văzut o barza pe marginea șoselei, a fost cineva și a verificat-o, a spus ca este bine și a doua zi era moarta în același loc.
Nu se poate face o verificare de la distanță a unei berze. În afara de faptul ca putem vedea o aripă căzută, un picior cu probleme etc. berzele mai pot avea o sumedenie de alte probleme pe care nu le putem vedea cu ochiul liber. Boli virale sau de altă natură care le face incapabile sa se descurce în continuare. Acea barză trebuie luată și dusă la un cabinet veterinar care sa ii facă toate evaluările clinice și testele pentru a decide apoi dacă e sănătoasă și poate fi dusă înapoi.

Am văzut o barză la sol și am fost îndrumat să o direcționez către prima sursa de apă.
Dacă barza are probleme poate fi direcționată ușor. Dar o barza sănătoasă nu are nevoie sa fie direcționată, ea se înalță și vede toate sursele de apă din zonă, poate merge și singură.

Dar cum vedem dacă o barză aflată la sol are probleme sau nu? Dacă e nevoie să intervenim sau doar sa admirăm?

Nu vedem
Avem doua alternative:
1. Dacă putem pune mana pe ea, o luăm și o ducem la cel mai apropiat cabinet veterinar de urgență.
2. Sunăm la 112 sau la DSV (Direcția sanitar veterinară din județ), găsiți numărul de telefon pe internet.
3. Sunăm la Garda de mediu (din nou numărul de telefon îl găsim pe internet)

Închei cu un mesaj general valabil la orice pasăre. O pasăre sănătoasă nu poți să o prinzi. În natură nu există păsări blânde sau dresate, dacă așa par sunt doar muribunde. O pasăre ajunge în stadiul în care un om este capabil sa pună mâna pe ea doar dacă are probleme grave de sănătate. Natura e crudă, orice greșeală umană sau informare greșită duce la moarte iminentă.

Mulțumesc.

vineri, 23 ianuarie 2026

Doar sufletul

                                  

Motto:"Fă ce trebuie să faci până poți face ce vrei să faci." Oprah Winfrey


La început ai aflat
Că totul trebuie învățat.
Apoi ai trăit,
Cu experiențe de viață te-ai împlinit.
Ai încercat
Ca viața ce ți s-a dat
Să o faci să fie,
Așa cum îți place ție.
Printre cele ce trebuiau făcute,
Lucrări sau lucruri ce erau mute,
Ți-ai construit un univers,
Ce pentru tine părea divers,
Pentru că în el ai găsit clipele,
Ce-ți aduceau momentele
De neuitat,
Ale celor ce ți s-au întâmplat.


Dar când în oglindă în sfârșit
Te-ai privit,
Deabia atunci sufletul ți l-ai descoperit.


Pe el îl uitaseși printre lucrurile tale,
Pe el îl ascunseseși printre cele ce nu ți se păreau de valoare.



Doar pe el,
Bietul tău suflețel,
Nu l-ai găsit
Și folosit
În zbaterea și alergarea ta.



Într-un sfârșit ai aflat,
Că fără suflet, degeaba viața ți s-a dat.
Într-un final, din tot ce ai adunat,
Doar sufletul te-a salvat.


Phy

Berlin, Germania, marți 09.09.2025, ora 7,15÷7,25

Fotografie

                 

Din cauza spațiului, sunetele nu se vor sfârși niciodată.

Totul e amestecat într-un joc aleator, o dată și încă-o dată,

Cu o neașteptată lumină dogorâtoare,

Fără de asemănare.


Privești totul ca printr-o lupă,

Iar lumea, sub lumină îți pare năucă.


Vezi totul atât de bine

Încât ce atingi cu privirea, spre tine vine.

Și alergi să-ți cauți scăpare,

Dar ea nu există niciunde în lumea cea mare.

Totul se întrepătrunde

Și totul creează multiple unde,

Ce trecând și prin tine,

Construiesc ... ruine.


