Mă faci a ta printr-un cuvânt
Și-apoi, m-arăți pe îndelete
Cu trup cu aripi și cu zbor,
În umbrele de pe perete
Și izvorăsc din palma ta,
Din jocul proiectat în parte,
Când pescăruș, când rândunea,
Când stol oprit la jumătate;
Mă faci a ta trecând mai sus
De orișicare strop anume
Acolo râd, e lumea mea –
O pătură din alb de spume
Puțin prea acru, prea sărat
Puțin prea dulce-n sărutare
Și dintre tot, amestecat,
Mă faci a ta... cu gust de mare...
Să țină flăcări vraja lor
Păduri își dau poveștii vreascuri,
Eu, la lumina stelelor
Acoperită cu damascuri
Întruchipez păgân și sfânt
Adânc cu umbre de palate
Iar pân' la zi adorm visând
Un joc oprit la jumătate;
Mă faci a ta, e de-nțeles
Și pleacă malu-ndepărtare
Te-ndemn cu focul alb să-noți
Prin umbra mea, cu gust de sare...
de Shanti Nilaya,
