Camelia Cristea
Mă-mpovărez ades cu vorbele nespuse
Și las în joc tăcerea ca un firesc banal
Îmi strigă așteptarea de pe mânerul ușii
Mă-ascund în amintiri închise prin sertar.
Și-atunci cu ochii minții revăd povești trecute
Când zmeii tinereții treceau și munți-n zbor,
Cu aripi de lumină scriam pe harta vieții
Iar în căușul palmei strângeam roua din flori.
Simțeam cum iarba râde și verdele veghează,
Noi miroseam a fân și-a flori ninse de tei,
Pe brațul fericirii creștea chiar liliacul,
Iar cerul dimineții sclipea în ochii tăi.
Dar a venit târziul și haitele atacă...,
Când iarna troienește potecile spre noi
Mă încălzesc cu dor la flacăra poveștii
Și vreau mirajul ei să vină înapoi....
04-01-2015
foto internet
