Cândva, un om, un biet argat,

                              

Creștin, cu inima curată,
Lucra la un stăpân bogat,
Aproape pe nimica toată!
N-avea nimic, sărac lipit,

Trăia așa de azi pe mâine,
Muncind la omul înstărit,
Pentru un pat și-un colț de pâine!
Dar, într-o zi, și-au luat bucate

Și au pornit la drum, călare,
Bogatul vrând să îi arate,
Argatului său, tot ce are!
Șezând în șa, mândru, pe cal,

Fiind timp frumos, ziua senină,
Îl duse pe argat pe-un deal
Și-i spuse, întinzând o mână:
-Privește-n zare...tot ce vezi,

Păduri, câmpii...tot ce-i mai bun...
Nu poți nici să-ți imaginezi,
Ce am...cât am putut s-adun...
..........
De-acolo, de pe deal, săracul,
Privind în jos, în depărtare,
Printre copaci, văzu conacul,
În toată marea lui splendoare!

Uitându-se în jur, apoi,
La umbră, pe lângă copaci,
Pășteau turme întregi de oi,
Sute de cai...și mii de vaci...
-Pământu-l vezi cât se întinde?
Nici nu mai știu să mai socot...
Tot ce cu ochii poți cuprinde,
Chiar și mai mult...al meu e tot...
..........
Era o zi caldă de vară,
Fără un nor, s-aducă ploi,
Și se făcuse deja seară,
Cât au vorbit pe deal cei doi...
..........
La-ntoarcere, pe-același drum,
Argatul, plin de Dumnezeu,
Șopti: -Aș vrea să-ți spun acum,
Ce bogăție am și eu...
stăpâne...uită-te în sus,
Vezi tu, cât sunt de multe stele?
Eu până astăzi nu ți-am spus...
Să știi că...toate-s ale mele!
Tu nu poți să-nțelegi misterul,
Ce multe bogății am eu...
Privește și mai sus...e Cerul,
Și cât Îl vezi, e tot al meu!
Chiar dacă, astăzi, pe pământ,
N-am decât țoala de pe mine,
Am încheiat un Legământ,
Care, de Cer, legat mă ține!
E greu ca să poți înțelege,
Dar va veni o zi în care,
Acolo sus, în Cer, voi merge,
Unde e veșnic sărbătoare!
Azi, toate ale tale sunt,
Dar vei pleca de-aici, stăpâne,
Că viața este frunză-n vânt,
Și nu vei lua nimic cu tine!
............
De-a înțeles ce-a spus argatul,
Nu aș putea să vă mai zic,
Dar la întoarcere, bogatul,
Tot drumul, n-a mai zis nimic!
.............
Bogat, nu e acela care,
Adună saci cu bani, mereu...
Bogat, e omul care-L are,
În inimă, pe DUMNEZEU!
--------------------------------------------
Dorel Mărgan

... MÂNTUIRE CU CARUL! ...

 

     Bucuria mea, foarte mulți oameni, chiar și dintre creștinii ortodocși nu știu care este scopul existenței noastre umane. Mâncăm, pentru că ne este foame, ne culcăm, fiindcă, suntem obosiți, mergem la servici să putem achita cheltuielile de zi cu zi, mergem în concediu să ne odihnim câteva zile că suntem obosiți, mergem la școală să învațăm carte..., dar dacă într-o zi vom muri, și trupul se face pământ, după porunca lui Dumnezeu: "Pământ ești și în pământ te vei întoarce" (Facerea 3:19), atunci, la ce folos atâta zdroabă, atâta osteneală în fiecare zi??? Sfântul Părinte, Serafim de Sarov, spune ca scopul existenței umane este DOBÂNDIREA DUHULUI SFÂNT. Și pentru a păstra Harul Duhului Sfânt, după cuvântul de învățătură al Sfântului Părinte, Siluan Athonitul, trebuie: "Să iubim vrăjmașii și pentru toate necazurile să mulțumim lui Dumnezeu". Iar Iisus Hristos a spus în casa lui Zaheu Vameșul: "AM VENIT să caut și SĂ MÂNTUIESC pe cel pierdut"( Luca 10:16). Într-un anume fel, pierduți suntem toți (prin "lumea de păcate", în "valea plângerii"), fiindcă, nu suntem lângă Creatorul nostru, lângă Tatăl nostru, Cel ceresc! Dar, pentru a ne mântui sufletele, pe lângă Sfintele Taine: Botez, Mirungere, Cununie religioasă, Sfântul Maslu, Spovedanie și Împărtășanie, ne mai trebuie și:

   ✒️  RĂBDARE cu carul, nu până la prășit, ci până la sfârșit!

   ✒️ RUGĂCIUNE cu carul, nu ca fugarul!

   ✒️ ASCULTARE  cu carul, nu încăpățânare ca măgarul!

   ✒️ MUNCĂ cu carul, dar nu cu paharul!

   ✒️ POST cu carul, nu burta cât carul!

   ✒️ IERTARE cu carul, nu răzbunare cu parul!

   ✒️ MILOSTENIE cu carul, nu cu degetarul!

   🤔 Mântuire cu carul, fiindcă, nu contează decât unde pune Dumnezeu sufletele noastre după ce murim, în VEȘNICIA RAIULUI sau în VEȘNICIA Iadului!

   🙏 Domnul meu și Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, Care ai înviat a treia zi din morți, noi credem că toate le-ai răbdat pe Sfânta Cruce, ca să ne mântuiești. Amin!

