TAINA NOPȚII

de Preot Sorin Croitoru

Noaptea-n foșnetul din crâng
Multe inimi se mai frâng
Când privighetori se strâng
Și cu viersul dulce plâng..

Cine știe taina lor,
O fi jale, o fi dor?..
O fi semn de soartă rea
Plânsul lor de păsărea?..

Dintr-un cioc de pui plăpând
Iese glas de înger blând.
E un cânt cu mare stil
Al privighetorii tril..

Ies jivine pe furiș
Să foșnească în frunziș.
Noaptea crângul este viu
(Numai pustnicii o știu).

Ziua se ascund cu rost,
Noaptea ies din adăpost,
Ocrotiți de cucuvea
De primejdia cea rea.

Dintr-o dată, nu știu cum,
Fără flacără sau fum,
Cine alții decât ei,
Licuricii par scântei!

Păsărelele-au tăcut,
Codrul e aproape mut,
Dar începe alt concert
Cu succes la fel de cert..

La un start, de nicăieri,
Mii și mii de cimpoieri:
Din pământ de rouă ud,
Greieri strașnici se aud!

Cântă, fiindcă vine EA
Și ei știu c-o vor vedea,
Zâna zânelor din cer,
Da, la Lună mă refer!..

Înaintea ei pe drum
Îngerii presară-acum
Praf de stele sclipitor,
Măcinat în puf de nor.

De un galben foarte pal,
Chipul ei ascuns sub voal
Se arată sus pe cer
Într-o notă de mister..

O crăiasă din povești,
Să tot stai să o privești..
Muza marilor iubiri,
Să tot stai să o admiri..

Animalele din crâng
Pe la vizuini se strâng,
Tolănindu-se-n culcuș..
Noaptea se termină-acuș!

PRIER

Astăzi e mai cald afară
Şi-i real nu-i păcăleală
Mult dorita primăvară
Reapare cu sfială

Iarna care-a fost mai lungă
I-a furat tot mărţişorul
Şi-acum soarele -o alungă
Încălzind din plin decorul

Prier vine cu puterea
Tronu-i verde să-l păzească
Prin natură învierea
Rostul vieţii să-şi pornească

Aliindu-se cu vântul
Care suflă clada-i boare
Spre zăpada ce pământul
Subţiată o mai are

Ceas de ceas tot mai puţină
A rămas ca o nălucă
Ce încearcă să se ţină
Prinsă-n iarna ce-i pe ducă

Neputând să mai rămână
Se topeşte resemnată
Prin apa ce-n sol şi -o mâna
Făcând iarna terminată

Bolta cerului senină
Lasă razele de soare
Prin căldură şi lumină
Mângâierea să-şi coboare

Peste pomi ce-n aşteptare
Muguri şi-au deschis uşiţe
Să iasă boboci de floare
Printre crengi şi frunzuliţe

Pe pământul ce-n zbicire
Iarba creşte în tot locul
Plante state -n adormire
Îşi deschid timid bobocul

Brebenei şi viorele
Împânzind din plin câmpia
Când duci ochii către ele
Să-ţi trezească bucuria

Toate trec prin blândul verde
Ce privirea-l suprapune
Gând nostalgic ce se pierde
Noi speranţe-n loc a-ţi pune.

Sunt dorinţele avute
Ce din suflet liberate
Ies decorul să-l sărute
De prin inimi uşurate

Eu cuprins de-a mea visare
Las privirea să-mi cuprindă
Simţind zâna cum răsare
Dintr-a apelor oglindă

Plete -i cad, pana pe umeri
Crengi din salcii împletite
Anii neputând să-i numeri
Că n-ai vârste potrivite

Cea mai tânăra fecioară
Mereu dulce şi frumoasă
Ce natura şi-o coboară
Ca pe-o fată arătoasă

Mi-o întâmpin cu dorinţa
Şi-o alint cu pana-n mâna
Ca să-mi intre în fiinţă
Cât o vrea ca să rămână

Spre a-i dărui tandreţe
Cât i-e rostul ca să steie
Că- mi este etern febleţe
Ca şi-o magică femeie

Tuturor să vă intre în suflet..!
Ca o zână dulce a iubirii..

ANDREI BOTOŞANU
Buc. 01. Apr.2013