Cearta mea cu Moș Crăciun

de Ilie Bâtcă

Anul trecut, de Ajun,
m-am certat cu Moș Crăciun!
Nu aveam eu chef de ceartă,
însă, după țuica fiartă
ce-am băut-o amândoi,
eu, o cană, el, un țoi
și-am vorbit pe îndelete,
Moșul, mai să se îmbete.

I-am dat o cafea amară,
l-am trimis puțin pe-afară,
să dea mâncare la reni
și să-i scoată din troieni.
Mă rog, nu era zăpadă,
însă cine să mai vadă,
dar, cum nu putea, săracul,
să își care singur sacul,
m-am ocupat eu de el,
fiind moș mai... tinerel.

Cu destulă greutate,
am luat sacul în spate,
liftul, ca de obicei,
era blocat pe la trei
și-am simțit în cord o gheară,
dar m-am avântat pe scară.
După multe opinteli,
am intrat la bănuieli.
”Ce-o avea Moșu-n desagă,
de m-a lăsat fără vlagă?
Cred că-i un dar mai de soi!”
Și, turnând țoi după țoi,
ca să-l fac să fie darnic,
m-am transformat în... paharnic.

A scos Moșu`, ca la teatru,
întâi o coală A 4,
apoi altele mai mici,
cred că de format A 5,
și mi-a zis: ”Ăsta e darul!”
Mai să scap pe jos paharul
în care, de bucurie,
turnasem niște tărie.

” Moșule, zic, nu se poate!
Sunt facturi neachitate...”
”Așa este, măi nepoate,
însă astea nu sunt toate.”
Întorcând sacul pe dos,
de pe fundul lui a scos
hârtiuțe, teanc cu teanc.
”Bine c-am venit la țanc!
Ia umblă la portofel
și dă bani pentru ENEL!
La căldură văd că ai
restanțe din luna mai,
n-ai plătit, de-acum un an,
ratele pentru Logan
și, sigur, la telefon,
vei rămâne fără ton,
căci n-ai dat o para chioară
la facturi, de astă vară,
la bancă ai niște rate
neplătite... Cum vrei, frate,
dacă nu ai fost cuminte,
să-ți dau darul înainte?

Hai, că m-ai băgat în draci!
Tu, cu pensia, ce faci?”
Atât am mai prins să spun:
”Mata nu ești Moș Crăciun,
ești un recuperator!”
și-am pus mâna pe topor...
Bine, n-am vrut să-l omor,
s-ajung la televizor,
ca nu știu ce infractor!

A fost așa, de... umor.
Sper că Moșul n-a uitat
de ce l-am amenințat
și-o să vină pe la mine
cu facturi cât mai puține.
Mâine, când o fi să treacă,
îl cinstesc cu o cinzeacă
și vom sta la baliverne
despre probleme interne,
despre taxe majorate,
despre pensii înghețate
și despre posturi vacante
ocupate de amante,
despre cum, unde te miști,
dai peste sinecuriști,
despre magistrații care
nu îi bagă la răcoare,
pe acei care ne fură
dumicatul de la gură,
despre una, despre alta...

Cât își face Moșul halta
în umila-mi odăiță,
cred c-o să ne facem criță,
mai ales că, în mod cert,
îi voi da și un vin fiert.

Plugușor cu repetiție

de Ilie Bâtcă

Aho, aho, copii și frați,
cumetri, nepoți, cumnați,
veri buni sau mai depărtați,
socri, fini, bunici și tați
și soții de deputați,
amante de senatori,
prinți, prințese, prințișori,
primiți niște urători?
Ne primiți sau nu cu Plugul,
noi izbim poarta cu drugul
și intrăm în bătătură,
să vă facem urătură,
la cumpăna dintre ani.
Nu vrem nuci, covrigi sau bani,
acadele sau colaci,
vrem să vă băgăm în draci
și să spuneți unde-i șpaga
ce-au luat-o cu desaga
soții, ginerii, cumnații,
unchii, socrii, finii, frații,
amanții, bunicii, tații
deputați și senatori,
sau nașii de prințișori.
Ia mai mânați, măi feciori!
Hăi, hăi...
Scoateți capul pe fereastră
și-ascultați urarea noastră,
c-am venit cu mic, cu mare,
să vă facem o urare,
căci în anul ce-a trecut
să vă urăm n-am putut,
însă tare v-am urât,
sta-v-ar șpăgile în gât
și-atunci primul ajutor
să vi-l dea un procuror,
împreună cu mascații
veniți să vă salte tații,
soții, ginerii, cumnații,
unchii, socrii, finii, frații,
nașii, cuscrii și amanții,
verișoarele și verii,
rezidenți prin Primăverii,
și să-i ducă la răcoare,
cu cătușe la picioare,
căci acolo-i locul lor,
chiar de anul viitor!
Aho, aho...
Lângă mine, băietani,
să le spunem LA MULȚI ANI,
la mulți ani, la pușcărie,
unde vor putea să scrie
opere desăvârșite
despre șpăgile primite
și pe unde sunt dosite,
prin cavouri, prin saltele,
pe sub pat, pe sub podele.
Trageți brazdă voinicească,
șpăgarii să se-ngrozească,
să știe că, la popreală,
vor da cu toți socoteală
pentru tot ce au furat.
Ia opriți, măi, din urat,
că, parcă, se-aud venind
mascații cu-al lor colind,
cătușele zornăind!
Până vin dubele-aici,
pocniți, cu forță, din bici
și sunați din zurgălăi!
Hăi, hăi...

