Trandafirul CRĂCIUNULUI sau SPÂNZUL!

LEGENDA spune că un tânăr păstor a vrut să-i ducă un dar pruncului Iisus. Auzind de darurile pe care le primise deja, el a realizat că darul lui va fi prea modest.
Era foarte sărac și nu avea bani decât pentru un mic buchet de flori. A inceput să caute o plantă, dar, pentru că era iarnă, nu a găsit.
Disperat, a început să plângă. Un inger l-a auzit, iar in locul în care au căzut lacrimile păstorului, au apărut aceste plante.

SPÂNZUL este o floare rară care înflorește în luna decembrie, și i se mai spune și "Trandafirul lui Hristos"!

Ce vrei să fii, când vei fi mare?

 -Ce vrei să fii, când vei fi mare?
-Eu...vreau să fiu aviator...
Mereu aceeași întrebare,
E adresată tuturor!

-Tu...Vasilică, cam ce vrei
Ca să te faci când o să crești?
-Eu, doamnă, ca părinții mei,
Doctor chirurg în București!

-Dar tu, micuță Mărioară,
Când o să crești, cam ce ai vrea...?
-Eu, vreau să fiu o profesoară,
Așa cum e mămica mea!

-Dar tu...Gheorghiță? De ce taci?!
Ia zi...răspunde clar și tare,
Cam ce ai vrea ca să te faci
Când o să crești, copile, mare?

-Eu, doamnă, știți...sunt mai sărman,
La noi o fost puțin mai greu,
Dar...mi-aș dori să fiu țăran,
Așa cum este tatăl meu!

Vedeți...eu nu am țoale bune,
Căci n-am bani, doamnă 'nvățătoare,
Dar tatăl meu mereu îmi spune,
Că țara...fără țărani...moare!

Și cine o să mai muncească
Dacă de domni e țara plină
Și-atunci cu ce or să trăiască,
Când foamea-n lume o să vină?!

Nu am crescut cu prea mulți bani
Și spun, că nu îmi e rușine,
Că toți ai mei or fost țărani,
Dar nu am dus lipsă de pâine!

Eu, doamnă, multe nu prea știu,
Dar tot aud că vin ani grei...
Așa că...asta vreau să fiu,
Țăran...cum or fost toți ai mei!

Dorel Margan

Ce vrei sa fii , cand vei fi mare?
OM BUN !

Plecați din țara mea...afară..

Așa zâmbind...voi ne-ati vandut..

Minciuna este al vostru... scut...

Zâmbind.. vă numărați argintii..

Si vă credeti precum .. sfinții..

Vă credeti astăzi...dumnezei..

Loviți ...în trupul țării..

Minciuna...dezbinarea... teama..

E arma voastră..arma ,,puterii"..

Dar...mult mai mare-i.... Dumnezeu...

Si veti vedea că in curând..

Veti cădea toti ..încet.. pe rând..

Si apoi să vă vedem râzând..

Veti plânge în curând și voi..

Cum plânge azi o țară întreagă..

Cum plâng copiii..cum plâng bătrâni..

Cum plâng cei plecați din țară....

În iad veti arde în curând..

Trădători de neam si țară..

Specii....fără..Dumnezeu..

Pieri-v-ar...neamul să vă piară..

Blestemul unei țări întregi..

Curând vă va ajunge..

Atunci să văd cum veti zâmbi..

Când focul iadului vă frige..

Inculți.. bețivi....incompetenți..

Vânzători de neam si țară..

Cât mai e timp..vă spun... plecați...

Plecati din țara mea...afară...

Maria Pintican...

VOI, CE STAȚI LA CÂRMA ȚĂRII

Voi, ce stați la cârma Țării, oare nu vă e rușine
Să priviți în ochi românii izgoniți prin țări străine?
Cum de mai aveți tupeul, nesimțirea, îndrăzneala,
Să-i mințiți fără rușine, să le spuneți ce-i morala?

N-aveți pic de demnitate, derbedei fără onoare,
Praful s-a ales de Țară, iar pe voi în cot vă doare.
De treizeci de ani încoace, v-ați crezut tot mai puternici,
Ați înfometat poporul, mama voastră de nemernici.

Vă rotiți toți la putere, împărțindu-vă ciolanul
Și-ați promis că va fi bine pentru cei săraci…la anul,
Ați jurat că veți conduce cu credință și onoare,
Dar v-ați încălcat cuvântul, voi, jigodii ordinare.

Din grânarul Europei, cum eram odinioară,
Când eram cea mai bogată și mai respectată Țară,
Am ajuns milogii lumii și trăim din ajutoare,
Importăm petrol și gaze, apă, sare și mâncare.

Am ajuns ca-n țara noastră, să plătim umili chirie,
Să trăim de azi pe mâine și mâncăm pe datorie,
Ați pus taxe peste taxe și impozite pe aer,
Căci pe tot românul, iată, l-ați considerat un fraier.

Din Grădina Maicii Sfinte cu izvoare cristaline,
Astăzi, iată, România-i îngropată în ruine,
Satele sunt pustiite, mamele își plâng flăcăii,
Izgoniți de voi, escrocii, trădătorii și lingăii.

