ADEVARUL, adevarat:
*Era o vreme în ţara* *asta* când cine termina liceul si intra la facultate
era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect "Domnul inginer sau
Domnul profesor sau Domnul avocat".
Când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate, îşi dădea şi lua (dacă
îl lua) doctoratul, tot oraşul se uita la el ca la Dumnezeu.
*Era o vreme* *în ţara asta* când dacă vedeai o maşină pe stradă ştiai că
cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere sau este vreun boss de la
partid. Mai târziu au apărut şi norocoşii câştigători la cecuri sau loz în
plic, dar îi puteai număra pe degetele la o mână într-un judeţ. Şi mai era
o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau alimentaţia publică.
*Era o vreme* *în ţara asta* când dacă vedeai pe cineva pe stradă între 8
şi 16, te gândeai că este în concediu, liber, sau e bolnav săracu' om şi
merge la *doctor*.
*Era o vreme* *în ţara asta* când dacă vedeai un *poliţist* pe stradă
mergeai liniştit să îi ceri o informaţie, sau daca voiai să te plângi de
ceva, erai ascultat.
*Era o vreme* *în ţara asta* când dacă ajungeai la spital cu cineva şi
trebuia operat, îţi era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o
cafea sau o sticlă de whisky la *doctor*, şi le mascai neîndemânatic - ca
toată lumea - în ziar, sub haină, convins că nu ştie nimeni ce e umflătura
aia de la piept. Când te întorceai fericit că nu te-a prins nimeni şi te
întâlneai cu altul umflat în piept, te uitai superior şi zeflemitor la el
gândind "ia uite şi la fraierul ăla, merge cu sticla ascunsă la piept, are
impresia că eu nu ştiu că o duce lu dom' *doctor*. !"
*Era o vreme** în **ţara** asta* când la şcoală, copii mergeau în uniformă
şi cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor ştiai că "este unul din ăia
de chiulesc sau nu le place şcoala" şi te uitai atent la el să vezi dacă nu
e cumva copilul vreunui coleg de fabrică. Şi ce bătaie lua acasă dacă afla
tacsu că a chiulit.
*Era o vreme* *în ţara asta* când abia aşteptai să intri în câmpul muncii,
să te angajezi undeva, să îţi faci raport pentru locuinţă şi să aştepţi cu
înfrigurare, dar temei, să ţi se repartizeze una, ca să te poţi însura, să
te aşezi şi tu la casa ta, să îţi întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu
prea îţi ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine fără serviciu
şi fără casă, că nu erai de viitor.
*Era o vreme* *în ţara asta* când băieţi deştepţi erau consideraţi cei
care ştiau *carte*, dar să o citească, nu să o joace, făceau o
*facultate*şi terminau primii. La ei se uita lumea cu admiraţie: "ăsta
e a lu' Ilie de
la sculărie. A termenat primul *facultate*a, l-au uat ăia la Bucureşti.
Eheeeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e dăştept"
*Era o vreme* *în ţara asta* când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe
stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să
te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la
Mamaia, să te mândreşti că ai fost promovat sau ţi-a luat copilul la *liceu*,
sau să îl inviţi peste o lună la ziua ta sau nunta copilului.
*Era o vreme* *în ţara asta* când veneai de la serviciu, băgai repede o
ciorbă caldă în tine şi ieşeai în faţa blocului "la una mică cu băieţii".
Una mică putea fi o minge, o ţâgară, o tablă, o bere, o şuetă, după
priceperile fiecăruia, dar nu era unu să nu facă "una mică" cu prietenii.
*Era o vreme* *în ţara asta* când mergeai liniştit pe stradă, nu îţi era
teamă că te opreşte careva să te întrebe cât e ceasul sau de ce nu ai moţ
la bască.
*Era o vreme* *în ţara asta* când lumea întorcea capul după militarii care
treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucţie, acolo unde aceştia
erau nevoiţi să treacă prin oraş şi auzeai pe câte cineva spunând cu
mândrie: "Uite mamă, trece *armata*".
*Astăzi*, *în ţara asta*, toată lumea termină *liceu*l, ia bacalaureatul
pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar *
facultate*a a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri şi se
adună puştoaice pentru "o linie".
*Astăzi*, *în ţara asta*, nu mai poţi merge pe trotuar pentru că nu mai
ai loc de maşini staţionate şi şoferi grăbiţi.
*Astăzi*, *în ţara asta*, străzile sunt pline de *oameni* care în nici un
caz nu merg la serviciu, dar nici la *doctor*. Toată lumea e în concediu
fără plată.
*Astăzi*, *în ţara asta*, când vezi un *poliţist* pe stradă, te uiţi
speriat să vezi pe cine urmăreşte sau îl ocoleşti să nu îţi dea vreo amendă
aşa, pentru că l-ai deranjat când te-ai uitat la el. De regulă, unde e
gâtuit traficul, vei găsi un *poliţist* în intersecţie, "fluidizând
circulaţia".
*Astăzi*, *în ţara asta*, când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla
ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet, înainte de a da cu bună
ziua, trebuie să dai cu plicul. Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul umflat,
toată lumea intră cu sacoşe burduşite. Nu se mai uită nimeni chiorâş, toţi
paznicii ştiu că ai acolo feşe, vată, antibiotice, cearceafuri,
dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu plasmă pentru
operaţie.
*Astăzi*, *în ţara asta*, când vezi copii de şcoală, te întrebi dacă merg
la şcoală sau la discotecă, ţinuta este aceeaşi, machiajul la fel de
strident, rucsacul din spate are un caiet şi laptopul, ipodul, "ifonul",
sau tableta.
*Astăzi*, *în ţara asta*, tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să îşi
întemeieze o familie, doar de bani de la babaci şi îşi întemeiază câte o
familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu. Fetele abia
aşteaptă să fie neveste sau nevestite la câte cineva, cine nu are câte un
"my man" este ori urâtă cu crengi ori "tută".
*Astăzi*, *în ţara asta*, băieţi deştepţi sunt cei fără *carte*, care
reuşesc să "se învârtă" sau sunt "băieţi de băieţi deştepti" care obţin
bani uşor din "afaceri" cu fraierii. Cu cât păcăleşti sau furi mai mult, cu
atât eşti mai deştept.
*Astăzi*, *în ţara asta*, când te întâlneşti cu un cunoscut pe stradă, îl
ocoleşti ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îţi ceară bani cu
împrumut, să nu te invite la o nuntă.
*Astăzi*, *în ţara asta*, *oameni*i nu se mai întâlnesc în faţa blocului,
le e ruşine să se întâlnească şi la gunoi, se uită fiecare pe geam să se
asigure că nu e nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că
nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase
nu mai sunt în gunoi. Cel mai mult *oameni*i stau ascunşi în casă sau
pleacă "la ţară " de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitaţi
nepoftiţi. Nimeni nu mai zâmbeşte, toată lumea circulă cu capul în jos de
ai zice că toţi au pierdut câte un galben şi îl caută disperaţi. Te miri că
nu se dau cap în cap.
*Astăzi*, *în ţara asta*, ieşi din bloc şi după doi paşi apare unul cu un
cuţit sau un pistol, ţi-l pune la gât şi te întreabă de ce te-ai însurat cu
nevastă-ta, nu ştiai că era prietena lui?
*Astăzi*, *în ţara asta*, când lumea aude de *armată* întoarce capul
pentru că "Aştia au tras în noi în '89 şi acum au pensii nesimţite".
* *
* *
*Oare ce va fi mâine ? Va mai fi ţara asta ?** *
sursa mail
