SUTAȘ LA NEMURIRE

De simți că ești, ... să știi citi... !

VASILE CRETU·18 IULIE 2016

De simți că ești, sutaș la nemurire, Ca un păun, la brațul unei fete, Fii milostiv, se zice în Psaltire, Iubirea ta, o cată pe-ndelete. Să știi citi, din tremurânda-i mână, Când pe alei, te trec bărbați agale, Și ochii lor cu-a fetei se-mpreună, Dar se feresc de ochii dumitale. Să știi citi, în vocea-i tremurândă, Când o cuprinzi de mijlocu-i, pe stradă, De-un fruct oprit, de-o vreme e flămândă, Nicicum de-un pumn de fructe din livadă. Să știi citi, că-n baldachinul rece, La capul ei, bolind de-o săptămână, În loc de leac, chiar de ai fi cât zece, Ucizi încet a inimii stăpână. Să știi citi, pe chipul unei fete, Când ochii ei de fiecare dată, Plecați fiind, îți spun pe îndelete, Să nu-ți dorești, decât respect de tată. Să știi să taci, când ochii-i te-mpresoară, Dorind să plângi, ca o icoană sfântă. Atunci, luând, o lacrimă amară, Cu mirul tău, pe fată o descântă. Sub ochii tăi, bobocu-ți de copilă, În palma ta, cu inima-i fierbinte, Va rezona cu dragostea-ți fertilă, Cerșind din ochi, iubirea-ți de părinte. Iubirea ei, respectul și credința, Vor clocoti în sufletu-i de fată, Cu-n alt bărbat, ce i-a cuprins ființa, Cum erai tu, cu mama ei, odată. Și lui, și ei, le seamănă credința, De a iubi, cu inima curată! La nunta lor, oferă-i biruința, La dreapta lor, iubirea ta de tată. (1991 - Gândărețul)

Sărbătoare

Pune dorul în cătuşe eu de el să n-am habar
Şi regretelor tardive un bilet spre alt hotar...
Pune albul tot în mine, doar în crini să înfloresc 
Şi-n ninsorile din rai dimineaţa să-mi găsesc.

Pune flacăra să ardă şi în inimă de piatră,
Firul ierbii să îl simtă toamna mea prin ea să treacă.
Pune cerul tot în mine şi-n bujori obraji de fată
Din izvor cu apă vie să mai beau şi eu odată.

Pune ploia să ne spele de păcate şi de ură,
În iubire Tu ne îmbracă, răutăţii doar cenzură!
Pune miere în cuvinte, rănile să vindece
Şi albinelor ca hrană dă-le din bogata mană.

Pune busuioc în case, alinări în rugăciune,
Să ne lepădam de rele să trecem curaţi prin lume.
Aripi viselor frumoase, primăveri cu tei în floare,
Să facem altare-n suflet şi din viaţă sărbătore.

foto sursa internet

Din Volumul de versuri Ferestre deschise, Editura Singur 2015

Camelia Cristea

Statui de visători...

UNIVERSUL POEZIEI: Statui de visători...:
Doamne iartă păcatele mele si ale neamului meu !

Statui de visători, sculptate-n lut,

Iubirea ne insuflă zilnic viață,

Pe-o pistă scufundată-n absolut –

O destinație ascunsă-n ceață.

Marionete triste, fără sfori,

Ne-nghesuim pe scena în ruină.

Doar dragostea ne umple de candori,

Când nu e înecată în rășină.

La poarta nemuririi facem sluj,

Dar timpul ne-a postat pe coji de nucă.

Lucrăm în Timișoara, stăm în Cluj,

Sfidând și soarta noastră hăbăucă.

Ne spunem cât de bine mai trăim:

Avem vacanțe-avem și libertate!

Însă cu toate-acestea ne simțim

Un șir de morți, într-o maternitate.

Statui de visători..., ce minunat!

E-o artă, azi, să te menții pe gheață.

În ringul existenței, demodat,

Ne toarcem firul sumbru, de paiață...

Statui de visători...

UNIVERSUL POEZIEI: Statui de visători...:

Doamne iartă păcatele mele si ale neamului meu !

Statui de visători, sculptate-n lut,
Iubirea ne insuflă zilnic viață,
Pe-o pistă scufundată-n absolut –
O destinație ascunsă-n ceață.

Marionete triste, fără sfori,
Ne-nghesuim pe scena în ruină.
Doar dragostea ne umple de candori,
Când nu e înecată în rășină.

La poarta nemuririi facem sluj,
Dar timpul ne-a postat pe coji de nucă.
Lucrăm în Timișoara, stăm în Cluj,
Sfidând și soarta noastră hăbăucă.

Ne spunem cât de bine mai trăim:
Avem vacanțe-avem și libertate!
Însă cu toate-acestea ne simțim
Un șir de morți, într-o maternitate.

Statui de visători..., ce minunat!
E-o artă, azi, să te menții pe gheață.
În ringul existenței, demodat,
Ne toarcem firul sumbru, de paiață...