Plâng neputincioși Carpații, defrișați, dați de pomană,
Urlă-n hohot Bărăganul, care încă ne dă hrană,
În icoane lăcrimează sfinții de durerea noastră,
Marea Neagră sângerează, plânge Dunărea albastră.

Ați distrus economia, ați vândut tot din subsoluri,
Ați umplut Țara de curve, de gunoaie și de moluri,
Câmpurile sunt pârloagă, prin păduri vezi numai cioate,
Am ajuns care pe care și trăiește cine poate.

Ard bolnavii în spitale, moartea peste tot se-așterne,
Voi vă-ntreceți în discursuri și promiteți baliverne,
Educația e scumpă, școlile sunt de fațadă,
Boschetari bătuți de soartă trag pe nas la colț de stradă.

La alegeri ne promiteți c-o să curgă lapte, miere,
Însă vă uitați cuvântul, când ajungeți la putere,
„Nu sunt bani”- aceeași placă și aceleași vechi motive,
Dar voi vă plimbați într-una prin Dubai și prin Maldive.

Cât tupeu, ce nesimțire, lipsă de umanitate,
Când românu-și cere dreptul, să-i anunți că nu se poate
Și să spui că pensionarii, pentru Țară-s o povară,
Chiar de nu au bani de-o pâine, de tămâie sau de ceară!

Ne-ați impus legi imorale și principii globaliste,
Cum că Crucea și Drapelul nu mai trebuie să existe
Și ne-ați interzis eroii, care-au dus prin lupte greul,
Iar în locul lor să punem fără voie curcubeul.

Asta-i, oare, România, trâmbițată prin campanii,
Când noi vă votam ca proștii, iar voi desfundați șampanii?
Ne-ați promis școli, grădinițe și autostrăzi, spitale,
Dar voi sunteți subiecte în dosarele penale.

Blestemați să fiți de-a pururi, vânzători de Neam și Țară,
Să nu credeți că poporul, chiar mănâncă tot ce zboară,
O să vină vremea-n care, cu toți veți da socoteală,
Veți răspunde-n fața legii pentru aroganță, fală.

Ce-ați făcut, mă, pentru Țară, pentru-a votului ștampilă?
Auziți cum plâng românii? Sunteți surzi, nu aveți milă?
Ați jurat credință țării- nu puterilor străine,
De ce gura mamii voastre, nu vă e de noi rușine?

Unde-i, mă, averea noastră strânsă cu sudoarea frunții,
Aurul, petrolul, gazul și câmpiile și munții?
De ce ne-ați gonit copiii și-ați înfometat poporul?
De ce ne-ați distrus Credința, Limba, Stema, Tricolorul?

Panarame care sunteți, deghizați toți prin partide,
Vă bateți în piept cu pumnul, că…„corupția ucide”.
Unde-i, mă, dreptatea noastră, dreptul ce ni se cuvine,
Când voi profitați de lege, distrugând mereu destine?

Voi, escroci ce ne conduceți, de aproape sau departe,
O să vă primiți răsplata, chiar și dincolo de moarte,
Vă vom confisca averea obținută prin hoție
Și pe toți vă vom trimite-ncolonați la pușcărie.

Să nu credeți că vreodată veți scăpa basma curată,
Dumnezeu, vă iartă, poate ,dar poporul niciodată,
Pentru lacrimile noastre, pentru morții fără vină,
Veți plăti, cu siguranța, chiar pedeapsa cea divină.

Țineți minte că pământul se învârte ca o roata
Și-n curând vom fi împreună toți la Marea Judecată,
Voi, aici, o duceți bine, căci așa au decis sorții,
Însă nu uitați că suntem toți egali în fața morții.

Poezie scrisă de:
Marius Mihai Coșerariu.

Bate-n usa ta razboiul

 

de Stefania Rotariu

Bate-n usa ta razboiul
De ciocoi amanetat,
C-au gandit ei ca nu-i baiul,
De-s romani buni de-mpuscat.

Si-au batut palma dusmanii,
Cei ce stau in jilturi scumpe
Deschizand poarta multimii,
La noi ca sa se infrunte.

Ridica-ti capul romane
Nu privi nepasator,
Ca-i vedea lacrimi si suspine,
Chiar la tine in pridvor!

Aste vremi intunecate,
Te-or trezi de-or mai putea,
Insa-i regreta mai frate,
Cand durerea va fi grea!

