Fire de istorie

Motto:"Suntem fire invizibile ale istoriei."

Matt Haig, "Cum să oprești timpul"

Omenirea, mii și mii de ani a trăit,
Conviețuind peste tot, infinit.
Istoria ei ne arată,
Pagină cu pagină, mereu up-datată,
Că totul se repetă mereu,
La alta scară, din greu.
Se pare că nu vrem să învățăm,

Se pare că nici azi nu vrem să ne cizelăm.
Eu, tu, noi toți, trăim în acest veac minunat,
Ca fire invizibile ale istoriei de neuitat.
Istoria se scrie prin noi,
Cei ce trăim azi, aici, alături de voi.
Istoria se va scrie mereu, prin cei ce vor veni și trăi după noi.

Suntem cu toții,
Firele invizibile ale istoriei omenirii.
Ce bine ar fi dacă am fi și ale devenirii!
Sa încercăm să înțelegem și să acționăm,
Buni în toate să fim și să acceptăm,

Să acceptăm că suntem și putem fi diferiți,
Să acceptăm că existăm și putem fi iubiți.
Firele invizibile ce suntem acum,
Să ne ducă spre un alt frumos drum!

Phy

Bodnegg, 01.04.2023, ora 7,35÷7,45

Ultimul vis de noapte

O noapte grea te înconjura.
Nimic altceva nu mai era.
În acel tot întunecat,
Vântul, vântul sufla turbat, neîncetat.
Voia parcă să te cotropească,
Toată lumina lumii să ți-o răpească.
Nori negrii și întunecați,
Te acopereau și ei, încrâncenați.

Atunci, te-ai ascuns,
În cel mai îndepărtat cotlon al sufletului, de nepătruns.
Ți se părea că e ultima ta clipă,
Că toate negurile, către tine se ridică,
Să te cuprindă,
Să te pătrundă,
Să te sfărâme și să te lege cu infinite lanțuri de pietre muribunde,

Arzânde,
Să te prefacă în acel praf nedefinit,
Venit de undeva de departe, din infinit.
Furtuna, cea grea,
Care te bântuia, în noaptea minții tale cea rea,
În cele patru colțuri de lume, împrăștiat te dorea!


Dar un ultim vis ți s-a arătat,
În acel cotlon de mult uitat:
O scânteie, ce abea mai pâlpâia,
Acolo în inima ta, ... doar în ea.
Era acolo și se ruga să o lași să crească
Și să te iubească.
Se ruga de tine,
Cel ce nu o înțelegeai prea bine.


Cu un ultim efort, ai surâs și-ai încuvințat,
Iar scânteia, pe dată s-a transformat,
În acea flacără vie,
Ce ți-a dat tărie,
Să ieși și să supraviețuiești,
Dincolo de noaptea ce te bântuia ca în povești.

După visul ce tu l-ai visat,
Zorii zilei ți s-au arătat.
Apoi o zi minunată,
Soarele, ți-a adus-o de îndată.

Visul tău s-a adeverit.
Dar tu, până la urmă, ai devenit infinit!

Phy,

Bodnegg, 30.03.2023, ora 18,15÷18,30