   🙏 Doamne, Iisuse Hristoase, Împărate al Slavei și Dumnezeul milei, milostește-Te spre noi, robii Tăi să ajungem cu toții în Lumina Ta cea Neînserată! Amin și Aliluia!

                                                                                                                           Preot Ioan 🛎️.

Vecinii si NetFlix-ul

"Acum 6 luni, vecinul mi-a cerut parola de conectare la internet. I-am oferit-o pentru că nu mă costa nimic și pentru că mă înțeleg bine cu el ca vecin. Ieri, în timp ce veneam acasă, l-am găsit la ușă. M-am oprit și am stat de vorbă ca de obicei, acesta spunându-mi că este fericit, că a reușit să își plătească un an de netflix și că se uită în fiecare seară cu soția. Eu i-am replicat că muncesc din greu, vin seara și nu prea am timp să mă uit la Tv, așa că nu îi simt utilitatea NetFlix-ului. Dar.. cred că pot încerca să mă uit, mai ales dacă are buna plăcere să îmi ofere acces la acesta (știind că un abonament are 3 utilizatori). Din spate.. soția lui, auzind discuția dintre noi, a început să strige : “vecine, ne pare rău.. dar nu putem .. pentru că și noi muncim din greu și este destul de scump, nu-l putem impărtăși”. Apoi s-a așezat o tăcere totală! Vecinul și-a cerut scuze .. încet.. de parcă nu dorea să-l audă cineva.. iar eu i-am zâmbit, i-am spus că nu face nimic și mi-am văzut de drum. A doua zi, liber fiind de la serviciu, am stat relaxat, m-am uitat la Tv, pe Facebook.. am mai scris câte ceva pe Avizier, timp în care s-a auzit și o voce de femeie “ce s-a întâmplat, de ce nu mai merge Tv-ul?” .. probabil vecina îl sunase pe soț să îl întrebe ce se întâmplă. NetFlix-ul nu mai funcționa ? La câteva ore, “cioc-cioc” la ușă.. deschid.. și ce să vezi, surpriză: vecinul și vecina.. la mine la ușă, unul mai nervos decât celălalt. “ - Vecine , nu te supăra, ști cumva de ce nu merge internetul ? Tot încerc să mă uit la un film și nu funcționează , îmi arată că nu există conecțiune la internet”. M-am uitat la ei și le-am spus : “ nu vă mai merge pentru că am schimbat parola de acces la internet , pentru că eu sunt cel care îl plătește și nu am de ce să îl împart cu cineva “. Auzind asta .. vecina s-a roșit la față și a încercat să mai spună câteva cuvinte, în schimb , nu am lăsat-o și i-am replicat : “ Doamnă , am internetul meu și tu ai netflix-ul tău, totul este bine și toată lumea este fericită! ”. S-au întors și au plecat acasă. Nu mi-au mai vorbit niciodată!

 Povestea nu îmi aparține dar am avut mult de învățat din ea:

- prietenia trebuie să fie reciprocă.
- dragostea trebuie să fie reciprocă.
- afecțiunea trebuie să fie reciprocă.

Începând din acest an o să încerc să pun tăcere acolo unde este tăcere, o să absentez acolo unde se absentează, o să ofer afecțiune acolo unde se oferă afecțiune, prietenie doar celui care întoarce prietenia și loialitate acolo unde există aceasta. Sentimentele trebuie să fie din ambele părți și trebuie să conțină cantitate egală..."
- șoapte -

O scrisoare ce nu s-a pierdut!

DAN MIHĂESCU, umoristul care a scris texte memorabile pentru Toma Caragiu şi Tămara Buciuceanu Botez a lăsat o scrisoare de adio, înainte de a pleca dintre noi, anul acesta,(25.01.2013)

.

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE CARAGIALE

Stimate nene Iancule,

Ambetat de tristeţe şi turmentat de scumpiri bezmetice, îţi compun această misivă tristă şi de adio, că ce mă enervează când vine vorba despre opera matale, este gogoriţa că satira îşi păstrează actualitatea, că personajele seamănă leit cu cele din zilele noastre, poltroni,tembeli, pungaşi, mahalagii, hahalere, bagabonţi etc.

Să avem rezon, coane Iancule, tălică ai scris pentru copii, scenarii de desene animate. Eşti mărunt, neicuşorule!

Ia hai, să te cocoşez cu niscaiva exemple.
Matale ştii cât ar costa acum o masă la "Iunion"?
Şi câtă verzitură îi lipeşti pe frunte manelistului minune, care ţine acuma locul lui I.D. Ionesco? Şi să te văd eu dacă ai corajul să vii pe jos de la "Iunion" acasă, noaptea. Că te dezbracă lotrii cu ranga.

 Heavy metal!

Dacă ai vedea cine-i acuşica în fruntea bucatelor, te-ai închide la "Gambrinus" şi nu te-ai trezi din beţie decât să te închini.

Suntem o ţară penală, meştere!