Dracul curviei

 

Un frate s-a luptat de dracul curviei şi s-a întâmplat să treacă printr-un sat al Egiptului unde a văzut o femeie frumoasă, care era fata preotului elinilor. Văzând-o, s-a rănit cu dânsa. Apoi mergând a zis tatălui ei: dă-mi-o de soţie! Iar el răspunzând, i-a zis: nu pot să ţi-o dau, de nu mă voi înştiinţa mai întâi de la dumnezeul meu. Şi mergând către drac, l-a întrebat zicând: iată un monah a venit şi o cere pe fiica mea. Oare, să i-o dau? Şi a răspuns dracul: întreabă-l pe el dacă se leapădă de Dumnezeul lui, de botez şi de cinul călugăresc! Şi întorcându-se slujitorul păgân către fratele, i-a zis: te lepezi de Dumnezeul tău, de botez şi de cinul călugăresc? Iar el s-a făgăduit. Şi îndată a văzut că i-a ieşit din gură un porumbel şi a zburat la cer. Deci s-a dus slujitorul la drac şi i-a spus: iată, s-a făgăduit. Atunci i-a zis lui dracul: nu-i da fata de soţie că Dumnezeul lui nu s-a depărtat de la dânsul, ci încă îl ajută. Reîntorcându-se spurcatul slujitor, i-a zis fratelui: nu pot să ţi-o dau pentru că Dumnezeul tău cu tine este şi încă îţi ajută. Iar fratele auzind s-a umilit şi şi-a zis: dacă eu, ticălosul de atâtea bunătăţi învrednicindu-mă de la Dumnezeu numai pentru bunătatea Lui, m-am lepădat de Dânsul, de botez şi de cinul călugăresc, iar El încă îmi ajută şi nu s-a depărtat de mine, cum să nu fiu dator să alerg la Domnul şi să nădăjduiesc în bunătatea Lui cea nemărginită? Deci, revenind în sine, a ieşit în pustie şi mergând la un bătrân, i-a povestit acestuia întâmplarea. Şi i-a zis bătrânul: şezi cu mine în peştera aceasta şi posteşte trei săptămâni, adică câte două zile şi a treia zi dezleagă. Şi mă voi ruga lui Dumnezeu şi eu pentru tine. Şi s-a ostenit bătrânul pentru fratele şi L-a rugat pe Dumnezeu, zicând: mă rog, Doamne, dăruieşte-mi sufletul acesta şi primeşte pocăinţa lui. Şi l-a ascultat pe el Dumnezeu. După ce s-a împlinit o săptămână, a venit bătrânul la frate şi l-a întrebat: văzut-ai ceva? Iar el a răspuns: da, am văzut porumbelul sus, la înălţimea cerului, în dreptul capului meu. Şi i-a zis bătrânul: ia aminte de tine şi roagă-te lui Dumnezeu cu deadinsul! Apoi s-a dus. După ce a trecut şi a doua săptămână, a mers iarăşi bătrânul la fratele şi l-a întrebat zicând: văzut-ai ceva? Şi i-a răspuns: am văzut porumbelul aproape de capul meu. Poruncindu-i iarăşi bătrânul să fie treaz şi să se roage, s-a dus de la el. Apoi, după ce s-a împlinit şi săptămâna a treia, venind la el bătrânul, i-a zis: nu cumva ai văzut ceva mai mult? Iar el a răspuns: am văzut porumbelul că a venit şi a stătut deasupra capului meu şi am întins mâna să-l prind, iar el a intrat în gura mea. Şi auzind bătrânul a mulţumit lui Dumnezeu, spunând fratelui: iată, Dumnezeu a primit pocăinţa ta! De acum ia aminte de tine! Iar el a zis: de acum voi fi cu tine, părinte şi nu mă voi despărţi de tine până la moarte. Şi a petrecut după aceea fratele cu bătrânul nedespărţiţi. 

 (Pateric - Despre pocăintă) 

MOARTEA ESTE DOAR O GRANIȚĂ A VIEȚII, NU ȘI A IUBIRII.

 

"Ce-i poţi spune unui om care a pierdut totul? Pentru că, până la apariţia unui copil în viaţa sa, tot ceea ce are un om înseamnă totul pentru el, însă din clipa în care dă viaţă unui suflet copilul devenie totul unui părinte. Se simte împlinit prin micuţa făptură căreia i-a dat naştere. I se schimbă toată viaţa şi toate priorităţile. Din momentul acela omul învaţă să nu mai trăiască pentru el, ci pentru sufletul căruia i-a dat viaţă. Fără copilul lui nu mai are aer, fiindcă acea făptură, indiferent că este sugar, adolescent sau adult, este bucăţică ruptă din inima părintelui şi este raţiunea lui de a trăi…

Orice pierdere este sfâşietoare, pentru că niciodată nu vom fi pregătiţi să pierdem pe cineva drag. Nici măcar atunci când suntem bătrâni nu suntem pregătiţi să ne pierdem părinţii care ne-au dat viaţă, fiindcă sufletele noastre depind de iubirea lor, însă a-ţi pierde copilul este cea mai sfâşietoare durere. Este o durere pe care nu o înţelegi, pe care nu o poţi accepta, pe care nu o poţi vedea ca făcând parte din firescul vieţii… este o durere pe care o vezi ca pe o mare nedreptate pe care ţi-o face viaţa.

Atât de absurdă este această moarte – copilul să moară înaintea părintelui – încât nicio limbă de pe faţa Pământului nu a găsit cuvânt pentru ea. Copilul căruia îi moare părintele este „orfan”, soţul căruia îi moare partenerul de viaţă este „văduv”, părintele căruia îi moare copilul nu are termen. Poate fi chiar mort, pentru că atunci moare şi el, odată cu urmaşul pe care îl bagă în pământ.