E o lume ciudată,

Unde amestecată,

Poți regăsi tristețea unui joc fără sfârșit,

Din care toate s-au ivit,

Cu bucuria creației divine,

Ce curge printre ruine.


Lumina, colorează totul în mod ciudat,

Iar sunetul de început de lume crezi că l-ai ascultat.


Totul ți se vare un vis îndepărtat.

Din care încerci să te trezești și să trăiești cu adevărat.


Phy

Berlin, Germania, joi 11.09.2025, ora 6,50÷7,00

Doar sufletul

 


Motto:"Fă ce trebuie să faci până poți face ce vrei să faci." Oprah Winfrey


La început ai aflat

Că totul trebuie învățat.

Apoi ai trăit,

Cu experiențe de viață te-ai împlinit.

Ai încercat

Ca viața ce ți s-a dat

Să o faci să fie,

Așa cum îți place ție.

Printre cele ce trebuiau făcute,

Lucrări sau lucruri ce erau mute,

Ți-ai construit un univers,

Ce pentru tine părea divers,

Pentru că în el ai găsit clipele,

Ce-ți aduceau momentele

De neuitat,

Ale celor ce ți s-au întâmplat.


Dar când în oglindă în sfârșit

Te-ai privit,

Deabia atunci sufletul ți l-ai descoperit.


Pe el îl uitaseși printre lucrurile tale,

Pe el îl ascunseseși printre cele ce nu ți se păreau de valoare.


Doar pe el,

Bietul tău suflețel,

Nu l-ai găsit

Și folosit

În zbaterea și alergarea ta.


Într-un sfârșit ai aflat,

Că fără suflet, degeaba viața ți s-a dat.

Într-un final, din tot ce ai adunat,

Doar sufletul te-a salvat.


Phy

Berlin, Germania, marți 09.09.2025, ora 7,15÷7,25

"FETITA IN FATA CAREIA, MOARTEA...S-A INCLINAT!



               


Intr-o zi, moartea se trezeste dis de dimineata, isi inseueaza calul - de o frumusete nemaivazuta - si porneste la o plimbare prin padure.
Adanc, mult adanc, unde desisul era de nepatruns, gaseste o fetita chircita la tulpina unui copac.
Micuta, vazand-o pe calu-i frumos, se bucura si intra-n vorba cu ea:
- Si tu te-ai pierdut, o intreaba?
Moartea o priveste si zambind, ii raspunde:
- Nu. Eu am iesit sa ma plimb.
Tu? Nu mai stii drumul de intoarcere acasa?
- NU, ii raspunde micuta. Dar acuma, cand tu esti cu mine, nu ma mai simt singura si nu imi mai este frica.
Moartea, surprinsa:
- Stii cine sunt eu??
Fetita, ii raspunde cu calm:
- Da, stiu cine esti si nu imi este frica.
- Stii cine sunt si totusi nu iti este frica de mine??, se minuna moartea.
- Daca ai venit dupa mine, e bine. Dar inainte sa ma iei cu tine ti-as cere o favoare.
- DA! - se aude vocea hotarata a mortii. Spune-mi care iti este dorinta si eu ti-o implinesc.
Copila, in ai carei ochisori aparuse tristetea, raspunde:
- Sa o salvezi pe mama.
Mama mea e foarte bolnava si de aceea am intrat in padure si am ajuns atat de departe. Cautam ierburi medicinale pentru ea, dar m-am pierdut. Si cel mai tare ma ingrijoreaza ca daca nu ma intorc cu plantele, fara mine mama mea va muri din cauza bolii si a tristetii.
Stii? Noi suntem singure. Tata a murit anul trecut si de atunci, mama are grija de casa si de mine...
Zambentul de pe fata mortii s-a sters brusc si pentru prima data a simtit mila si tristete, fiindca ea venise sa ia copila!!!
O tacere mormantala s-a asternut peste intreaga padure.
Fara sa mai scoata un cuvant, moartea ii face semn sa se prinda cu manutele de coama calului si astfel, vreme buna au continuat sa mearga una langa cealalta, pana au ajuns la drumul care ducea la casa fetitei. Acolo, moartea s-a oprit.
- Ce se intampla? De ce nu mergi mai departe, intreaba curioasa fetita?
Moartea ii raspunde:
- Nu, nu merg mai departe, ma opresc aici!!!
- Atunci, unde m-ai duce daca as merge cu tine??, veni intrebarea fetitei, vadit surprinsa.
Moartea a privit-o in ochisori si i-a raspuns:
- Nu, tu nu vei merge cu mine si nici mama ta!!
Mergi acasa si ai grija de ea. Cand va fi timpul voi aparea, dar pana atunci o sa mai treaca multa, multa vreme...
Fetita, ii imbratiseaza poalele hainei lungi, privind-o recunoscatoare, in timp ce frumosul ei armasar nu se putea opri din nechezat, si-i zice:
- Multumesc! Te voi astepta fericita, fiindca acum stiu ca nu esti rea...
- Micuto, mergi in pace!
Si nu uita sa-ti amintesti ca esti fetita in fata careia, moartea...s-a inclinat.
Apoi, moartea, dand pinteni calului a disparut in padure, pierzandu-se printre siluetele copacilor care se bucurau apludand frenetic..."
______
Net