De la parlament la govern, toate mangafalele cu foncţii sunt în libertate condiţionată. Nu ştii cum şi cât se fură. Răcnesc gazetele de vuiesc Carpaţii! Şi toate oalele sparte le plăteşte poporul acesta de coate-goale, care nu mai visează castele în Spania. Visează căpşuni.
S-au înmulţit nesimţiţii şi proştii şi vorba matale: "Cu prostia te poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!"
Zicea Nae Ipingescu: "Să nu mai mănânce nimeni din sudoarea, bunioară, a unuia ca mine sau ca dumneata şi să şază numai poporul la masă, că el e stăpân". Mai mult de jumătate din popor e în mare mizerie şi tot atâta ar vrea să-şi lase ţara. O să zici că le crapă obrazul aleşilor? Ei, aş!
Unde este Rica Venturiano cu al lui "Angel radios"? E timpul cocotelor. Ziţa, Veta, Joiţica, Didina sau Miţa Baston au fost sfintele-sfintelor. Paraşutele au acuşica golaveraj la televizor. Să vezi chestii deochiate, nene Iancule! S-a uitat şi Bubico al meu la o emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiţă!
Domnul Goe e ticsit de droguri şi mamiţa vorbeşte la telefon, la linia fierbinte. Conul Leonida şi soaţa şi-au depus pensia la pubelă, de unde şi mănâncă, Tipătescu este Naşul mafiei judeţene, Dandanache face tocşouri de seară, jupân Dumitrache zis "Titircă Inimă-rea" e primar şi milostiveşte cu parcuri moca toate rubedeniile.

Se face Capitală până la matale la Ploieşti , numa' borduri şi mijlocul rămâne aşa cu gropi, cu mahalale fără apă şi canal, fără buleftrică.

Caţavencu combate la gazetă contra marilor corupţi, el fiind curat, deoarece până şi banii lui au fost spălaţi. Ghiţă Pristanda e finanţist acu', din negoţul cu maşini furate, alte fapte necurate ca şi şpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae Girimea se minunează câtă prostime s-a umplut de mătreaţă şi câţi politicieni de valută. O soţietate fără prinţipuri morale şi cinste, care va să zică.
Madalin Voicu vorbeşte romanes, la televizor, cu fraţii şi surorile lui, la care s-a dat dezlegare să belească Europa. Fericiţi că au un de-al lor care îi înţelege, fiind apropiat de ei ca nărav şi poftă de viaţă. În ţară, băieţii deştepţi la matrapazlâcuri au strâns averi din care să se îndestuleze toate loazele lor, până la două mii paş'opt. Se fac mafioţi unii pe ăilalţi şi mă jur pe cursul valutar că au dreptate toţi. Dacă nici ei nu s-or şti între ei?...

Altminteri e "criză teribilă, monşer". Dacă ai cunoaşte Parlamentul de acum i-ai dedica "Năpasta", promisiunilor guvernului schiţa "1 aprilie", Justiţiei "Lanţul slăbiciunilor", vieţii noastre politice - "D-ale carnavalului", scrisoarea către FMI şi Consiliul Europei este "Scrisoarea pierdută", iar viitorul nostru poate fi asemuit cu "O noapte furtunoasă". Bravos naţiune! Egzistă nişte unii care zice că suntem "Ţara lui Caragiale". Ei, aş! Moravurile de pe vremea matale erau parfum.

Şi atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea! Cică dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă şi pe urmă el votează la fel. Într-un singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când ai zis că românul s-a învăţat să aibă din toate câte nimic.

În fruntea soţietăţii s-au aburcat mitocanii şi nu le poţi bate obrazul, întrucât (tot matale ne-ai învăţat) mitocanul se naşte jignit. Încolo, frică ne e că ne-am născut în România şi o să murim în Becalia!
Dar să fim optimişti, că dacă nu murim o să fie şi mai rău!
Un matze-fripte, coate-goale,
Ce-i este dor de matale !..

Doamne-n prag de sarbatori

Doamne-n prag de sarbatori,
Vin s-aduc doar multumire,
Pentru anii grei, usori,
Ce s-au dus pe langa mine.

Pentru mana ce-ai intins,
Cand cadea o greutate,
Si in brate m-ai cuprins,
Sa ti-o pui tie in spate.

Patimi daca m-au rapus,
Tu le-ai ridicat cu ravna.
Greutati de m-au ajuns,
Le-ai facut doar o tarana.

Lacrimile cand s-au scurs,
Peste fata-mi intristata,
Tu le-ai sters si au apus,
N-ai lasat sa ma abata.

... G R E S E S C ...

 

http://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.com/

Nu sunt asa cum vreau sa fiu,
Crestinul cel perfect,
De multe ori in viata mea,
Eu nu ma port corect.


GRESESC de multe ori in gand,
Sau cu privirea mea,
GRESESC de multe ori zicand,
O vorba poate grea.


GRESESC cand cantaresc greseli,
De oameni fara Har,
GRESESC atunci cand, fara drept,
Ii judec in zadar.


GRESESC cand timpul mi-l petrec,
Privind desertaciuni,
In loc sa ma imbogatesc,
Cu Har in rugaciuni.


GRESESC cand nu sunt intrebat,
Si totusi eu raspund,
GRESESC,in pantece turnand,
Ca-'n sacul fara fund.


Din tot ce-i place lui Hristos,
GRESESC, facand putin,
Dar tare harnic ma arat,
La vorbe cu venin!


GRESESC cu miopia mea,
Cand vad saraci cersind,
GRESESC cu ochii prea atenti,
Cand vad crestini gresind.


GRESESC dorind, gresesc facand,
GRESESC vorbind, gresesc tacand,
GRESESC urand, gresesc iubind,
GRESESC cerand, gresesc fugind.