DESPRE RUGACIUNE,

– Părinte, cum faceţi rugăciune pentru o problemă?
– Cheia reuşitei este ca pe cel ce se roagă să-l doară. Dacă nu-l doare, poate sta ore întregi cu metania în mână şi rugăciunea lui să nu aducă nici un rezultat. Dacă există durere pentru problema pentru care te rogi, chiar şi cu un suspin faci rugăciune din inimă. Mulţi, atunci când alţii le cer să facă rugăciune pentru ei nu au timp să se roage în momentul acela şi de aceea se roagă numai cu un suspin pentru problema acelora. Nu spun ca să nu se facă rugăciune, ci, dacă se întâmplă să nu fie timp, chiar şi un suspin pentru durerea celuilalt este o rugăciune din inimă, adică echivalează cu ore întregi de rugăciune. Citeşti, de pildă, o scrisoare, vezi o problemă, suspini şi după aceea te rogi. Acesta este mare lucru! Inainte de a apuca receptorul, înainte de a forma numărul, Dumnezeu te aude! Şi să vezi cum se înştiinţează şi celălalt! Să vedeţi cum demonizaţii înţeleg atunci când fac rugăciune pentru ei şi strigă oriunde s-ar afla! Adevărata rugăciune începe de la durere, nu este plăcere, “nirvana”. Dar ce fel de durere este? Omul se chinuieşte în sensul cel bun. Il doare, geme, suferă atunci când face rugăciune pentru orice. Ştiţi ce în­seamnă a suferi? Da, suferă, pentru că participă la du­rerea generală a lumii sau a unui om în particular. Această participare, această durere Dumnezeu o răs­plăteşte cu veselia dumnezeiască. Desigur că nu omul cere veselia dumnezeiască, ci ea vine ca o consecinţă, deoarece participă la durerea celuilalt. – Cum să înceapă cineva lucrarea aceasta? – Află ceva, de pildă, despre un accident. “Ah!”, sus­pină el şi Dumnezeu îndată îi dă mângâierea dumne­zeiască pentru puţin suspin. Vede pe unul îndurerat şi iarăşi suferă împreună cu el, iar Dumnezeu îl mângâie cu mângâierea dumnezeiască, nu rămâne cu acea amărăciune. Iar celălalt este ajutat prin rugăciunea lui. Sau se gândeşte: “Dumnezeu ne-a dat atâtea, dar eu ce am făcut pentru El?”. Mi-a făcut mare impresie ceea ce mi-a spus un suflet: “Ingerii îşi acoperă feţele atunci când se săvârşeşte Taina Dumnezeieştii Liturghii, iar noi ne împărtăşim cu Trupul lui Hristos. Eu ce am făcut pentru Hristos?“. Unul ca acesta suferă în sensul cel bun. – Părinte, cum înţelege cineva că celălalt s-a folosit prin rugăciunea sa? – Este înştiinţat de aceasta prin mângâierea dum­nezeiască pe care o simte înlăuntrul său după rugă­ciunea ce-a făcut-o cu durere de inimă. Dar mai întâi trebuie ca durerea celuilalt să o faci durerea ta şi după aceea să faci şi rugăciune din inimă. Dragostea este o însuşire dumnezeiască şi ea îl vesteşte pe celălalt. Şi în spitale, când pe medici şi pe surori îi doare pentru bolnavi, acesta este medicamentul cel mai eficace din­tre toate medicamentele ce li se dau. Bolnavii simt că se interesează de ei, simt siguranţă, mângâiere. Celui care suferă nu trebuie să-i spui multe cuvinte, nici să-l dăscăleşti. Inţelege că te doare pentru el şi astfel se foloseşte. Durerea este totul. Dacă ne doare pentru ceilalţi uităm de noi înşine şi de problemele noastre. Cuviosul Paisie Aghioritul. Trezire duhovnicească, Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2003, p. 342-343

Ridicaţi

Ridicaţi pe culmi drapelul,
Iarba este verde acasă
Tu trezește-te române,
Constiința nu te lasă!

Ştefan este viu la Putna
Stă de veghe cu toţi sfinţii,
Vor să tragă iarăşi clopot
Să-ţi trezeşti tu cerul minţii!

Ridicaţi pe culmi drapelul
Şi-n coloana infinită,
Prin seninul din cerneluri
El, Brâncuşi priveşte cerul.

Ridicaţi pe culmi drapelul,
La Prislop Arsenie Boca
Ţine flacăra aprinsă,
Să nu-ţi pierzi a ta credinţă!

Ridicaţi pe culmi drapelul,
Cât mai arde focu-n vatră..
Pita este mai amară,
Ţara noastră mai săracă.

Ridicaţi pe culmi drapelul
Lupii toţi atacă-n haită
Şi cu dinții lor de fiară
Vor să rupă iar din hartă!

Ridicaţi pe culmi drapelul
Fiţi mai buni şi mai uniţi,
Invocaţi în rugi tot cerul
De urgii să fiţi feriţi!

05.06.2014

foto internet

Camelia Cristea

http://confluente.ro/Camelia_cristea_1402054021.html

Ia strămoșească

Am cusut pe ie macii toți în floare
Spicele de grâu scăldate în soare,
Hora bătrânească ce o știau moșii 
Dimineața pură când cântau cocoșii!

