SEMNE

de Preot Sorin Croitoru

Când harul Tău se cerne

Din cerul nesfârșit,

Iar pacea se așterne

În sufletul smerit,

Prezența Ta divină,

Iisuse, lasă semn:

Pe oaia cea blajină

O ungi cu untdelemn..

Când duhul pocăinței

Coboară în creștin

Cu lacrima căinței,

Durere și suspin,

E semn că Ție-Ți pasă

De omul cel căzut,

E semn că-l chemi spre casă

Pe fiul cel pierdut..

Când zâmbetul apare

Pe chipul necăjit

Ca razele de soare

Când norii au fugit,

E semn de ridicare

Din moarte și păcat,

E semn de împăcare,

Căci omul e iertat!

TEZAURUL MEU

de Preot Sorin Croitoru

Am fost numit "rasist" că-mi apăr neamul meu,
"Fanatic".. nu mai spun, căci cred în Dumnezeu,
Dar eu în viața asta atât tezaur am:
Un Domn și o credință, o Țară și un neam!

Ce simplu-i să te lepezi de-un Domn ce nu-L cunoști
Când n-ai păstrat credința, luptând cu zeci de oști,
Cum au făcut strămoșii ca astăzi tu să ai
Credința-n Înviere și-n colțul tău de Rai..

Ușor e să te lepezi de neamul tău, la fel,
Când fără nici un merit te-ai "pomenit" în el,
Dar câți eroi murit-au în chip mucenicesc
Ca să existe neamul și graiul românesc..

La fel și țara noastră cu munți și codri deși,
Tu poartă-ți-o în suflet, chiar de o lași și ieși,
Căci fără Țara Mamă, plecând printre străini
Ești doar un pom ce plânge, lipsit de rădăcini!

Mi-e dor de România, mi-e dor de lerui ler,
De dangătul de clopot, de-al țării mele cer,
Mi-e dor de apa-i vie, de codrii ei umbroși,
De glia ei cea plină de oase de strămoși..