O viata plina de greseli,
De lucruri fara rost,
Si nu am invatat nimic,
Din cele ce au fost.


Atata doar am invatat:
Ca fara Dumnezeu,
Degeaba fug, degeaba cad,
Degeaba plang mereu.


Dar astazi eu m-am hotarat,
Nu maine, ci ACUM!,
Sa nu mai fac fara Hristos,
Un singur pas pe drum!

Preot Sorin Croitoru

SPORIRE DUHOVNICEASCĂ

https://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.com

        Bucuria mea, fiecare crestin ortodox cautand mantuirea sufletului sau isi doreste cu ajutorul lui Dumnezeu, sa sporeasca duhovniceste. Sfantul Ignatie Briancianinov spune: “Cand Domnul vrea sa-i daruiasca cuiva sporire duhovniceasca, ingaduie sa vina asupra lui “lupta”. Ispita sufleteasca il inmoaie pe om, il imblanzeste asa cum este imblanzit calul gonit in manej, la coarda. Celui ce biruie i se ingaduie sa intre la Cina Harului: si intra, și gusta, si se indulceste la Cina Domnului sau cum se indulceste la ospatul imparatesc ostasul care si-a dovedit credinta prin statornicie, prin barbatie, prin rani, prin biruinta”. Iar Sfantul Paisie Aghioritul ne sfatuieste asa: “1. Ingrijeste-te zilnic de suflet. 2. Trebuie sa dobandesti dumnezeiasca dreptate, iar nu logica si doar atunci Harul lui Dumnezeu va veni la tine. 3. Inainte de a face ceva, gandeste-te: „Oare Hristos vrea sa fac eu aceasta?”. Apoi actionează in consecinta. 4. Tu insuti sa lucrezi desavarsit ascultarea, pentru a putea vorbi altora, mai tarziu, cu privire la virtutea ascultarii. 5. Nu-ul pe care il spui oamenilor trebuie sa fie un nu, iar da-ul trebuie să fie un da. Nu te preface. Spune ceea ce gandești, chiar daca aceasta face rau celuilalt. Totusi, spune-o cu bunatate si nu-l lasa pe celalalt fara cateva explicatii. 6. Trebuie sa ai si sa pazesti aceasta demnitate duhovniceasca: sa fii mereu cu luare-aminte la ceea ce le place aproapelui tau, iar nu la ceea ce-ti place tie. 7. In fiecare zi sa citesti un pasaj din Noul Testament. 8. Nu privi la ceea ce fac altii, nici nu cerceta cum si de ce o fac. Propriul tau obiectiv este curatarea sufletului si desavarsita supunere a mintii dumnezeiescului Har. Asadar, sa ai grija tu de tine: sa te rogi, sa studiezi, sa spui smerit Rugaciunea lui Iisus, sa stii ca ai absoluta trebuinta de milostivirea lui Dumnezeu”.

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze si sa-ti dea sporire duhovniceasca. 

                                                                               Amin si Aliluia!
                                                                                  Preot Ioan .

PR. IOANICHIE | CUM PREÎNTÂMPINĂM CEL DE AL III-LEA RĂZBOI MONDIAL

Să urmăm câteva sfaturi esențiale ale Pr. Ioanichie de la mănăstirea Surpatele, despre cum putem preîntâmpina un război mondial prin rugăciune și fapte de pocăință. PR. IOANICHIE | CUM PREÎNTÂMPINĂM CEL DE AL III-LEA RĂZBOI MONDIAL

Se cere multă rugăciune!

Înainte de toate vă binecuvintez și vă doresc să aveți multă nădejde în Dumnezeu că toate încercările vor trece! Rugați-vă neîncetat Maicii Domnului și să nu deznădăjduiți!

Pe timp de război, să avem grijă mai mult de starea sufletească. Se cere multă rugăciune înaintea lui Dumnezeu ca să ne păzească de pericolul mare al celui de-al treilea război mondial. Să ne spovedim mai des, să ne împărtășim mai des, adică să fim pregătiți și pentru viața de dincolo.

Aici, de multe ori, ne fură mintea, grijile acestea pământești, dar cu ajutorul lui Dumnezeu le vom trece pe toate, numai să cerem ajutorul Lui din toate puterile noastre. Să fim împăcați cu toată lumea, să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine și pe cei care ne fac rău. Pentru că și ei sunt făptura lui Dumnezeu, numai să sunt înșelați de satana să facă rău.

Să avem în noi duhul acesta de dragoste, de optimism! Să depărtăm de la noi duhul pesimist! Să avem duhul acesta de smerenie și chiar dacă îl vedem pe aproapele cu unele păcate, să zicem: „Măi, în fața lui Dumnezeu, el poate are doar păcatul acesta, așa că nu-l judec. Are cine să o facă”. Eu, dacă pot să-l îndrept cu cuvinte duhovnicești, dacă nu, mai bine este să tac. De aceea, zice Mântuitorul: „Nu judecați ca să nu fiți judecați!”. Să Îl lăsăm pe Dumnezeu să judece! Să spunem rugăciunea: „Doamne, luminează-ne mintea și lor și nouă!”.

Păcatul nepăsării

Oamenii prin păcate și patimi, chiar dacă au mers o viață la biserică, așa de tare L-au pierdut pe Dumnezeu, încât nu mai înțeleg ce se întâmplă cu adevărat în lume sau dacă chiar înțeleg, nu le pasă. Sunt indiferenți și indiferența aceasta este un mare păcat pentru că ar trebui să spui tuturor ce se întâmplă ca să salvezi suflete.