Piscul unui munte albit de speranță,
Dorul ce așteaptă o mână pe clanță,
Aripa de vultur și zboru' îndrăzneț,
Steagul arborat de un vis semeț!

Am cusut pe ie, zâmbet de copil,
Doina din străbuni ce încă o știu,
Un altar de brazi, cu vârful spre cer
Și un ceas de taină, când încă mai sper.

Lacrimi am cusut, când mi-a fost mai greu
Și-un pumn de țărână chiar din trupul meu,
Sângele vărsat de ai mei strămoși,
Anii tinereții calzi și luminoși!

Am cusut icoana Sfintelor Fecioare,
Când primeau Lumină parcă-n calendare,
Smirna parfumată din teii înfloriți
Mâinile trudite pentru cei munciți...

Sufletul și ruga în genunchiul minții
Cum ne-au învățat de mici și Părinții,
Talpa și opica, plină de sudoare,
Sora mea și Prutul ce încă mă doare!

Ia am s-o îmbrac ea îmi este portul,
Când îmi petrec Moșii am să cos și ortul,
Vămile să trecem înspre veșnicie
Cu făclii speranțe aprinse pe ie!

02 iulie 2015

autor: Camelia Cristea

foto sursa internet

TE DUCI, COPILARIE

Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini
Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini
Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci
Te duci, copilărie, și nu te mai întorci

Nu mai există basme, nici eu nu mai exist
Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist
S–au inventat claxoane, adio zurgălăi
Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi

Un prof ce ne-nvățase cum să plantam stejari
A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari
Cu cât urcam în vârstă ne suntem mai străini
Te duci, copilărie, și devenim haini

Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând
Sunt doua cruci de piatră și tac pe sub pământ
Și mai era și crângul, și-un râu și niște tei
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei

Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea
Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera
Te duci, copilărie, cu fericirea mea

Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc
Iar după bătălie mergeam să bem un suc
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi
Te duci, copilărie, și devenim mai răi

Ma zgâriam pe brațe urcând in corcoduș
Iar cel mai bun prieten era un cățeluș
Eram atat de veseli fugind prin porumbiști
Te duci, copilărie, si devenim mai triști...

Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili
Te duci, copilărie, și devenim fragili
Motto :
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil
Aș da orice pe lume să redevin copil

Sursa

https://www.facebook.com/generatia.vesela.official/

Duhul Adevărului

Camelia Cristea

Duhul Adevărului a venit din cer
Ca eu păcătoasa, astăzi să nu pier
Pe un vârf de cruce îmi ridic privirea 
Fă să înțeleg care-mi e menirea!

Pregătită cale de Cel Înviat
Mă lepăd de mine ca de un păcat,
Zorii mântuirii pe un colț de rai,
Inimă zdrobită, Doamne să îmi dai!

Ucenici în turmă, marea de măslini,
Cu iubire multă durerile-alini,
În genunchiul minții mă petrec mai sus,
Scapă-mă de rău Bunule Iisus!

Biserica-Ți toată este ca o vie,
Duhul Sfânt coboară iar în Liturghie
Sforile mă leagă să nu pot vedea
Dar mă las Părinte, doar în voia Ta!

Nu înțeleg Taina, dar simt fericirea,
Când un bob de rouă îmi scaldă privirea
Și în cerul clipei simt nemărginirea,
Doamne cât aș vrea să îmi schimb și firea...

Curcubeu - vitralii, uncenici și sfinți
Te-am vândut odată pe câțiva arginți
Mă căiesc armanic și îmi plâng păcatul,
Într-o rugăciune fă să văd Înaltul.

Pe un braț ții cerul, pe altul pământul,
Eu dau mărturie Tu ești Sfânt Cuvântul!
Am văzut Lumina cea adevărată
Slavă în biserici a fost revărsată!

foto sursa internet

Aforisme cu umor

Dacă vrei să scapi de mizeria terestră, nu e o soluţie să umbli cu capul în nori!

Este mult mai de dorit să fii în compania unui înţelept mort, decât în aceea a unui prost viu!

În realitate, prostul nu moare niciodată de „grija altuia”. Ăsta e, de fapt, principalul motiv pentru care trăieşte!

Culmea ironiei este aceea că regele proştilor este întotdeauna un tip deştept şi viclean!

„Gurile rele” vorbesc întotdeauna „pe la colţuri” pentru a putea, la nevoie, „să o dea cotită”!

Doar pentru un berbec nu este jenant să o facă „de oaie”!

Apocalipsa pare cu atât mai aproape cu cât, mai nou, la fiecare răsărit, se „crapă de ziuă”!

Atenţie! Uneori când Dumnezeu îţi pune „mâna în cap”, o face ca să te scuture niţel!

Nu conta pe bucuria cu care celălalt ţi-a spus că te-a aşteptat de o viaţă. Cu siguranţă nu i-a făcut plăcere să te aştepte atâta amar de vreme!

Obtinerea iluminării spirituale nu este atât de simplă pe cât ai putea crede. Curentul electric n-o să-ţi folosească la nimic...

