(versuri: Eliana Popa)
Am invatat că-n viata asta oricâti prieteni ai avea
Oricâti ti-ar spune cu iubire, că pentru ei insemni ceva,
E doar o cruntă amagire, ajunge doar o vorbă rea
Si nu mai esti la fel de ,,drag", asa cum iti spuneau candva !
Am invatat că-n viata asta, să nu privesc decât la Cer
Iubirea ta, prieten drag, e doar un lucru efemer
M-a-nvăluit precum parfumul din cupa unui trandafir
Care acum se departează ca adierea de zefir !
Prieten drag, te simt departe...eu nu mai sunt in preajma ta
Desi incerc să-ti fiu aproape, fugi tot mai des din calea mea!
Si vorba ce-mi spunea bunicul, răsuna iar in gândul meu :
,, Copilă, sa nu-ti faci prieten decât pe Bunul Dumnezeu
Ca niciodata să nu suferi, tu să nu-ti pui nadejdea-n om
Să il iubesti pe fiecare, chiar dacă e sărac sau domn
Dar să nu ceri in schimb nimic, numai atât... să îi iubesti
Că astfel tu, iubit copil, Legea cea Sfânta o-mplinesti !
Să nu astepti o vorba bună,sa nu astepti ceva curat
Că Domnul Tau Hristos, Prea Bunul , nici El, nimic n-a asteptat,
Sa fi tu cel ce-ntinzi o mana, chiar dac-ar fi să te lovească
Si dragostea ce le-o arati, cu răul sa ti-o răsplătească!
Priveste cu nădejde sfânta, la Cel in cuie tintuit
Vândut si părăsit pe Cruce, de cei pe care i-a iubit
Doar El să-ti fie-n veci Prieten, doar Lui să-i spui durerea ta
Că numai El si pe nevrednic il poate vesnic mângâia,
Doar El iti poate sterge-n taină, obrazul trist si-nlăcrimat
Doar El iti poate-ntinde mâna când alti prieteni te-au uitat !
Că omul astazi nu mai stie să poarte si durerea ta
Cărarea dragostei e-nchisă...prietenia tot asa "