Un om...

Motto: "Privilegiul vieții este să devii cine ești cu adevărat .” – Carl Jung


Suntem trecători în această viață,

Ce uneori ne încearcă, dar ne și răsfață!

Suntem precum umbra unui nor pe pământ,

Purtați de vânt.

Precum norul ce hrănește

Tot ce sub soare crește,

Menirea noastră este cât trăim,

Mai buni să fim, să dăruim.


Viața noastră, vis scurt și trecător,

Ce pe pământ e călător,

Va lăsa urme ce nu vor pieri ușor,

În sufletele rămase, pline de dor.

O inimă plină de iubire,

Va lăsa o blândă și frumoasă amintire.


Pentru unii, când vom pleca, într-un final,

Trecerea noastră poate părea un lucru banal.

Dar ce vom lua cu noi va fi cu adevărat,

Doar ceea ce în inimă am adunat și păstrat.


Phy

Berlin, Germania, miercuri, 17.09.2025, ora 7,35÷7,45

Suntem deja uitarea

  

Motto: "Un subiect cu mai multe feţe.

Oare de bucurie, sau tristeţe?"

 

Suntem deja uitarea ce vom fi,

Şi … mereu, astfel, vom deveni.

 

Cu toţii vor uita

Ce am fost, noi, cândva,

Atunci când prezenţa noastră va dispărea,

În neant, undeva.

Efemerul din noi,

Va sălăşlui mereu printre voi,

Ce la rândul vostru veţi deveni

Efemeri, într-o bună zi.

 

Întrebarea care se pune,

În mod evident, aş spune,

Dorim amintirea să ne rămână

Pe a timpului strună?

Sau dorim să dispară

Urma noastră, dulce - amară?

 

A fi …

Sau a nu fi,

Se întreba cineva,

Cândva.

Eu vă întreb cum e mai bine,

Pe struna timpului ce vine:

Uitaţi

Sau amintiţi

Să fiţi.

Cum doriţi?

Ce lăsa-ţi după această viaţă,

Pe care, poate, o consideraţi măreaţă?

Uitare sau amintire,

Pentru a voastră cinstire?

De fapt, ce aţi făcut

În timpul ce se scurge mut,

În timpul ce vi s-a dat,

Acum, şi nu în alt ev minunat?

Ce aţi realizat

Atunci când veţi fi plecat?

 

Uitare sau amintire,

Voi hotărâţi ce veţi fi în viitorime!

 

Φ

Timişoara, 26 mai 2015, ora 940-950

joi, 22 ianuarie 2026

Un râu nesfârșit



Un râu imprevizibil pândește și te cuprinde,
Purtându-te prin locuri de care ființa ta depinde.
Uneori, cu suflarea-ți tulburată,
La mal încerci să ieși de îndată.