Nu ştiu ce poate simţi un om care şi-a pierdut copilul… probabil că un gol imens, o agonie continuă, o durere cumplită, un dor mistuitor… Copilul este o bucată ruptă din propria inimă şi nu îţi poţi simţi inima întreagă decât atunci când ai aproape acea bucată care o completează. Din momentul în care ai pierdut acea bucată de inimă care bătea în pieptul copilului tău, nu mai poți fi întreg niciodată.

Poate că nu vom afla şi nu vom înţelege niciodată de ce se întâmplă astfel de nedreptăţi… Cu toate acestea trebuie să ne continuăm viaţa, aşa cum putem, cu o jumătate de inimă, uneori târându-ne în genunchi, alteori târându-ne în coate, poate rar mergând drept.

Chiar dacă nu-i mai avem alături de noi pe cei care pier, ei ne locuiesc sufletele pentru totdeauna. Și, oricât de tare ne-ar lipsi îmbrățișările lor, vocile lor, privirile lor, avem amintirile prețioase cu ei care stau mărturie pentru cât de norocoși am fost să-i avem alături." Fragment din Irina Binder, Insomnii

ROMÂNIE, SAT FĂRĂ CÎINI

Corneliu Vadim Tudor
7 octombrie 2013 ·

Românie, sat fără cîini
ţara mea vraişte şi flămîndă
Istoria te-a scăpat din mîini
imperiile stau încă la pîndă

Nu se mai vede nici cerul
de-atîtea fulgere şi păsări de pradă
de ce-au înroşit mieii hangerul?
Unde-i neprihănita zăpadă?

Ce ancestrale păcate
vin dintr-o mie de ani de urgii?
Plăteşte-le astăzi pe toate
ca mileniul să poată muri

Poate martiriul lui Horia
ori vînzarea lui Tudor, exilul lui Cuza
războaiele noastre vitale, şi gloria
de-a apăra Europa, lehuza?

Poate blestemul românilor
de-a fi proşti de buni cu zapciii?
Pentru desfătarea păgînilor
ţi-ai umilit ca o maşteră fiii

Românie, ce ţară eşti tu?
Faci haz de necaz şi porneşti mai departe
avem biblice vicii, dar nu
oh, nu ne e frică de moarte

Ţi-au murit poeţii nebuni
nimic nu-i prea grav, Orientu-i aproape
i-ai preţuit prea tîrziu pe tribuni
un zeu al batjocurei calcă pe ape

Acest balcanism n-are leac
zadarnic vom da proclamaţii, decrete
plătim noi în fiece veac
tributul de plîns al acestei Planete

Ce taină ascunzi, ce comori
încît fariseii nici azi nu te lasă
nici să trăieşti, nici să mori
nici să se simtă românii acasă?

De ce te pîndesc oare toţi
îşi dau cu părerea, te ţin sub teroare?
Hăituită şi ruptă de hoţi
mă tem să nu cazi de pe hartă în Mare

Precum în aluatul magicei pîini
în inima ta a-ncolţit veşnicia -
Românie, sat fără cîini
nu vine odată Mesia?

CORNELIU VADIM TUDOR (1990)

DICTATURA LUI ANTIHRIST ...a început deja!

Trăim vremuri apocaliptice. Aceasta o vedem și o simțim pe pielea noastră. Tot ce se întâmplă în jurul nostru în viața noastră confirmă aceasta. Dictatura lui Antihrist, o vedem deja cum se instalează cu pași grăbiți, o simțim deja, cum suntem constrânși și rău amăgiți, pentru a primi și a accepta sistemul acesta diabolic. Creștinii care vor să rămână credincioși lui Hristos Dumnezeu vor fi marginalizați, vor fi ponegriți, vor fi urâți de toți cei care s-au supus deja sistemului și, tot răul din lumea aceasta va fi pus pe seama celor care nu vor să se supună orbește acestui sistem, și nu vor să accepte condițiile de așa-zisă supraviețuire. Fraților, cei ce vor accepta tot ce le impune sistemul, vor supraviețui doar pentru o vreme, atât, și aceasta doar ca și sclavi absoluți ai sistemului, adică ai lui Antihrist. 

Aceasta este singura cale de a supraviețui: ca fiind sclavi al lui Antihrist. Cei ce nu vor să se supună acestui sistem diabolic, vor fi urîți cu ură turbată de toate slugile lui Antihrist. Acești credincioși care vor să rămână robi ai lui Hristos Dumnezeu, au o singură cale de scăpare, o singură șansă de a fugi din calea lui Antihrist și a slugilor lui. Iată ce ne învață Sfântul Ignatie Briancianinov, cel care mai este numit ca fiind Al doilea Gură de Aur:

 
"În vremurile din urmă, pentru adevăratul creștin și adevăratul călugăr abia vor găsi un adăpost îndepărtat și necunoscut pentru ai sluji lui Dumnezeu cu oarecare libertate și a nu fi atrași de forța apostaziei și a apostaților puși în slujba satanei." ~ Ofrandă monahilor contemporani p 142.

