Pâinea arsă !

                  
 Într-o noapte, mama a preparat cina după o zi grea de muncă.

A pus o farfurie cu ouă, salată și pâine prăjită arsă în fața tatălui meu ... Am observat imediat, pâinea prăjită arsă ... Și, așteptam să văd dacă are să se plângă de asta, dar tatăl meu a început a mânca și mâncând, zâmbind a întrebat cum mi-am petrecut ziua la școală ... Mama i-a cerut scuze tatălui meu pentru pâinea arsă.

Nu voi uita niciodată răspunsul lui către ea:

„Dragă, îmi place pâinea prăjită arsă!”

Mai târziu, când m-am culcat și tatăl meu a venit să mă pupe de noapte bună, l-am întrebat dacă îi place cu adevărat pâinea prăjită arsă.

M-a îmbrățișat și mi-a spus: "Mama ta a avut o zi grea și este foarte obosită. A făcut tot posibilul să ne pregătească această masă, de ce să o învinovățim". Pâinea prăjită arsă nu a rănit niciodată pe nimeni; Dar cuvintele pot fi foarte dureroase! "

Trebuie să știm să apreciem ce fac ceilalți pentru noi, pentru că ceea ce contează este intenția și nimeni nu este perfect.

 
-Web

Au fost vremuri odată când pâinea era pâine și omul era om!

Vremuri când credința în Dumnezeu si mersul la Biserică era normalitate!
Vremuri când căsnicia era firescul și când divorțurile erau o raritate!
Au fost vremuri când copiii își respectau părinții și pe cei mai mari cu "Sărut mâna", astăzi nici "Bună ziua" nu-ți mai dau.
Au fost vremuri când oamenii vorbeau, se respectau și se ajutau reciproc, astăzi se fac că nu se cunosc!
Au fost vremuri când tinerii se indragosteau nebunește dar erau curați până la Cununie iar astăzi tinerii au relații si legături trupești (desfrânare), dar nu mai știu ce e iubirea curată preferând concubinajul în locul Cununiei la biserică și de aici scăderea importanței Familiei în societate.
Erau vremuri când omul știa ce e rușinea iar astăzi tupeul și șmecheria au luat locul rușinii.
Erau vremuri când omul stia ce e respectul si își scotea pălăria când trecea pe lângă un profesor, preot, primar, etc.iar astăzi te înjură în față.
Au fost vremuri când conducătorii cu frică de Dumnezeu chiar făceau ceva ptr.oameni si pentru țară fiind în stare chiar să moară ( vezi Constantin Brâncoveanu)
Au fost vremuri când munca era la loc cinste și și erau rari cei care tăiau frunze la câini.
Erau vremuri când adevărul nu se amesteca cu minciuna, dreptatea cu nedreptatea, virtuțile cu patimile, etc.
Și sigur s-ar mai putea scrie multe...căci odată omul se orienta după Cuvântul lui Dumnezeu și trăia conform acestuia iar astăzi îndepărtarea omului de Dumnezeu duce la consecințe dezastruoase în relația cu Dumnezeu și în relațiile interumane, adică un fel de iad pe pământ de care Dumnezeu să ne ferească!

Sigur nici atunci nu era o lume perfectă, dar pe măsură ce vremurile trec observăm o deteriorare tragică a sentimentului uman. Șansa noastră de-a scăpa de urgie ( iad)este doar aceea de-a ne reîntoarce la Hristos și la ascultarea de Cuvântul Său ( Evanghelie).