Alteori, fără voință, te-ai abandonat,
Și te lași purtat, de valul înspumat.
Stropi de vină din adânc se ridică și te ating,

Cristale reci pe fața ta plâng.
Alți stropi ce-ți par strălucitori,
Te orbesc uneori.
Ai vrea să găsești un loc liniștit,

Dar curentul te poartă spre infinit.
Ai vrea rădăcini să crească din tine
Să poți rămâne unde simți că ți-e bine.
Dar ea, viața, ca un torent,

Mereu te poartă insistent,
Către alte și alte locuri neștiute,
Ce te cheamă tăcute.
Iar într-un final pe care nu l-ai știu

În marea cea mare ai trecut.
Fără să ști, un strop ai fost în marea vieții,
Un strop purtat spre lumina serenității.

Phy,

Berlin, Germania, sâmbătă 13.09.2025, ora 7,05÷7,10

joi, 15 ianuarie 2026

POPOR CERȘETOR



Adrian PĂUNESCU 

Am ajuns ce ni s-a spus,
Un popor cu preț redus,
Biet popor, fără imbold,
Un popor cu preț de sold.

Am ajuns fără un șfanț,
Biet popor cu glezna-n lanț,
Biet popor al nimănui,
Cerșetor în țara lui.

Voi nu simțiți, voi nu vedeți
Că parcă suntem beți ?
Voi n-ați aflat că între noi
E stare de război ?

Şi are un ecou păgân
Ideea de român,
Captivi ai unui mare drog,
Săriți din somn , vă rog!

Dar vouă nu vă este clar
Că totul e-un coșmar,
Când nici nu ne mai suntem frați,
Ci niște câini turbați?

Acesta nu mai e popor,
Ci jaful tuturor,
Ne-au anesteziat, ușor
Şi ne conduc, cum vor.

Şi clase-n școli ne-au dat obscen,
Cam câte sunt la tren,
Spre-a fi un neam de panglicari,
De târfe și tâlhari.

Voi n-auziți, nu remarcați,
Că suntem condamnați
Şi că, mai mult decât atât,
Ne umilim urât?

duminică, 11 ianuarie 2026

Un barbat a murit…

                            

Un barbat a murit… cand si-a dat seama, l-a vazut pe Dumnezeu apropiindu-se de el cu o valiza in mana. Dumnezeu a spus:

“Bine, fiule… este timpul sa plecam.”

Surprins, omul a raspuns: “Acum? Asa de devreme? Aveam o multime de planuri…”

Dumnezeu: “Imi pare rau, dar trebuie sa plecam.”

Barbatul: “Ce ai in valiza?”

Dumnezeu a raspuns: “Lucrurile tale!”

Barbatul: “Lucrurile mele? Ce vrei sa spui? Adica hainele mele, banii mei?”

Dumnezeu: “Nu. Acele lucruri nu au fost de fapt ale tale. Ele apartineau pamantului.”

Barbatul: “Atunci amintirile mele?”

Dumnezeu: “Acelea nu ti-au apartinut niciodata. Ele apartin timpului.”

Barbatul: “Este vorba de talentul meu?”

Dumnezeu: “Acesta nu ti-a apartinut niciodata… el a fost in functie de oportunitati.”

Barbatul: “Este vorba despre familia si prietenii mei?”

Dumnezeu: “Imi pare rau… ei nu ti-au apartinut niciodata. Ei au apartinut destinului.”

O lectie de viata. Toti trebuie sa citim asta!

Povestea care ne invata ce inseamna cu adevarat viata

Barbatul: “Este vorba de sotia si fiul meu?”

Dumnezeu: “Ei nu ti-au apartinut tie niciodata… au apartinut inimii tale.”

Barbatul: “Este vorba de corpul meu?”

Dumnezeu: “Corpul tau nu ti-a apartinut niciodata. El a apartinut pamantului.”