Ca să-ţi depăşeşti egoul, nu e suficient să o iei la fugă.

Oricât de mult ai încerca, n-o să-ţi potoleşti setea de Dumnezeu cu apă minerală.

Atunci când vrei să escaladezi cele mai înalte piscuri ale spiritului, nu folosi niciodată bocanci de alpinism!

Să nu îţi imaginezi că cei care folosesc „limba de lemn” sunt ecologişti!

Există şi oameni care nu vor să se descopere elixirul vieţii veşnice. Groparii!

...................

Copilărie, unde ești...

Copilărie, unde eşti?
Când îmi puneai sub cap poveşti
Aveam în pernă numai vise
Şi-un leagăn cu iubiri promise.
În ceată îngeri mă vegheau,
Cu nopţi de stele mă-nveleau.
Până şi gândul mi-au păzit,
Turnând în taină Mir sfinţit.
Şi înfăşată-n liliac,
Lăsat în ploi peste cerdac,
Cu greierii într-un alai,
Eram în Rai.

Precum un fluture-n grădină,
Scăldat în raze de lumină
Mă rătăceam prin flori cu rouă...
Strângeam cu braţele-amândouă
Petalele căzute-n zori
Din trandafiri agăţători
Şi mă-ntristam, credeam că plâng,
Că spinii... aripile frâng,
De nu i-ar fi avut, zburau
Şi ceru-n roşu îl pictau.

Mi-ar fi făcut şi-un curcubeu,
Să-l văd în el pe Dumnezeu.
Azi îmi lipseşti atât de mult,
De parcă sufletul e smuls
Şi aruncat în gropi comune,
Fără de viaţă şi de nume...
Şi veacuri mă despart de tine;
De ce-ai plecat de lângă mine?

Angelina Nădejde - versuri din volumul "Suflet la ofertă"

Doină

Și te apucă jalea când vezi ce e pe aici
Au mai rămas acasă vreo două, trei furnici,
Stejarii noștrii falnici în lume au plecat
Din munții cei bătrâni durerea a mușcat...

Cărările de dor își plâng ades amarul,
Cu jertfă ați marcat “Stapâni” acum hotarul,
Cureaua noastră-i strânsă și ne rugăm mereu
Să ne păzească Cerul și Bunul Dumnezeu!

Spitalele sunt pline și mulți neputincioși,
Voi sunteți tot mai mândrii, bogați și glorioși
Din vârful slavei voastre să coborâți aș vrea
Să dați binețe Vieții și-n dragă Țara mea!

Uitați-vă la Cer vă judecă chiar Sfântul
Voi ați călcat Dreptatea, Iubirea și Cuvântul,
Puterea astăzi este dar cade într-o zi...
Și slava cea deșartă curând nu va mai fi...

Să vă treziți odată sunt multe de făcut!
Avem un grâu de aur ce nu ni l-ați vândut...
Iar pită noastră-i bună, cu mâini e frământată
Ne dați în ultim ceas o Viață ce-i furată?

Vă luminează sfinții să dați o lege nouă,
Iubirea să vă fie pecete chiar și vouă
Doar umăr lângă umăr, putem să ducem Țara
Că-i tare gârbovită și grea-i mai e povara!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1453233032.html

pictura Ducare

Camelia Cristea
15 ianuarie 2016

Douăsprezece porunci pentru părinţi

1. Nu îţi subestima copilul! 
2. Nu folosi ameninţări! 
3. Nu îţi mitui copilul! 
4. Nu fi excesiv în supravegherea copilului! 
5. Nu face exces de cuvinte când îi vorbeşti copilului! 
6. Nu răsfăţa excesiv copilul!
 7. Nu insista să obţii o supunere imediată şi oarbă din partea copilului! 
8. Nu abdica de la cerinţele constante privind regulile! 
9. Nu obliga un copil să promită! 
10. Nu cere respectarea unor reguli inadecvate vârstei! 
11. Nu utiliza metode moralizatoare care induc vinovăţia! 
12. Nu da copilului ordine pe care nu le iei în serios!

 Mitropolitul Iosif Cernov încerca să-i convingă pe părinţi ca aceştia din pruncie să-şi înveţe copiii să nu ucidă fiinţe vii, începând cu gâze, păsări, pisici, căţei. Căci mai apoi vor ajunge să fie cruzi şi cu oamenii, şi nici chiar pe părinţi nu-i vor cruţa de cruzime: Învăţaţi-i să iubească şi să le fie milă de orice fiinţă a lui Dumnezeu, şi să nu vatăme... nici măcar plantele!

Între vecine:

Marius Dumitru

- Mi-a îmbătrânit bărbatu'
'Nainte fugea tot satu'
Când pe ogor, când la vie
Zi de zi la datorie ...

- Nu vezi cum ne cresc nepoţii?
Se-nalţă văzând cu ochii!
Azi, i-ajută internetul
Să-şi modifice portretul ...

- Nu mai plânge-acu', Marie
Timpul trece făr' să ştie
Unul creşte, altul scade
Doar noi tinere - frumoase!