 
Așadar frații mei, trebuie știut că, este cu neputință a rămâne în viața cetății și, totodată să nu te supui sistemului acesta diabolic. De aceea spun Sfinții Părinți cum că, scăpăm doar cu fuga, departe de viața cetății. Cei ce vor să rămână în cetate, și să-și ducă viața pe mai departe în confort și plăceri, o poate face încă o scurtă vreme cu condiția absolută să se supună orbește sistemului. Vreau să mai explic un lucru, anume că, nu mai poate fi vorba nicidecum de o "revenire la normal" sau de "viitorul" nostru sau al copiiilor noștri. Este o jalnică amăgire să crezi asemenea basme. Tot ce se întâmplă în jurul nostru, în viața cetății, dovedește clar cum că, suntem obligați să alegem: ori murim pentru Hristos, poate chiar de foame, ori trăim în continuare pentru Antihrist, ca și sclavi ai lui, supunându-ne orbește sistemului. Altă cale nu este. Cât despre o scăpare pe plan de obște este în zadar a mai vorbi. Lumea mega-inteligentă caută scăpare după a lor inteligență, și, în fapt grăbește foarte ruinarea definitivă a cetății. Dacă oamenii ar privi totul în lumina Sfintei Evanghelii ar înțelege că, scăparea cetății este cu totul alta, anume: întoarcerea întregului popor din apostazie. 

Da, dacă spui aceasta creștinilor te iau în batjocoră, numindu-te fanatic și bun de legat. Oamenii nu-L vor pe Dumnezeu, sau, dacă Îl vor pe Dumnezeu, vor să-i urmeze după reguli de ei rânduite, după părerea lor, nicidecum după cum poruncește Hristos Domnul. Așadar, vedem că, prin această nesupunere a poporului întreg față de poruncile dumnezeiești, s-a alcătuit UN NOU BABILON, adică o stare de haos, unde fiecare face cum îi tună prin cap, șutând Evanghelia și, ...uite așa s-a instalat destul de confortabil iadul pe pământ. Poate cineva dovedi că nu este adevărat?

 
Astăzi fraților, mântuirea nu mai este de obște, nu, ci ne mântuim personal, adică, scapă cine poate! Iată de ce Sfântul Ignatie Briancianinov spune că, putem scăpa de acest sistem diabolic și să rămânem robi credincioși ai lui Hristos Dumnezeu, doar fugind în pustiețăți, undeva departe de viața cetății, unde nu te pot ajunge regulile diabolice ale acestui sistem antihristic. Altă scăpare nu există. A rămâne totuși în cetate și a încerca să nu te supui sistemului este, o jalnică amăgire, o cursă cumplită. Cei care au înțeles ce vremuri trăim, au înțeles că, nu mai poate fi vorba de nici un fel de viitor al nimănui, că poveste cu "revenirea la normal" sunt basme pentru proști, și că, singura șansă de a scăpa de dictatura și sclavia lui Antihrist este, să fugim departe, departe de viața cetății, altfel ne amăgim singuri.

 
Spuneam că, cei ce se vor supune orbește acestui sistem de dragul de a mai trăi, ca și sclavi desigur, ei bine, aceștia vor supraviețui destul de greu doar pentru o vreme, deoarece, foametea care se instalează deja, va chinui în cele din urmă pe toată lumea. Spun Sfinții Părinți că, cei ce și-au vândut sufletul ascultând de Antihrist, vor suferi rău tare de foame, căci, cu cât vor mânca cu atât mai multă foame vor avea!!! Așadar, această șansă de supraviețuire cu costul vânzării sufletului este doar pentru o scurtă vreme, apoi și ei vor suferi și vor muri de foame, ...deși, au urmat și ascultat orbește de Antihrist care le-a promis numai ...MINCIUNI.

De robii care au rămas credincioși lui Dumnezeu va avea grijă Hristos Dumnezeu, iar de robii lui Antihrist, va avea grijă Antihrist, ...adică să-i chinuie cu foamea și apoi să-i piardă veșnic. Scopul lui Antihrist este: să-și vândă oamenii sufletele lor, de bunăvoie, în schimbul unor ...BASME, ...adică, promisiuni mincinoase.

 
"Atunci va plânge cumplit tot sufletul și va suspina; atunci toți vor vedea necaz nemângâiat cuprinzându-i pe dânșii noaptea și ziua, și nicăieri nu vor afla să se sature de bucate, căci cârmuitori aspri de popoare se vor pune în tot locul. Și dacă cineva va aduce cu sine pecetea tiranului pe frunte sau pe mâna dreaptă, va cumpăra puține bucate din cele ce se vor afla. Atunci vor muri pruncii la sânul maicii lor, va muri și maica deasupra pruncului ei și vor muri tatăl împreună cu femeia și cu fiii în ulițe și nu va fi cine să-i îngroape și să-i strângă în morminte." ~ Sfântul Efrem Sirul.
Iată ce ne spune Sfântul Nil Athonitul:

 
"Iar înțelesul peceții lui Antihrist este acesta: <Al meu ești, al tău sunt, de bunăvoie vii, nu de silă>. Vai și amar celor pecetluiți ()! Că o să se facă tulburare mare în lume."

