Ce e Omul? Fir de iarbă, anotimp grăbit și ploaie,
Lacrimă ce se prelinge peste foc în vâlvătaie.
O armură împletită din dureri și raze multe,
Tâmple argintii în soare, amintiri ce-i sunt cărunte!
Ce e Omul? Brâu de foc ce în iureș tineresc
Prinde vise în clipsidra timpului nepământesc,
Ca în cer să-și ducă alaiul, veșniciei ce se vrea
Un palat cu raze multe, unde îngeri o să stea!
Ce e Omul? O părere, zile lungi ce par ca lacrimi
Când durere -i ține calea și în lume nu sunt leacuri!
Ce e Omul? Lan de grâu, unde spicele iubirii
Tine răul tot în frâu și respectă legea firii!
Ce e Omul? O balada, ce din corzile viorii,
Recompune o lume întreagă și dă răul tot uitării!
Într-o doina-și plânge jalea clipelor ce în risipă,
Îi arată că a sa fire este slabă și tot mică!
Ce e Omul? Doar un bucium care strigă nepăsarea,
Când prea multele lui gânduri înnegrește toată zarea,
O furnică ce-i strivită de prea multele poveri,
Când puterile, speranța au rămas pierdute-n ieri!
Ce e Omul? Valul marii care-n zbucium se tot plânge
Când din rana suferinței se prelinge-n strop de sânge!
Un apus frumos de soare, când credința-i este far
Iar în inima de carne îi mocnește tainic jar...
Ce e Omul?
02.07.2022
Camelia Cristea