Lipsa smereniei, a iubirii, a dus la satanizarea oamenilor. Prin lipsa pocăinței adevărate, egoismul, invidia, iubirea de argint, aceste patimi drăcești au încleștat inimile oamenilor. Timpul a ajuns să fie din ce în ce mai puțin. Diavolul, prin răutatea oamenilor, a căpătat putere mare asupra lumii. Acest duh îi ține înțepeniți pe oameni, nu mai fac bine, nu mai protestează împotriva abuzurilor. Pur și simplu, nu le mai pasă de nimic.

Nu vă fie frică, ci doar bucurați-vă cei ce trăiți în Hristos! E vremea muceniciei. Unde există dragoste de Hristos, nu există spaimă și îngrijorare pentru ce va fi. Dacă aveți gânduri, simțăminte rele multe: mânie, invidie, iubire de argint, dușmănie, aflați că sunteți tare departe de Dumnezeu.

Nu putem spune că nu știm cum sunt vremurile. Sfinții ne-au avertizat despre aceste timpuri, pentru că Domnul a voit așa, să știm noi prin ei. Căutați și citiți profețiile Sfinților Părinți despre vremurile din urmă! Nu ascultați vorbele unor minți rătăcite! Apărați-vă familia de experimentele care se fac! Dragostea va salva lumea aceasta confuză, bolnavă, fără repere morale și spirituale serioase.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 83)

De-aș avea un car cu flori

Aș ieși cu el în zori,
Undeva la drumul mare
Și aș da la fiecare ...
Câte un buchet frumos

Să-l primească bucuros!
Să-i fac ziua luminoasă
Și-n piept inima voioasă!
Omului cu suflet bun

I-aș așterne și pe drum
Un mănunchi de floricele
Să calce cu drag pe ele,
Să se bucure de viață

Luminându-se la față,
Să-i fie ziua ușoară
Cum e fulgul care zboară!
Omului cu suflet rău ,

I-aș da flori din carul meu
Chiar, buchetul cel mai mare,
Să aibă parte de soare,
Pe cărarea vieții lui

Rău nu facă nimănui!
Și aș picura pe ele
Strălucire de la stele
Să îi lumineze fața,

Cu alți ochi să vadă viața!
Copilașilor în zori
Le-aș da câte-un braț de flori,
Mi-aș goli carul cu ei

Dar mai trec și bătrânei,
Lor le-aș da câte o floare
Aleasă cu grija mare,
Și-un noian de gânduri bune

Bătrânețea să-și aline!
Cum nu am atâtea flori
Aș ieși-n a zilei zori,
Tot așa la drumul mare

Și-aș ruga pe fiecare ....
Cu o vorba dulce, bună,
Să schimbăm lumea-mpreună!
Să lăsăm răul deoparte

Că așa nu se mai poate,
În țara cu oameni buni
Dumnezeu face minuni!

~Teodora Dumitru~

.. M A R T I E .....

https://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.com/

Doamne-as vrea sa fiu o floare, ghiocel de-ai vrea, Iti cer!

 S-am parfum, miros, culoare, 

Sa fiu prima vestitoare, stralucind timid sub soare, sa-ndrept lumea catre Cer.

Sa-mi dai cantec in potire si petale de-alb clestar, clopotel sa dau de stire despre minunatul Mire, Despre marea Lui Iubire si nemarginitu-i Har. Sa pasesc in noua viata, de sub haina de zapada, Din furtuni si nori, din ceata, Spre lumina cea mareata si-n eterna dimineata, primavara toti sa vada!

Doamne, astazi sunt o floare, ghiocel intr-un manunchi, Cu-alte flori in sarbatoare, Din gradina Ta cea mare, Iti dam slava prin cantare, Ne prosternam in genunchi! Mihaela Anton

Bucuria mea, aceasta poezie scrisa de Mihaela Anton ne aduce in suflet “primavara”, ne-a fericit sufletul prin cuvintele minunate, pornite din inima ei. Dumnezeu si Maica Domnului sa-i rasplateasca.

                                                                                          Amin si Aliluia!
                                                                                         Preot Ioan 

Legenda Mamei – Povestea care se spune în fiecare 8 Martie

           

Se spune că, demult, într-un sat ascuns între dealuri, trăia o femeie simplă, cu mâinile aspre de muncă și cu ochii mereu luminoși. Nu avea haine scumpe, nici podoabe, dar avea ceva ce nimeni nu putea cumpăra: o inimă care bătea pentru alții.
În fiecare dimineață se trezea înaintea soarelui. Aprindea focul, pregătea pâinea, își mângâia copiii pe frunte și le șoptea:
— Să fiți buni, și lumea va fi mai bună cu voi.
Într-un an, iarna a fost grea. Satul era obosit, oamenii triști, iar primăvara întârzia. Copiii au întrebat-o:
— Mamă, când vine primăvara?
Ea a zâmbit și a spus:
— Primăvara vine acolo unde este iubire.
Într-o noapte, când toți dormeau, femeia s-a rugat în tăcere:
— Doamne, dacă pot face ceva pentru bucuria lor, ia din puterea mea și dă-le lumină.
Legenda spune că în dimineața de 8 martie, din pașii ei au răsărit primele flori. Ghiocei albi, semn de speranță. Lalele roșii, semn de iubire. Narcise galbene, semn de lumină.
Oamenii au înțeles atunci că mama este primăvara casei.
Ea aduce căldură când este frig.
Ea aduce pace când este furtună.
Ea aduce speranță când totul pare pierdut.
De atunci, în fiecare an, pe 8 martie, copiii oferă flori mamelor lor. Nu pentru că florile ar fi suficiente, ci pentru că sunt semnul că iubirea primită s-a întors înapoi.
Și se mai spune că acolo unde o mamă este iubită și respectată, primăvara nu întârzie niciodată.
Tu ce floare îi dăruiești mamei tale anul acesta?