Barbatul: “Este sufletul meu?”

Dumnezeu: “Nu, sufletul tau imi apartine mie.”

Foarte speriat, omul a luat valiza din mainile Domnului si a deschis-o. Aceasta era goala.

Lacrimile au inceput sa curga siroaie pe obraz.

“Niciodata nu am avut nimic???” – a intrebat barbatul.

Dumnezeu a raspuns: “Adevarat… fiecare moment pe care l-ai trait a fost doar al tau. Viata este doar un moment… un moment care iti apartine. Din acest motiv trebuie sa te bucuri de fiecare clipa pe care o ai. Nu lasa ca nimic sa te opreasca din a fi fericit. Traieste ACUM! Traieste-ti VIATA.”

Nu uitati sa fiti fericiti… acesta este singurul lucru care conteaza.

Lucrurile materiale si tot ce crezi ca merita… nu merita; sunt lasate in urma. Nu poti lua nimic cu tine in cealalta lume.

Impartasiti aceasta poveste cu toti cei pe care ii iubiti. Bucurati-va de fiecare secunda a vietii.

M-am trezit cândva-ntr-o gară,



Numărând pe ceas secunde,
Așteptând un tren s-apară,
Să mă ducă spre...oriunde!
Nu aveam nimic cu mine,

Sufletul îmi era gol,
Pornind pe-ale vieții șine,
Lumii, să îi dau ocol!
Stăteam trist pe un peron

Și priveam în jos și-n sus,
Neștiind în ce vagon,
O să fiu prin lume dus!
M-am urcat în cel din față,

Când venise rândul meu,
Și-astfel am pornit prin viață,
Trenul, tot oprind mereu...
Dintr-o gară-n altă gară,

Anotimp...cu anotimp...
Eu priveam pe geam afară,
Cum treceam grăbit prin timp!
Dintr-o haltă-n altă haltă,

Făr' să știu unde ajung
Și spre ce locuri mă poartă,
Trenul rece...trenul lung!
Oameni triști ori fericiți,

Îi vedeam pe hol umblând,
Unii coborând grăbiți,
Alții-n tren abia urcând!
Mi-am făcut loc printre gloată,

Mai mult stând într-un picior,
Fiind, la următoarea haltă,
Hotărât ca să cobor!
O voce fermecătoare,

Așa dulce mi-a șoptit,
Că aici e halta, care,
Mă va face fericit!
După-un drum rătăcitor,

Fără niciun țel în viață,
Reușisem să cobor,
În suflet cu o speranță!
Și-am găsit în astă haltă,

După ani și ani de chin,
O Ființă minunată,
Care m-aștepta să vin!
M-a luat cu drag de mână,

Pace-n inimă mi-a pus,
Și de-atunci, merg împreună,
Prin viață...cu IISUS!
De atunci, până acum,

Dragoste-n suflet îmi cerne
Și mă poartă pe un drum,
Spre Câmpiile Eterne!
--------------------------------------------
Dorel Mărgan

miercuri, 7 ianuarie 2026

De ce nu puneţi şi pe râs impozit?

                         

de ADRIAN PĂUNESCU
 
De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!

Ar fi păcat să ezitaţi în crima
De-a confisca şi sângele din vine,
Continuaţi prăpădul cu ardoare
Şi răul ce vă face-atât de bine!

Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc întruna,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.

Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri
Pe nou născuţi ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.

Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce şi-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?

Taxaţi sever şi strângerea de mână!
Impozitaţi total telepatia!
Luaţi atâtea piei câte vă place
Şi desfiinţaţi prin taxe România!

Ce e complicitatea asta bleagă
Cu sărăntocii şi dezmoşteniţii?
Tot au şi ei ceva să dea ca taxă,
Treziţi-le revolte şi ambiţii!

Voi nu vedeţi că omul mai respiră?
Cât amânaţi sentinţa capitală?
Loviţi la oase naţia întreagă,
Înduioşarea e un fel de boală.