- Nu mă plâng, dragă Lenuţă
Dar nu mai port danteluţă
Nu că-mbătrânim vreodată ...
Dar mai bine ... las-o moartă!😊

(Marius Dumitru)

La pădure

Aforisme despre iubire

La început a fost Cuvântul... Şoaptele care i-au urmat au făcut fericiţi miriade de femei şi bărbaţi!

Paradoxul iubirii: cu cât dai mai mult, cu atât rezerva îţi este mai mare!

Un alt paradox al iubirii: dacă nu dai deloc, foarte curând nu îţi va mai rămâne nimic!

Pentru cel care iubeşte, telescoapele sunt inutile. El poate vedea întregul univers doar privind în ochii fiinţei iubite.

Dacă un sărut nu te mai înfioară nu este pentru că din celălalt a dispărut magia, ci pentru că tu nu o mai poţi percepe.

Nu confunda iubirea cu pasiunea! Zborul nu e totuna cu acţiunea muşchilor care pun în mişcare aripile…

Nu ai cum să pierzi persoana iubită pentru că, în realitate, niciodată nu ţi-a aparţinut!

Nici măcar săgeţile lui Eros nu pot nimeri o inimă insuficient conturată!

Nu fă “curte” niciunei femei! Iubirea adevărată nu creează împrejmuiri.

de Daniel Roxin

http://ro.netlog.com/campdemaci/blog/&page=2

Sfaturi

În Eden

De-ar fi să mă mai nasc o dată,
Aș lua cu mine ramura de flori
Și din iubirea pură și curată
Aș face-o torță plină de culori.

Și aș dansa la tărmul mării tale
Valsănd ca-n visul nopților de vară,
Nu mi-ar mai trebui sonete,
Că inima mi-e coardă de chitară.

Aș desena cu zămbet dimineața
Iar roua aș parfuma-o toată
Și-n Eden aș umbla desculță
Ca și Adam întăia dată.

Iar Evei i-aș da ascultarea
Și ca poruncă, mărul să-l păzească
Nu vreau ispitele acestea,
Din nou pe noi să ne rănesca.

Și îngerii i-aș lua ca sfetnici
Să ne îndrume în călătorie
Cu dragostea ținuți de mană
Să ne-ndreptăm spre veșnicie!

«Ferestre deschise», Editura Singur 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea

Legenda florii de liliac

♥

♥Mitologia greaca ne poveste ca zeul padurilor si campiilor, tanarul Pan, a intalnit-o intr-o dimineata pe frumoasa nimfa Syringa. Acesta a ramas fascinat de gratia nimfei. Insa, in momentul in care a incercat sa vorbeasca cu Syringa, aceasta s-a speriat si a fugit.



Captivat de frumusetea ei, el a urmarit-o, a rapit-o si a ascuns-o intr-o padure. Syringa era foarte speriata si ca sa scape de zeul Pan s-a transformat intr-un arbust cu flori frumoase si placut mirositoare. Pan a fost foarte intristat si a inceput sa colinde singur padurile, facand bine tuturor celor care ii ieseau in cale. Asa a aparut liliacul pe pamant. Se spune ca de la aceasta legenda provine numele latin al florii de liliac. Liliacul alb simbolizeaza inocenta tineretii, iar liliacul mov, primele emotii ale iubirii. Tocmai de aceea liliacul infloreste primavara (aprilie-mai), in anotimpul iubirii.

Intr-o alta legenda se spune că într-o vreme-ndepărtată au fost doi tineri ce se iubeau foarte mult şi doreau să-şi petreacă tot restul vieţii impreuna. Însă o boală l-a cuprins pe tanar şi cum atunci nu existau aşa multe leacuri, în scurt timp a murit. Nu trecea seară în care fata să nu stea lângă mormântul lui, plângându-l şi dorindu-l înapoi. Se ducea la el zi de zi, până când, odată, nici ea nu se mai putu ridica de pe mormântul lui. Se spune că în locul unde a rămas a răsărit o floare mov-albastră ca şi ochii ei, pe care oamenii au numit-o Liliac, de la numele fetei: Lili.Se spune ca liliacul este simbolul iubirii inocente si ca cine isi impartaseste dragostea in preajma florilor de liliac, va ramane cu acea persoana pentru tot restul vietii.

Mitologia greaca ne poveste ca zeul padurilor si campiilor, tanarul Pan, a intalnit-o intr-o dimineata pe frumoasa nimfa Syringa. Acesta a ramas fascinat de gratia nimfei. Insa, in momentul in care a incercat sa vorbeasca cu Syringa, aceasta s-a speriat si a fugit.

Captivat de frumusetea ei, el a urmarit-o, a rapit-o si a ascuns-o intr-o padure. Syringa era foarte speriata si ca sa scape de zeul Pan s-a transformat intr-un arbust cu flori frumoase si placut mirositoare. Pan a fost foarte intristat si a inceput sa colinde singur padurile, facand bine tuturor celor care ii ieseau in cale. Asa a aparut liliacul pe pamant. Se spune ca de la aceasta legenda provine numele latin al florii de liliac. Liliacul alb simbolizeaza inocenta tineretii, iar liliacul mov, primele emotii ale iubirii. Tocmai de aceea liliacul infloreste primavara (aprilie-mai), in anotimpul iubirii.