Katharine Hepburn, cu propriile ei cuvinte:

 

 „Odată, când eram adolescentă, eu și tatăl meu stăteam la coadă pentru a cumpăra bilete la circ.  Între noi și ghișeul de bilete era o singură familie.  Această familie îmi făcuse  o impresie grozavă.

 Erau opt copii, toți sub 12 ani.  Din felul în care erau îmbrăcați se vedea că nu prea aveau bani, însă hainele lor erau curate, foarte curate.  Copiii se comportau foarte bine, toți stând la coadă, doi câte doi în spatele părinților, ținându-se de mână.

 Erau încântați de clovni, de animale și de toate actele pe care aveau să le vadă în noaptea aceea.

 Din entuziasmul lor, se putea vedea că nu mai fuseseră niciodată la un circ.  Ar fi fost un punct culminant în viața lor.

 Tatăl și mama stăteau înaintea copiilor simțindu-se foarte  mândri.  Mama îl ținea de mână pe soțul ei, privindu-l de parcă ar fi spus: „Tu ești cavalerul meu în armură strălucitoare”.

 Zâmbea și se bucura să-și vadă familia fericită.

 Doamna de la casa de bilete l-a întrebat câte bilete vrea, iar el a răspuns mândru „Vreau opt bilete pentru copii și două pentru adulți”.  Apoi doamna i-a spus prețul.

 La auzul prețului, soția bărbatului i-a dat drumul la mână, a lăsat capul în jos, iar bărbia bărbatului a început să tremure.  

Apoi s-a apropiat puțin stingherit și a întrebat: „Cât ați spus?”

 Doamna de la casa de bilete i-a spus din nou prețul biletelor.

 Bărbatul nu avea destui bani.

 Cum ar fi trebuit să se întoarcă și să le spună celor opt copii ai săi că nu are destui bani să-i ducă la circ?

 Văzând ce se întâmplă, tatăl meu a băgat mâna în buzunar și a scos o bancnotă de 20 de dolari și a scăpat-o pe podea.  Nu eram bogați în niciun sens al cuvântului.

 Tatăl meu s-a aplecat, a luat bacnota de 20 de dolari, l-a bătut pe bărbat pe umăr și i-a spus: „Scuză-mă, domnule, v-a căzut acești bani din buzunar”.

 Bărbatul a înțeles ce se întâmplă.  Nu cerea , dar cu siguranță a apreciat ajutorul într-o situație disperată, sfâșietoare și rușinoasă.  S-a uitat direct în ochii tatălui meu, a luat mâna tatălui meu în mâini, a strâns bacnota de 20 de dolari, și cu buzele tremurând și o lacrimă căzându-i pe obraz, a răspuns: „Mulțumesc domnule, asta înseamnă foarte mult pentru mine și pentru familia mea".

 Eu și tatăl meu ne-am întors în mașină și am condus spre acasă.  Cei 20 de dolari pe care i-a dat tatăl meu urmau să folosim pentru a ne cumpăra propriile bilete. 

 Chiar dacă nu am putut vedea circul în acea noapte, am simțit amândoi o bucurie în noi, care era mult mai mare decât să vedem circul. 

 În acea zi am învățat adevărata valoare a dăruirii.

 Cel care dăruiește este mai mare decât cel care primește. 

 Dacă vrei să fii grozav, mai mare decât viața, învață să dăruiești.

 Dragostea nu are nimic de-a face cu ceea ce speri să obții, doar cu ceea ce speri să oferi, este mai important. 

 Importanța de a dărui, de a binecuvânta pe alții, nu poate fi niciodată subliniată prea mult deoarece există întotdeauna bucurie în a dărui.

 Învață să faci pe cineva fericit cu acte de dăruire.”

 Katharine Hepburn

TRIST E DUMNEZEU ÎN CERURI

     

Ce trist e Dumnezeu în ceruri
Când vede atâta fărădelege
Când omul uită să roage
Și calea răului alege .

Nu mai vede bunătate
În inimile de creștini
Căci iubirea le lipsește
Și unii cu alții sunt haini.

Tinerii nu mai ascultă
Nici de tată, nici de mamă
Apucă drumul spre iad
Fără nici un pic de teamă.

Vede mame ucigând
Pruncii lor cei zămisliți
Pe săraci plângând de foame
Ca niște nefericiți.

Mult mai rău ca în Sodoma
Păcatele s-au înmulțit
A desfrânării duhoare
Până la ceruri s-a suit.

Unele femei își arată 

Trupul gol fără rușine
Iar sminteala lor aruncă
În iad bărbați o mulțime.

Credința de năruiește
Cu fiecare zi ce trece
Cum să ne mai rabde Domnul
Simțirea inimii cea rece?

 
Rar vezi oameni să trăiască
Smeriți și în curăție
Mulți apucă calea largă
Care duce spre urgie.