Adăugaţi impozite şi taxe
Pe taxe şi impozite, cuminte,
Impozitaţi şi lacrima şi ploaia!
Taxaţi adânc şi morţii din morminte!

Impozite pe floarea dăruită,
Impozite pe cald, ca şi pe rece,
Impozite pe rouă şi pe lună,
Impozite pe notele de 10.

Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,
Fereastra, uşa, merită accize
Când, cu o poftă tragică, Guvernul
Îi dă un nou impuls acestei crize.

Impozite şi taxe pe cuvinte,
Dar biruri pe ecou şi pe tăcere,
A jupui poporul este nobil,
Când nu-i mai laşi nici dreptul să mai spere.

Hei, Românie, parcă răstignită,
Degeaba vrem să te-ntrebăm "Quo vadis?",
Nici să trăim aici, nu-i cu putinţă,
Nici să murim acum nu mai e gratis.

La luptă împotriva tuturora,
Într-un neomenesc război promiscuu,
Trăiască lanţul ce ne intră-n oase!
Trăiască Taxa, Jaful, Moartea, Fiscul!

duminică, 4 ianuarie 2026

Cândva, un om, un biet argat,





Cândva, un om, un biet argat,
Creștin, cu inima curată,
Lucra la un stăpân bogat,
Aproape pe nimica toată!

N-avea nimic, sărac lipit,
Trăia așa de azi pe mâine,
Muncind la omul înstărit,
Pentru un pat și-un colț de pâine!

Dar, într-o zi, și-au luat bucate
Și au pornit la drum, călare,
Bogatul vrând să îi arate,
Argatului său, tot ce are!

Șezând în șa, mândru, pe cal,
Fiind timp frumos, ziua senină,
Îl duse pe argat pe-un deal
Și-i spuse, întinzând o mână:

-Privește-n zare...tot ce vezi,
Păduri, câmpii...tot ce-i mai bun...
Nu poți nici să-ți imaginezi
Ce am...cât am putut s-adun...

De-acolo, de pe deal, săracul,
Privind în jos, în depărtare,
Printre copaci, văzu conacul,
În toată marea lui splendoare!

Uitându-se în jur, apoi,
La umbră, pe lângă copaci,
Pășteau turme întregi de oi,
Sute de cai...și mii de vaci...

-Pământu-l vezi cât se întinde?
Nici nu mai știu să mai socot...
Tot ce cu ochii poți cuprinde,
Chiar și mai mult...al meu e tot...

Era o zi caldă de vară,
Fără un nor, s-aducă ploi,
Și se făcuse deja seară,
Cât au vorbit pe deal cei doi...

La-ntoarcere, pe-același drum,
Argatul, plin de Dumnezeu,
Șopti: -Aș vrea să-ți spun acum,
Ce bogăție am și eu...

stăpâne...uită-te în sus,
Vezi tu, cât sunt de multe stele?!
Eu până astăzi nu ți-am spus...
Să știi...că toate-s ale mele!

Tu nu poți să-nțelegi misterul,
Ce multe bogății am eu...
Privește și mai sus...e Cerul
Și cât Îl vezi, e tot al meu!

Chiar dacă, astăzi, pe pământ,
N-am decât țoala de pe mine,
Am încheiat un Legământ,
Care, de Cer, legat mă ține!

E greu ca să poți înțelege,
Dar va veni o zi în care,
Acolo sus, în Cer, voi merge,
Unde e veșnic sărbătoare!

Azi, toate ale tale sunt,
Dar vei pleca de-aici, stăpâne,
Că viața este frunză-n vânt,
Și nu vei lua nimic cu tine!

De-a înțeles ce-a spus argatul,
Nu aș putea ca să vă zic,
Dar la întoarcere, bogatul,
Tot drumul, n-a mai zis nimic!

Bogat, nu e acela care
Adună saci cu bani, mereu...
Bogat e omul care-L are,
În inimă, pe DUMNEZEU!

Dorel Mărgan

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog