Gonit din harul fericirii

Gonit din harul fericirii,
E cel ce nu cunoaste,
Flacara iubirii,
Ce langa el mocneste.

Gonit din harul fericirii,
E cel ce lacrima nu sterge,
De pe obrazul mangaierii,
Cu mana calda si nu rece.

Gonit e cel nu zareste,
Zambetul cald, duios,
Si-n lume se petrece,
Ca omul manios.

Zdrobit, gonit va fi,
Cel ce-ntr-o zi culege,
Doar sumbre amintiri,
Din dragostea lui rece.

Amintiri

Camelia Cristea

Mă-mpovărez ades cu vorbele nespuse
Și las în joc tăcerea ca un firesc banal
Îmi strigă așteptarea de pe mânerul ușii
Mă-ascund în amintiri închise prin sertar.

Și-atunci cu ochii minții revăd povești trecute
Când zmeii tinereții treceau și munți-n zbor,
Cu aripi de lumină scriam pe harta vieții
Iar în căușul palmei strângeam roua din flori.

Simțeam cum iarba râde și verdele veghează,
Noi miroseam a fân și-a flori ninse de tei,
Pe brațul fericirii creștea chiar liliacul,
Iar cerul dimineții sclipea în ochii tăi.

Dar a venit târziul și haitele atacă...,
Când iarna troienește potecile spre noi
Mă încălzesc cu dor la flacăra poveștii
Și vreau mirajul ei să vină înapoi....

04-01-2015

foto internet