Când Bisericile-s goale
Oftează Domnul Hristos
Cât ar vrea să vină ziua
Să judece pe păcătos.

De multe ori cu mânie
De pe tron S-a ridicat
Însă Sfinții și Măicuța
Cu lacrimi L-au implorat:

,,--Mai rabdă-i Doamne o vreme
Dă-le timp de pocăință
Că mai sunt mame ce roagă
Care plâng și au credință!

Mai sunt pustnici ce-ți slujesc
Prin peșteri și prin pustie
Și preoți ce ajută săracii
Așa cum Îți place Ție!

Amintește-Ți că pe Cruce
Pentru ei Te-ai răstignit
Mila Ta și îndurarea
Sunt Fiule fără sfârșit...."

A închis Domnul cartea vieții
Până când numai El știe...
Și întreg raiul L-a slăvit
În ode de bucurie.

AUTOR: DANIELA IBRIȘIN

DOAMNE-AJUTĂ TUTUROR! AMIN!

 
BUNUL DUMNEZEU SĂ VĂ DĂRUIASCĂ PACE ȘI LUMINĂ ÎN SUFLETE ȘI O ZI BINECUVÂNTATĂ!

Singură în noapte

                            


Luna, se înalța imensă printre norii ce treceau în zbor.

Noaptea, se târa pe acoperișuri ca o panteră, încetișor.

Apa lacului se unduia cuprinsă de un fior,

Sub vântul ce adia, încetișor.

Pășii m-au purtat prin noapte până departe.

Puteam să aud foșnet și șoapte.

Materia, ce mă înconjura pulsa și respira,

Nopții înstelate i se alătura.

M-am oprit, lângă salcia ce se apleca, fruntea a mi-o săruta.

În tăcere, am cuprins în brațe întreaga lume ce înainte-mi se arăta.

Cât de minunată mi se înfățișa!

Nu credeam să o pot privi așa!

Cât de nesfârșită era acum,

Când altfel o vedeam pe al meu drum,

Sub razele lunii ce se înalța tăcută,

Dincolo de lumea neștiută.


Era o minune să fiu singură în noapte,

Printre atâtea nesfârșite șoapte!


Phy

Berlin, Germania, duminică 19.01.2025, ora 19,03÷19,15

Despre gol

Motto :"Tot ce este nou va veni atunci când vei lăsa să plece ce este vechi." Proverb chinezesc

Poți vedea golul ce se află dincolo de toate?

Poți simți ce cuprinde și poți cu gândul a-l străbate?

Ști că un gol poate avea o chemare

Ce-ți dăruiește acea stare

De liniște deplină,

Cuprinzând și ceea ce este dincolo de lumină?

Exista chiar și-n gol o prezență.

Dar tu ai fost învățat că de fapt, acolo e doar o absență.

Tăcerea golului e interioară,

Iar pe unii, asta-i înfioară.

Nu pot crede că din gol poate străbate,

O urmă, a ceea ce era sau va fi, în toate.

Caută și privește

Ceea ce dintr-un gol se ivește.

Va fi și-n gol un licăr de viață,

Și asta ne învață,

Că oriunde se poate forma,

Și în orice se poate transforma.

Phy

Berlin, Germania, duminică 07.08.2025, ora 7,15÷7,20

Doar sufletul

Motto:"Fă ce trebuie să faci până poți face ce vrei să faci." Oprah Winfrey

La început ai aflat

Că totul trebuie învățat.

Apoi ai trăit,

Cu experiențe de viață te-ai împlinit.

Ai încercat

Ca viața ce ți s-a dat

Să o faci să fie,

Așa cum îți place ție.

Printre cele ce trebuiau făcute,

Lucrări sau lucruri ce erau mute,

Ți-ai construit un univers,

Ce pentru tine părea divers,

Pentru că în el ai găsit clipele,

Ce-ți aduceau momentele

De neuitat,

Ale celor ce ți s-au întâmplat.

Dar când în oglindă în sfârșit

Te-ai privit,

Deabia atunci sufletul ți l-ai descoperit.

Pe el îl uitaseși printre lucrurile tale,

Pe el îl ascunseseși printre cele ce nu ți se păreau de valoare.

Doar pe el,

Bietul tău suflețel,

Nu l-ai găsit

Și folosit

În zbaterea și alergarea ta.

Într-un sfârșit ai aflat,

Că fără suflet, degeaba viața ți s-a dat.

Într-un final, din tot ce ai adunat,

Doar sufletul te-a salvat.

Phy

Berlin, Germania, marți 09.09.2025, ora 7,15÷7,25

Călăuze în multiversurile trăirii

 Călăuze în multiversurile trăirii

În viața de zi cu zi,

Ce ți se trece, oricum și oriunde ai fi,

Întâlnești în cale,

Trecând mai rapid sau mai agale,

Chiar dacă uneori te temi,

Pentru că nu vrei să gemi,

Întâlnești, ...experiențe ciudate,

Dar atât de minunate!

Simți că, vrei să comunici, să te exprimi corect,

Dar uneori ești circumspect,

Pentru că nu ști dacă, ... din microcosmosul tău,

Vei putea oferi emoția și grația, ... și nu vei face rău.

Pentru a crea conexiuni,

Cu ceilalți oameni buni,

Și pentru a-ți transforma amintirea lăsată în urma ta,

Ai nevoie de călăuze spirituale,

Care să-ți lege amintirile și visele-ți de viețile-ți tribale.

