RUGĂ CĂTRE MĂICUȚA DOMNULUI

de Preot Sorin Croitoru

Fecioară Preacurată mai albă decât crinul,
Te chem în rugăciune, cum tot creștinul face:
Când vor veni necazul, durerile și chinul,
Să-mi întărești credința, să pot să rabd în pace,

Să nu-L întreb pe Domnul de ce mi le trimite,
De ce mă dă tristeții ca-n gheare să m-apuce,
Căci e creștin acela ce lacrima-și înghite,
Cum a făcut și Dânsul când a murit pe Cruce..

În grelele ispite să nu mă lepăd, Mamă,
Căci nu-i frumos să credem atunci când este bine,
Iar când ne-apucă grija, sau tremurăm de teamă
Să lepădăm în grabă ideile creștine..

Să nu mă-nvingă frica, să nu o iau la goană,
Ca cei ce au făcut-o în epoci mai păgâne,
Să strig în gura mare de s-o-ntâmpla prigoană:
"Eu sunt creștin de-a pururi, am fost și voi rămâne"!

În tine-mi pun nădejdea, Fecioară Preacurată,
În zilele acelea cu harul mă-ntărește
Precum făceai cu sfinții din vremea de-altădată,
Iar ei, privind spre ceruri, mureau mucenicește..

Paşii mei

 

Cu tălpile goale , prin țărâna caldă,
Paşii mei mărunți parcă îi aud,
Aş pleca să-i caut ,prin "A fost odată ",
Dar, timpul nemilos mi i-a şters de mult.

Urmele lăsate pe poteci de țară,
Prin țărâna moale , pe unde umblam ,
Le-a spălat ușor ,timpul care zboară,
Doar în gândul meu încă le mai am !

Pe sub prunul tânăr cu coroana-n floare ,
Ce mă mângâia în adieri de dor ,
Caut paşii mei şi ce rău mă doare ,
Că i-a şters de mult ,timpul trecător!

Pe poteca -ngustă ce ducea la vie ,
Sună paşi mei prin țărâna moale ,
Adieri de vânt, din copilărie ,
Mi i-au ratacit pe a vieții cale !

Nucul ,bun prieten ,ce-l aveam în spate ,
Lângă casa noastră, mică, de la țară,
Paşii mei îi ştie , doar că nu mai poate ,
Împrejurul lui să-i adune, iară !

Pe câmpu-nflorit ,plin de rouă-n zori ,
Caut paşii mei rătăciți prin iarbă,
Dar nu-i mai găsesc şi mă trec fiori ,
Ploile şi timpul mi i-au şters în grabă!

Pe lângă fântâna cu apă curată,
Caut paşii mei ,rătăciți prin ani ,
În zadar îi caut prin "A fost odată"
Timpul şterge tot şi nu dă doi bani !

Paşii mei trecuti prin această viață,
M-au purtat frumos pe poteci de dor ,
Doar că mi-au lăsat ,amprente pe față,
Şi pe ici pe colo ,fire albe-n păr !

T Dumitru

In lumea mea

15 iulie 2019 ·