Intr-o alta legenda se spune că într-o vreme-ndepărtată au fost doi tineri ce se iubeau foarte mult şi doreau să-şi petreacă tot restul vieţii impreuna. Însă o boală l-a cuprins pe tanar şi cum atunci nu existau aşa multe leacuri, în scurt timp a murit. Nu trecea seară în care fata să nu stea lângă mormântul lui, plângându-l şi dorindu-l înapoi. Se ducea la el zi de zi, până când, odată, nici ea nu se mai putu ridica de pe mormântul lui. Se spune că în locul unde a rămas a răsărit o floare mov-albastră ca şi ochii ei, pe care oamenii au numit-o Liliac, de la numele fetei: Lili.

Desi nu este o floarea, ci un arbust liliacul este una dintre cele mai populare flori de primavara, cu un parfum delicat, subtil si persistent. Mirosul sau ispititor, asemenea celui de trandafir, crin sau tuberoza, a devenit preferatul multor producatori de parfumuri sau cosmetice bucurandu-se de o faima internationala.

Liliacul isi are originile in Europa si Asia Centrala, unde se si cultiva ca principala planta decorativa in gradinile imperiale din secolul al XVI-lea.

Liliacul este membru al familiei Oleaceae (maslini). Printre rudele sale se numara Forsythia, Iasomia (Jasminum) si Osmanthus.

Florile de liliac sunt produse de arbusti lemnosi ce pot atinge pana la 4,5 metri inaltime. Florile individuale sunt mici si in forma de stea iar cei mai multi il indragesc pentru parfumul sau dulce si nuantele sale de mov, purpuriu, roz si alb.

Anual in lunile aprilie-mai, orasul Rochester (New York) gazduieste cel mai mare festival dedicat liliacului care dureaza doua saptamani. Pe un spatiu de 8 hectare veti gasi in aceasta perioada circa 500 de varietati de liliac aduse de pe tot mapamondul.

Ca si laleaua, liliacul se numara printre acele cadouri facute de Soliman al II-lea ambasadorilor Europei Occidentale. Cu asemenea prilej avea sa prinda radacini in sens propriu si in vestul batranului continent, acolo unde s-au obtinut la scurta vreme noi varietati. In Evul Mediu se considera ca liliacul adaposteste in ramurile sale spirite bune, care puteau indruma si calauzi pe cel care le chema.


Supranumit "floarea memoriei", oamenii spun ca mirosul sau trezeste amintiri de mult uitate, care pot fi retraite in amanunt. Liliacul semnifica misterul iubirii, care poate face ca o persoana sa uite de sine in dragostea pentru altul. De aceea, in functie de culorile sale, liliacul poate sa transmita mesaje de dragoste sau sentimente prietenesti.

Florile galbene semnifica o neliniste referitoare la sentimentele iubitei, si prin urmare necesita in mod obligatoriu un raspuns lamuritor. Florile roz sunt interpretate ca un repros iar cele mov sau lila-violet, folosite mai ales in cadrul logodnei, ca o marturisire a increderii. Liliacul mai este si un simbol al atractiei irezistibile, de aceea traditia populara spune ca trebuie purtat de fetele care vor sa se casatoreasca pentru a chema ursitul.

Liliacul este floarea nuntilor si aniversarilor, a petrecerilor in aer liber. Pentru ca un arbust de liliac are o viata destul de lunga, el mai semnifica traditia, familia, mostenirea spirituala putand fi daruit mamei, parintilor si rudelor.

NU-I ATAT DE SUS DUMNEZEU

                                                            NU-I ATAT DE SUS DUMNEZEU

Prof. CRISTIAN OLARU

Simti ca lui "maine" nu poti sa-i rezisti ?
Ai ochii in lacrimi mai mult decat tristi ?
Simti ca si sufletul ti-apasa mai greu ?
Zambeste !!!...nu-i chiar atat de sus Dumnezeu .

De-acolo , de sus , incearca cumva ,
Aproape adu-L mai de inima ta
Si ziua de maine te va coplesi
Cu daruri la care azi nu poti gandi .

Ce pare ca astazi iesire nu are ,
Ca-ti pune rabdare si nervi la-ncercare ,
Ce si "astazi" pare prea mult pentru tine ,
Sa vezi ce-ti aduce , ea , ziua de maine .

Hai , nu mai fi trista...hai , nu suspina !
Nu-i capat de lume...dar e lumea ta ;
O raza de soare , de vezi printre nori ,
Poti imblanzi lumea...ca de-atatea ori .

Stii tu vorb-aceea :"Azi imi va fi bine !"
Sa vina , de-o vrea , si ziua de maine
Si ziua de maine , cat astazi nu cazi ,
Va fi , bunaoară , tot o zi de "Azi"

Legenda macului

Legendă spune că, în timpurile de odinioară, macul nu avea culoarea roşie, ci albă. Macul era foarte somnoros din fire. Atunci când lisus a fost răstignit pe cruce, toate florile de pe câmp plângeau. Plângea şi macul cel alb. Dar istovit de atâta frământare şi lacrimi, a adormit. A dormit astfel trei zile, fără să se trezească. Când a deschis ochii, a auzit strigând din toate părţile: „Hristos a înviat!"