Călăuze îți vor ieși în cale,

Călăuze spirituale,

Călăuze ce te vor însoți,

Drumul ți-l vor călăuzi,

Prin labirintul viitorului

Și al dorului.

Vei crede în ce va trebui,

Vei ajunge unde va trebui,

Vei face ce va trebui,

Vei visa ce va trebui,

Vei fi tu,...cel ce se va fericii.

Phy

Timișoara, joi 13.05.2024, ora 3,30÷3,40

A fi liber

Motto:"...libertatea nu este un dar, ci o sarcină: și anume că înveți să privești dincolo de orizontul limitat al propriei tale lumi."

Navid Kernani


Tu ești și reprezinți o întreagă lume.

Cuprinzi sigur în tine nu doar o minune.

Cu toții credem că acolo unde trăim,

Vom crește și o să ne desăvârșim.

Avem cu toții acel dar minunat,

Ce la naștere ni s-a dat,

Darul libertății,

Deosebitul dar al vieții.


A fi liber, te obligă însă să privești

Dincolo de orizontul propriei povești.

A fi liber, te învață

Atât de multe lucruri despre viață,

Despre ceilalți pe care-i întâlnești,

Despre lumile cu care conviețuiești.

A fi liber este despre a fi înțelept,

A privi totul în față și a fi drept.

Phy

Koblenz, 22.07.2023, ora 17,15÷17,25

Marea umilinţă

Corneliu Vadim Tudor

Ferice, dar, de voi, prieteni morţi
Că nu vedeţi cum ni se sparge ţara
Cum lupii trag cămaşa ei la sorţi
Şi-n iarnă ni se schimbă primăvara.

Eu pe-ntuneric scriu acest poem
Nişte nemernici iar ne-au stins lumina
Pe cine să înjur sau să blestem
Cînd noi, românii, purtăm toată vina?

Şi gazele, ca mîine, s-or opri
Pe urmă vom bea apă ruginie
Trăim calvarul ăsta zi de zi
Drum bun spre Evul Mediu, Românie!

Nici n-ai unde să suni, toţi se ascund
Eşti prizonierul neamurilor proaste
La Primărie? Eşti prea rupt în fund!
La Minister? Te bate la trei coaste!

Nici o instanţă nu te bagă-n seamă
Nici nu exişti, tu, cetăţean de rînd
Ţesutul societăţii se destramă
Iar statul e doar un vampir flămînd.

Tu nu mai ştii ce-i aia "trai decent"
În beznă stai, te speli cu apă rece
Mai cald e-afară ca-n apartament
Exterminaţi sîntem, din zece-n zece.

Îmi beau cafeaua trist şi gînditor
Nu mai fumez, dar viciul tot mă muşcă
Regret profund că sînt doar scriitor
Aş da stiloul astăzi pe o puşcă.

Aprind o lumînare şi mă văd
În casa scundă, a copilăriei
Cînd vijelia-n pomi făcea prăpăd
Dar îngeri zdraveni ţineau piept urgiei.

Însă atunci era după război
Rănită era ţara, şi datoare -
Acum, ea este pradă la strigoi
Şi sclava unei Mafii-ngrozitoare.

Am dat lumina, gazele şi apa
Pe mîna unor mercenari străini
Zic că-s prieteni, dar ne sapă groapa
Scot bani din piatră seacă şi din spini.

Nu ne putem gospodări în viaţă?
Ajuns-am un popor de retardaţi?
Atunci e clar: scuipaţi-ne în faţă!
Ne place să fim viermi? Să fim călcaţi!

Umilitoare e această stare
Să nu mai ai nimic în ţara ta
Să vezi cum ultima redută moare
Şi să te rogi de moarte să te ia.

Eu vă invidiez, amici plecaţi
În altă lume, unde e lumină
Acolo sînteţi, toţi, surori şi fraţi
Şi beţi nectar, nu apă cu rugină.

V-a luat la vreme Dumnezeu la cer

Eu văd în asta, poate, o răsplată
El v-a ferit de acest timp mizer
Cînd ţara noastră e crucificată.

Cînd lumea plînge-n pumni şi n-are bani

Nici de mîncare, sau medicamente
În timp ce politrucii talibani
Fac şi desfac Guverne, Parlamente.

E un dezastru grav şi general

Mai jos de-atîta chiar că nu se poate
Mai bine-n groapă decît la canal
Şi cred că doar războiul mondial
Ne poate vindeca de laşitate!

Există o oboseală

Există o oboseală, cea a sufletului, pentru care odihna fizică nu este suficientă.

Are nevoie de mare,

de tăcere,

de puține cuvinte,

de un comportament curat,

de a nu asculta prostia oamenilor.

Are nevoie de respirații adânci,

de a privi cerul,

de a citi o carte,

de a sorbi o cafea,

de a zâmbi la un gând,

de a plânge fără rușine.

Există o oboseală, cea a inimii, care are nevoie de îmbrățișări care aduc primăvara, când aceasta întârzie să sosească.

O îmbrățișare care este acel sărut pe frunte,

în timp ce dormi.

În timp ce, cu ochii închiși, te lupți cu temerile tale.

O îmbrățișare care alungă coșmarurile,

care luptă cu monștrii,

care îți dăruiește zorii, chiar și atunci când soarele nu este acolo.




Natascja Di Berardino

🍂