 
Credința în Adevăr mântuiește, iar credința în minciună te pierde veșnic!

 
"Și toți care s-au plecat cumplitei fiare și au luat pecetea aceea, adică păgânescul chip al spurcăciunii, alergând către dânsul, vor zice lui cu durere: Dă-ne nouă să mâncăm și să bem, că toți murim de foame, cumplit strâmtorându-ne, și gonește de la noi fiarele cele înveninate. Și, neavând, ticălosul va răspunde cu multă asprime, zicând: De unde să vă dau eu vouă, o oamenilor, să mâncați și să beți? Dacă cerul nu voiește să dea pământului ploaie și pământul iarăși, nicidecum nu a dat semințe sau roade. Auzind acestea, popoarele vor plânge și se vor tângui, neavând mângâiere din pricina necazului, ci necaz peste necaz le va fi lor în chip nemângâiat, căci DE BUNĂVOIE AU CREZUT TIRANULUI. Că acela, ticălosul, nu va putea nici luiși să-și ajute; deci cum pe dânșii îi va milui? În acele zile va fi nevoie mare din necazul cel mult al balaurului, și din frică, și din cutremur, și din vuietul mării, și din foame, și din sete, și din mușcările fiarelor. Și toți cei ce vor lua pecetea lui Antihrist și se vor închina lui ca Dumnezeului Celui Bun, nu vor avea nici o parte întru Împărăția lui Hristos, ci împreună cu balaurul se vor arde în gheenă."
~ Sfântul Efrem Sirul - Apostazia și Antihristul. p 238.
"Dacă are cineva urechi, să audă!"

PECETLUIRE CU SEMNUL FIAREI?

 

VACCIN SAU PECETLUIRE CU SEMNUL FIAREI?

Iată o întrebare pe care și-o pune orice creștin. A început vaccinarea oamenilor și, creștinii adevărați știu cum că, Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie ne atrage serios atenția asupra acestui fapt. În multitudinea de vaccinuri apărute, trebuie să lămurim, care dintre ele este în fapt, pecetluire cu semnul lui Antihrist?

"Și ea (fiara) îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei mari, și pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei slobozi și pe cei robi, să-și pună semn pe mâna lor cea dreaptă SAU pe frunte,

Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.

Aici este înțelepciunea: Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei, căci este număr de om. Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase." (Apoc 13,16-18).

Așadar, din învățătura Sfintei Evanghelii, înțelegem că Antihrist, adică fiara, va sili pe toți oamenii să-și pun semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, și fără acest semn nu vor putea oamenii cumpăra sau vinde, nu vor putea face mai nimic. Ceea ce numește Evanghelia ca fiind semn, ori semnul fiarei, ori pecetluire cu semnul fiarei, este în fapt, vaccinul pe care Antihrist îl va da întregii omeniri, silindu-o să se vaccineze pe mâna dreaptă sau pe frunte. Așadar, VACCINUL ESTE SEMNUL fiarei. Acest vaccin al lui Antihrist, NU ESTE un vaccin clasic, adică o fiolă cu ser, și pe care ți-l injectează cu seringa. Nu este deloc așa, ci va fi un plasture care se va pune pe frunte sau pe mâna dreaptă, lăsând imprimat sub piele un tatuaj electronic sub o anume formă, ...adică 666!!! Așadar, doar acest vaccin în formă de plasture, care se va pune pe mâna dreaptă sau pe frunte, este în fapt semnul fiarei, este închinare înaintea fiarei Antihrist, este lepădare de Dumnezeu, ...nicidecum un vaccin clasic, care este și el destul de dăunător.

A sili înseamnă a constrânge. Antihrist nu va pecetlui pe nimeni obligat, forțat, împotriva voii lui, CATEGORIC NU, asta trebuie să o știm și să o știm bine. O pecetluire obligatorie, adică fără voia noastră, nu mai poate fi socotită lepădare de Dumnezeu, și satana știe asta. De aceea, Antihrist și slugile lui vor recurge la viclenie, adică, nu ne obligă să primim vaccinul, adică semnul fiarei, dar în schimb, vom fi scoși în afara societății ca fiind răzvrătitori, un factor de risc, și purtători de viruși asimtomatici, ...asta ca să vedeți până unde merge prostia omenească.

Încă un aspect foarte important este faptul că, Antihrist și slugile lui vor face toate acestea folosindu-se de multă minciună și viclenie.

"Și de aceea Dumnezeu le trimite O LUCRARE DE AMĂGIRE, ca ei să creadă MINCIUNII,

Ca să fie osândiți toți cei ce n-au crezut ADEVĂRUL, ci le-a plăcut NEDREPTATEA." (2Tes 2,11-12).