- Cum? Hristos a înviat? Şi eu, somnorosul, nu ştiu nimic din ce s-a întâmplat? se tânguia macul.



Macului i s-a făcut atunci ruşine că n-a putut asista la răstignirea, îngroparea şi învierea lui lisus şi, de atâta ruşine, a simţit că sângele îi năvăleşte în obraji şi se face roşu la faţă. Din acel moment, macul cel alb a devenit roşu şi toţi macii de pe câmp s-au înroşit şi au rămas roşii până în zilele noastre.

Îşi cântă cerul durerea, prin maci,
Vestitorii de eliberare,
Sunt lacrimi cereşti, ce Iisus le-a vărsat
În dealul Golgotei, spre a noastră salvare.

SFATURI PENTRU A FI FERICIT

Cand cineva iti da un buchet cu spini, in loc sa-l iei cu indignare si sa risti sa te intepi, primeste-l cu seninatate si planteaza-l in gradina vietii tale. Dar cand aduni trandafirii, nu uita sa trimiti cel putin unul acelei persoane. La urma urmei, de la ea ai primil buchetul.
Cand cineva iti da un sut, in loc sa i-l intorci, gandeste-te ca ai facut un pas inainte, in timp ce el a ramas un pas in urma.
Cand cineva tipa la tine, nu raspunde cu aceeasi moneda pentru ca vei risca sa ragusesti si tu.
Cand cineva rade de tine, zambeste-i. La urma urmei, el are cea mai mare nevoie sa i se zambeasca.
Pentru cine stie sa rada cu inima, timpul nu exista.
Credinta se traieste si gata.
Traiti astazi. Nu traiti in trecut si nu va lasati paralizati de viitor.
Nu visati, ci impliniti-va visele, amintiti-va ca sunteti proprii vostri fauritori.
Asculta-i pe toti, dar pastreaza-ti identitatea...
Si mai ales aminteste-ti ca mai bine gresesti, decat sa nu faci nimic...

Versuri plăcute

Sorin Olariu

Despre ..CUM S-AU TAMPIT ROMANII ..!

                       Paradoxuri ... 

Tot ce putea fi mai bun inainte de 1989 era o paine alba, pufoasa si eventual, calda. Tot ceea ce putea fi mai rau era o paine neagra, de secara/graham, de care lumea era satula pana peste cap. 

Tot ceea ce poate fi mai rau, pentru sanatatea omului capitalist din anii 2000, e o franzela pufoasa. Aceasta se transforma intr-o adevarata bomba daca, Doamne pazeste!, mai e si calda. Tot ceea ce poate fi mai bun pentru romanul capitalist postrevolutionar e o paine neagra, de secara/graham, pentru care lumea se bate la magazin. 

 In "iepoca odioasa", oamenii erau gata sa se calce in picioare pentru un litru de lapte cu grasime, de la tarani. Laptele de la ICIL era prelucrat si nu avea deloc grasime. Comunistii erau injurati pentru ca scoteau totul din el. 

Mai cumpara cineva astazi lapte cu mai mult de 1,5% grasime? Nu, pentru ca face rau sanatatii. Romanii consuma cu cea mai mare placere laptele cel mai slab si cel mai putin gustos, atunci cand nu prefera chiar laptele de soia. 

Carnea cea mai buna (si rara) era cea de porc, pe care o obtineai pe sub mana, de la macelarie/abator, sau de la o ruda/cunostinta cu casa si curte la tara . Lumea se batea pe sorici si pe jumari si era, in schimb, satula de carnea de pui si de pestele oceanic, din alimentara. 

Mai nimeni nu se uita acum la carnea de porc. Puiul si pestele, insa, da! Acestea sunt alimente usoare cu care se traieste bine. 

 Unul dintre motivele pentru care Ceausescu era injurat era mult hulitul salamul cu soia din alimentara. 

Astazi supermarketurile au rafturi special amenajate pt produsele din soia (lapte,iaurt,chiftele,snitele,etc...), care sunt un surogat al produselor naturale, dar care sunt considerate foarte sanatoase si hranitoare. 

 Un alt motiv pentru care Ceausescu era injurat era faptul ca taia curentul electric oamenilor. 

Acum, intraga Romanie stinge, benevol, lumina de Ziua Pamantului. Stam pe intuneric si ne simtim ecologisti. Mai mult, ni se recomanda sa facem, pe cat posibil, economie de energie electrica, sa tinem aprinse cat mai putine becuri, sa folosim becuri ecologice,cu consum mai mic. Nimic nu ni se pare mai firesc. .

 Regimul comunist era odios pentru ca ne limita anumite libertati. De pilda, ne interzicea sa corespondam cu rudele sau cu prietenii din strainatate. 