Plugușorul pensionarilor

de Ilie Bâtcă

Aho, aho, bătrâni frumoși
(nu zic babe, nu zic moși,
că și eu sunt tot la fel
ca și voi - un... bătrânel!),
ia lăsați-i pe cei mici
și puneți mâna pe bici,
dacă n-aveți zurgălăi,
puneți mâna pe tigăi,
pe bastoane, pe vătraie
și să facem hărmălaie
în față la Parlament,
cât nu-i nimenea prezent,
căci aleșii, ”surmenați”,
în vacanță sunt plecați
și vor veni iar la treabă
când va da colțul la iarbă.
Zdrăngăniți, măi, din tigăi,
să se-audă peste văi,
peste munți, peste păduri
ale noastre urături!
Hăi, hăi...

În anul care-a trecut
legi destule au făcut
pentru bunăstarea lor,
nicidecum pentru popor.
Pentru pensii și salarii
cât mai mari, parlamentarii
au votat într-un minut,
precum mușchii lor au vrut
și de bătrâni i-a durut
în zona coccigiană,
ultima de la coloană,
pe care orice ales
o folosește ades,
atunci când doarme profund,
nu pe spate, ci... în fund,
și visează că muncește
pentru leafa ce-o primește.
Roată mare, bătrânei,
și sunați din clopoței!
Hăi, hăi...

Noi mușcăm dintr-un coltuc,
ei, la drepturi, dau buluc,
nouă ne-au dat, la derută,
la pensie cinci la sută,
iar ei, pentru un mandat,
pensii ”grase” și-au votat,
de parcă ar fi lucrat
toată viața, zi-lumină,
pe tractor sau pe combină,
la forjă sau într-o mină,
ori la șaibă, în uzină.
Loviți tare în tingire,
să le dăm astfel de știre
că-i vremea să se oprească
să nu ne mai jecmănească!
Hăi, hăi...

Fulgii de nea se aştern,
noi pornim către Guvern,
poate vom găsi pe-afară,
la fumat, vreo secretară,
urarea să ne-o asculte,
căci avem de spus cam multe,
fiindcă domnul premier
parcă e picat din cer,
nu vede ce se petrece,
rămânând, la toate, rece
și, din când în când, se ”zbate”
s-avem pensii înghețate.
Noi venim cu plugulețul
el umblă cu ”Trenulețul”,
având vagoanele pline,
încât scârțâie pe șine,
pline toate doar cu dări,
de ne scoate din răbdări.
Mânați, măi, mai cu tărie,
domnul premier să știe
că suntem și noi pe-aici!
Ia mai pocniți, măi, din bici!
Hăi, hăi

La Cotroceni, deocamdată,
n-o să tragem plugul roată
și pe prezidentul Dan
îl iertăm încă un an,
poate se dezmeticește
și ne-arată că muncește
exact cum scrie la ”Carte”,
nu să stea, inert, deoparte,
în timp ce țara întreagă
e stoarsă zilnic de vlagă
de toți profitorii care
fură ca la drumul mare.
Roată plugul, dragii mei,
și sunați din zurgălăi!
Hăi, hăi...

Sorcova

(de spus în doi)
de Ilie Bâtcă

- Sorcova, vese...
- La noi nu e chiar așa!
Veselă era cândva,
Acum e ca vai de ea.
- Să trăiți...
- Înfofoliți,
Căci căldură mai primiți
Ca merii, ca perii,
În mijlocul verii.
- Ca un fir de tranda...
- Fir-ar ei! Nu-i mai înșir
Pe toți pe care-i ”admir”...
- Tare ca fierul,
Iute ca o...
-Țelul lor e portofelul,
Să le fie burdușit.
Haide, că am răgușit!
- Câte cuie sunt pe ca...
- Să nu zici! Mai bine lasă,
Nu mai sorcovi, femeie,
Că le mai dai vreo idee
Ce impozit să-ți mai ieie
Și pe cuie și pe tablă,
Și pe ruginita rablă
Ce o ținem pe butuci,
Pe solariul cu lăptuci...
- Tare ca piatra, iute ca săgea...
- Gata! Gata! Gata!