NEAMUL ROMÂNESC NU MOARE!

Eliana Popa

Când or plânge-n cer poeții pentru Neamul Românesc
Radu Gyr și Eminescu iar condeiu-și pregătesc
Dar acuma versul lor va fi literǎ ce arde
Va fi imnul deșteptării, imn de dincolo de moarte!

Și în fiecare slovă care picură-nspre noi
E o lacrimă desprinsă dintr-o geană de eroi
Toată lacrima căzută într-un rai de trandafiri
E tot sângele ce-a curs sub o zeghe de martiri.

Și în fiecare vers aruncat pe-al țării plai
E durerea unui neam așezat sub bolți de rai
E tăișul unei sǎbii ce-a ținut-o-n mâini Ștefan
Este sângele ce-a curs dintr-un fiu de Brâncovean.

Este IMNUL DEȘTEPTĂRII picurat peste Carpați
Este Gyr, e Eminescu printre slove re-nviati
E și sânge e și vers, e și dor, e și chemare
Cât mai plâng în cer poeții NEAMUL ROMÂNESC NU MOARE!