Prin îngăduința lui Dumnezeu, Antihrist VA AMĂGI ÎNTREAGA OMENIRE prin așa-zisul vaccin care, se va pune pe mâna dreaptă sau pe frunte. Acela nu va fi deloc un vaccin adevărat ci, doar "o lucrare de amăgire", adică semnul fiarei, ...așa va amăgi Antihrist toată omenirea pentru a se pecetlui, spunându-le cum că, le dă un "vaccin" cu care trebuie toți să se vaccineze, pe mâna dreaptă sau pe frunte. Apoi, după ce omenirea întreagă va primi semnul fiarei pe mâna dreaptă sau pe frunte, se vor înbolnăvi cu o bubă rea și ucigătoare.

"Și s-a dus cel dintâi (înger) și a vărsat cupa lui pe pământ. Și o bubă rea și ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul și care se închinau chipului fiarei." (Apoc 16,2).

Iată fraților, cum Sfânta Evanghelie demască viclenia lui Antihrist, cum că, ceea ce el va da oamenilor ca fiind drept vaccin, nu va fi deloc un vaccin adevărat, ...ci doar pecetluire cu semnul fiarei. Dovada stă în faptul că, se vor înbolnăvi doar cei ce se vor vaccina, adică cei care vor primi semnul fiarei, nicidecum cei care nu se vor vaccina.

În perioada de început a vaccinării, cu acel așa-zis vaccin sub formă de plasture, oamenii vor fi destul de șovăitori, îndoielnici. Dar satana nu e prost, și va face în așa fel, încât, cei ce se vor vaccina, se vor face sănătoși imediat chiar. Știți de ce? Ca să fie dați drept exemplu pentru cei nehotărâți. Și odată ce satana a dobândit sufletele lor, prin primirea semnului fiarei, boala nu-și mai are rostul, ea a servit doar ca pretext. Fraților, satana este foarte viclean, la fel este și Antihrist cu toate slugile lui.

Acesta este testul pe care va trebui să-l dea orice suflet de pe pământ, ...este un examen dat pentru a dobândi viață veșnică sau pierzanie veșnică. Cei care vor accepta să fie vaccinați cu acel vaccin în formă de plasture, pe mâna dreaptă sau pe frunte, se vor lepăda de Domnul Dumnezeu, ...căci este închinare înaintea fiarei.

"Și fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Și nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fiarei și chipului ei și oricine primește semnul numelui ei.

Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința în Iisus." (Apoc14,11-12).

"Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie". (Mc 1,16) ...amin.

EEXAMINARE NU EXISTA!

Bucuria mea, sa stii ca vrajmasul diavol, stie foarte bine sa se ascunda in spatele patimilor si slabiciunilor noastre. Cu ajutorul lui Dumnezeu trebuie sa luptam, prin POST, RUGACIUNE, SPOVEDANIE, IMPARTASANIE, sa ne biruim pe noi insine, sa ne eliberam de toate patimile care ne despart de viata vesnica, de mantuirea sufletelor noastre. Si atunci:

"De ce tanjim dupa averi si lucruri,

Cand viata e facuta sa te bucuri?

De ce traim in graba si-n zadar,

Cand maine poate nu-i in calendar".

Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul, spune asa: “Cata vreme traieste omul, are multa treaba de facut pentru imbunatatirea sufletului lui si va da multe examene duhovnicesti, insa, daca moare si nu a luat examenul final, a pierdut mantuirea, iar REEXAMINARE NU EXISTA!

Dumnezeu se ingrijeste de noi mai intai pentru viata cealalta si dupa aceea pentru aceasta”. Minunat este cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte, Iustin Popovici: “Orice PACAT, constituie O CEDARE, orice PATIMA, inseamna O TRADARE si orice RAUTATE, dovedeste O INFRANGERE”. Sfantul Parinte, Serafim de Sarov, zice: “Dobandeste pacea sufletului tau, astfel incat, niciodata SA NU TE SUPERI si NICI SA SUPERI pe cineva”.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Amin si Aliluia!

https://babylenuta.blogspot.com/ Preot Ioan

.

ȘI ASTA VA TRECE

                     

Solomon, fiul regelui David, copil fiind se juca prin curtea palatului regal. În timp ce se juca a observat că din palat a ieșit bijutierul palatului, foarte trist și apăsat. Solomon a observat tristețea de pe chipul bijutierului și l-a întrebat:
– “De ce sunteți trist?”
– “Cum să nu fiu trist? M-a chemat regele David, tatăl dumitale, și mi-a spus să-i fac un inel din ce material vreau eu, dar acest inel să aibă două însușiri: când mă voi uita la el când sunt trist inelul acesta să mă bucure, și când mă voi uita la el fiind bucuros să mă întristeze.
Mi-a zis să fac un așa inel că mă plătește cât vreau eu, dar dacă nu reușesc să-l fac în 24 ore, unde-mi sunt picioarele, acolo-mi va fi capul.
Acuma cum poți să faci un așa inel, care sa-ți schimbe pe loc bucuria în tristețe și tristețea-n bucurie? Te uiți la el si gata, te-ai transformat – asta e imposibil, și înseamnă că mi-am pierdut viața.”
Solomon, care era ințelept încă din copilărie, i-a răspuns:
– “O, e așa de simplu. Faceți tatălui meu un inel pe care să scrieți 3 cuvinte: ‘גםזהיעבור’ (gam zeh yaavori) care inseamna « ȘI ASTA VA TRECE ».
De câte ori se va uita tatăl meu când e trist va vedea scris pe inel că o să treacă, și când va fi tare vesel iar se va uita la inel și va ști că toate veseliile pământești sunt trecătoare. Când inelul va fi gata, veți fi plătit regește de tatăl meu, el va fi mulțumit și dumneavoastră veți rămâne în viață.“
MORALA: ȘI ASTA VA TRECE
#minutuldeintelepciune

