UN POST.. CU SPOR!

de Preot Sorin Croitoru

Ortodoxul hrănit bine,
Curăție-'n Post nu ține.
Fiindcă-'n posturi carne gustă,
Mintea-i umblă după fustă..

Uite care e ideea:
Lasă-'n pace, măi, femeia!
Ție-ți arde de catrință
Chiar în timp de pocăință?..

Pune mâna și-ți calmează
Armăsarul ce nechează,
Că de nu-l strunești pe "dânsul",
O să vezi când vine plânsul,

Că-ți va plânge casa toată
Pentru viața ne-'nfrânată:
Și nevasta și copiii
(Și fetițele și fiii).

Și vei zice: "Orb am fost,
Că am râs de Sfântul Post"..
Nu aș vrea AICI s-ajungi,
Pune carnea, deci, în pungi,
Bagă-le-'n congelator
Și-ți urez un post.. cu spor!
amin

LEGENDA CRINULUI ALB

Se spune ca in zilele pe cand, Iosif si Maria fugeau cu pruncul lisus in brate pentru a-l proteja de calaii lui Irod era o arsita mare, iar lui Iisus i s-a facut foame Maica Domnului a coborat de pe asin, in desert, pentru a-l hrani. In timp ce pruncul se hranea la sanul ei.... ochii Mariei erau plini de lacrimi si se gandea de ce oare acei oameni doreau sa-i ucida fiul. A luat caciulita copilului si si-a sters cu ea lacrimile. 

Caciulita s-a umezit si, pentru a o usca...., a pus-o pe un spin uscat. Dupa ce a hranit copilul, s-a pregatit de plecare dar, cand sa ia caciulita ce vazu? Minune! Tulpina uscata a spinului se prefacuse intr-o planta verde, iar in locul caciulitei aparuse o floare alba ca neaua, deschisa ca un potir de cristal. Asa s-a nascut crinul alb o floare care aduna in cupa imaculata primele lacrimi de roua ale diminetii.