Acum, cei care lucreaza in birourile corporatiilor nu mai pot coresponda cu nimeni. Yahoo messengerul si yahoo emailul sunt interzise, cel putin in timpul orelor de program. Iar programul nu tine, ca pe vremuri, doar opt ore, in special daca exista o concurenta intre departamente, cine depaseste primul norma de afaceri. Multi angajati sustin ca aceste restrictii sunt firesti. E normal sa li se interzica sa intretina corespondente private, de ce sa piarda ei pretiosul timp al marelui binefacator corporatist? Iar daca managementul citeste corespondenta de serviciu a angajatilor, cu atat mai bine: conducatorii au dreptul sa ia masuri pentru a asigura bunastarea perpetua a firmei, pentru a depista elementele lenese si pentru a preintampina eventualele acte de sabotaj. 

 Omul comunist manca, de voie, de nevoie, dietetic, insa tanjea dupa o mancare gustoasa. Omul capitalist are la discretie mancarea gustoasa si si-o interzice. De ce? 

Pentru ca tine la silueta si urmeaza indicatiile medicilor. 

 Din proprie vointa, romanul postrevolutionar isi baga acum pe nas painea neagra, lapte degresat ,produse din soia si pui lesinati, isi opreste singur curentul, renunta benevol la propriile drepturi, isi lasa corespondenta la indemana sefilor si sustine sus si tare ca toate aceste lucruri sunt cat se poate de firesti. 

 Ba mai mult, ca privatiunile ii fac si o mare placere! 

> Ce inseamna MANIPULAREA ... .

http://ro.netlog.com/nicolaepena/blog

CEL MAI, CEA MAI

Cel mai distructiv obicei…………. ingrijorarea.
Cea mai mare bucurie…… bucuria de a darui.
Cea mai mare pierdere………… pierderea respectului de sine.
Cea mai satisfacatoare munca…….. sa-i ajuti pe ceilalti.
Cea mai urata trasatura de personalitate………. egoismul.
Cea mai in pericol specie………. liderii dedicati.
Cea mai mare resursa naturala a omului……… tineretea.
Cel mai grozav stimulent…………. incurajarea.
Cea mai mare problema de depasit………… teama.
Cea mai eficienta pastila de dormit………….. pacea mentala.
Cea mai rea boala de insuficienta ………..… scuzele.
Cea mai puternica forta in viata…………. dragostea.
Cel mai periculos om al societatii……………. clevetitorul.
Cel mai uimitor computer al lumii………….. creierul.
Cel mai groaznic lucru fara de care sa nu fii………… speranta.
Cea mai mortala arma…………… limba..
Cele mai puternice 2 cuvinte…………… “Eu pot”.
Cea mai mare insusire……………………… credinta.
Cea mai fara de rost emotie…………… mila fata de sine.
Cel mai frumos vesmant… …………….zambetul.
Cel mai pretuit bun…………… parerea despre sine.
Cel mai puternic canal de comunicare……………… rugaciunea.
Cea mai contagioasa energie…………… entuziasmul.
Cele mai inaltatoare cuvinte……TE IUBESC!

Regăsire

Am plecat în lume să mă regăsesc
Căutam un drum tainic către sine,
Ocoleam pământul, risipeam trăiri, 
Ramuri timpurii se uscau în mine.

Marea de cuvinte, clipe efemere,
Am trecut prin valuri ai am prins putere
M-am lovit de stânci, șuiera furtuna,
Razele de soare mi-au sărutat mâna.

Am trăit în peșteri contemplam iluzii,
Visele în comă au primit perfuzii.
Lacrimi înodate le-am pus într-o cană,
Uneori cu ele vindecam o rană.

După lungi ocoluri, drumuri pietruite,
Am ajuns în sine bolți ce-s arcuite,
Iedera crescută parte peste ziduri,
Ghiocei la tâmple, pe obraz și riduri.

Am deschisa ferestra să intre lumina
Adun bob cu bob înlătur neghina,
Pe altar de flori pun iar rugăciune,
Frunza și iubirea vin să se cunune.

foto sursa internet

Camelia Cristea

PROVERBE STRICT ROMANESTI:

 Ca romanu' nu-i nici unu', unde-s multi putea fi unu'!!
- Fie painea cit de rea, tot ti-o fura cineva.
 Cine NE viziteza ne face ONOARE, cine NU, PLACERE..
 De urata nu-i frumoasa, da'i desteapta, proasta dracu'.
 Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatesc.
In viata sunt doua cuvinte care deschid multe usi: "trage" si "impinge". Omul intelept isi face vara sanie si iarna o pune pe foc.
 Cine fura azi un ou si se lasa prins...e bou!!!
Proverb marinaresc: "Iubeste-ti copilul ca si cum ar fi al tau"
Nici o fapta buna nu scapa nepedepsita!
- Cum iti asterni, cum vine altul si se culca in locul tau.
 Ai carte, ai cu ce sa te stergi la ...........
Daca totul a iesit bine, inseamna ca ai gresit undeva.
 Mama prostilor e mereu gravida...
 Mai bine burtos de la bere decat cocosat de la munca!
Lasa pe maine ce poti face azi ca poate maine nu mai este nevoie.
Nu esti beat atata timp cat poti sta intins pe podea fara sa te sprijini.

SURSA NET