VASILE ALECSANDRI...

 

La școlile cele înalte

A sosit un băiețel

Cu opincile cam sparte...

Plin de petice pe el!

E școală particulară

Pentru copii de bogați,

Nu din cei cu viață amară

Din clase de scăpătați...

Cu desaga la spinare

Și trăistuța-n subțioară,

Însă cu un suflet mare...

El vrea să învețe școală!!

A vândut bătrânu-i tată

Bruma de tot ce avea

A cerut din poartă-n poartă

Bani pentru odrasla sa...

Domnu învățător din sat

Om bătrân, cu multă carte,

I-a zis tate-i că-i păcat...

Că eu am s-ajung departe!

Bine ai venit, îi zise

Dom`Decan, de bună seamă

Trezind copilul din vise...

Așadar, zi-mi cum te cheamă!?!

Iar el stând cu capu-n jos

De teamă, mai mult scânci,

Și-ngăima foarte sfios...

VASILE ALECSANDRI!"

FELICITARE DUHOVNICEASCA

                             

In anul 2022 care acum incepe: IUBESTE OMULE, fiindca si Dumnezeu te iubeste pe tine si daca ii iubesti pe toti, devii CEL MAI FRUMOS OM! IARTA-I OMULE pe toti, fiindca si Dumnezeu te iarta in fiecare zi si iertandu-i pe toti, devii CEL MAI BUN OM! RABDA-I OMULE pe toti, fiindca si Dumnezeu te rabdă si pe tine, si rabdand-le toate fara cartire devii CEL MAI PUTERNIC OM! ASCULTA OMULE poruncile lui Dumnezeu, fiindca si Dumnezeu te asculte pe tine și atunci devii CEL MAI LIBER OM! ROAGA-TE OMULE, fiindca si Dumnezeu te asculta cand ii vorbesti și atunci devii CEL MAI CREDINCIOS OM! AJUTA OMULE de fiecare dată, fiindca si Dumnezeu te ajuta pe tine si atunci devii CEL MAI BOGAT OM. MANGAIE OMULE cu blandete pe fratii tai, fiindca si Dumnezeu te mangaie in necazuri si atunci devii CA UN SFANT. FII MILOSTIV OMULE, fiindca si Dumnezeu este Milostiv cu tine si atunci devii CEL MAI IMPLINIT OM! BUCURA OMULE pe apropiatii tai fiindca si Dumnezeu te bucura pe tine si atunci devii CEL MAI IUBIT OM! ZAMBESTE OMULE cu suflet, fiindca Dumnezeu ti-a daruit un suflet viu și rațional, și atunci devii CEL MAI VESEL OM! MULTUMESTE OMULE, ca respiratia ta este cel mai scump dar, pe care ti l-a dat Dumnezeu și atunci devii CEL MAI FERICIT OM! IUBESTE OMULE, fiindca si Dumnezeu te iubeste pe tine si daca ii iubesti pe toti devii CEL MAI FRUMOS OM!
L A M U L T I A N I !
                                                                                                                           Preot Ioan .

De Anul nou

"Cu fiorull innoirii,

Unui an intreg de Har,

Pe altarul multumirii,

Toate urarile iubirii,

Eu vi le dau in dar!

Fie anul care vine,

Nou izvor de mangaieri,

Sa aveti zile senine,

De ganduri sfinte pline,

Si de noi si noi puteri.

Sa aveti si bucurie,

chiar daca necazu-i greu,

Harpa, inima va fie,

Iar cuvantul apa vie,

De la Bunul Dumnezeu!

Roada buna si bogata,

sa strangeti in Noul An,

Haina sufletului, curata,

Si-ortodoxia ne-ntinata,

De vrajmasul cel viclean,

Iar de-o fi-n vazduh sa vina,

Mirele cel drag Iisus,

Sa fiti liberi de-orice vina,

Ca o raza de lumina,

Ce Plinirea ne-a adus..."

Bucuria mea, ma rog Bunului Dumnezeu ca 2020, sa fie un an nou minunat si de Domnul binecuvantat!

LA MULTI ANI, tuturor celor care citesc mesajele duhovnicesti pe care le-am scris si trimis cu ajutorul Lui Dumnezeu. Amin si Aliluia!

Preot Ioan .