Trecut-prezent-viitor

Motto:"Trecutul nu piere niciodată. Doar se ascunde"

Matt Haig "Cum să oprești timpul"

Singur te-ai dezrădăcinat

Și ai plecat.

Ai vrut altceva,

Spre a vedea, cum este altundeva.

Dar trecutul, nu-l vei uita,

Ori unde te vei duce și ori unde vei sta.

Suntem diferiți,

Așa cum am fost meniți.

Și ori unde am fi,

Ori unde ne-am găsi,

Trecutul în spate ni-l purtăm,

Chiar dacă uneori nu vrem.


Trecutul nu piere niciodată,

Ci doar ni-l ascunde a noastră soartă.


Viața ta se schimbă.

Lumea ta se schimbă.

Dar rădăcinile le ai, chiar dacă acum ești dezrădăcinat,

Șii doar acum, ce ai făcut ai aflat!

Pentru a supraviețui,

Dezrădăcinat când vei fi,

Trebuie să rămâi neclintit,

Ori când pe lume ai venit.

Chiar dacă uraganul lumii

Te-a desțelenit, de-alungul vremii,

Chiar dacă tu însuți te-ai convins

Și rădăcinile singur ți le-ai smuls,

În suflet să-ți păstrezi

Trecutul și visul ce-l visezi.

Nu te lăsa învins,

Și viitorul, ai să-l cuprinzi!


Nu uita însă, că viitorul și prezentul,

Mereu stau la masă cu trecutul!


Phy

Bodnegg, 28.03.2023, ora 14,20÷14,30

Într-o zi

Un impuls,

Doar atât, un impuls.
Îți poate schimba viața.
Stai și privești,
Încerci să înțelegi și te uimești

De ceea ce altul poate face,
Și o întrebare nu îți dă pace:
Oare eu, eu aș putea
Dacă aș încerca?

Aș putea a mă mișca,
Aș putea a mă roti
Într-o sferă ce nu s-ar mai opri?
Aș putea a mă roti ușor,

Ca apoi să mă înalț, să zbor?
Precum o pasăre aș putea pluti,
Să văd totul, înainte de a mă sfârși?
Cât de sus m-aș înalța,

Cât de sus, de aș putea zbura?
Și ce aș putea vedea
Ochii de m-ar ajuta?
Ce aș putea simți

Dacă foșnetul ierbii nu l-aș auzi?
Ce aș putea mirosi,
Dacă aerul nu m-ar pătrunde
Cu multiplele lui unde?

Aș fi doar un punct în neant,
Ce doar un scurt timp ar fi pregnant,
Ca apoi să dispar, contopit
Cu acel ceva, unde voi fi dorit.

Atunci, doar atunci aș zbura cu toată ființă mea,
Cu toată forță și puterea mea!
Atunci într-adevăr m-aș înalța, sus, sus tot mai sus, unde aș vrea.

Phy
Bodnegg, 26.03.2023, ora 16,00÷16,10

Fiecare are in viata drumul sau

Fiecare are in viata drumul sau
Motto:
"In viata, fiecare are,
Calea sa fara asemanare.
Doar tu, esti cel ce hotarasti
Pe ce cale te desavarsesti!"

Tu, mergi pe drumul tau
Si nicicand nu o sa-ti para rau.
Drumul, singur ti-l construiesti
Din ceea ce in jurul tau zaresti.

Unul, te va indemna,
Sa mergi pe calea sa.
Altul, iti va spune
Ca pe calea lui vei gasi o minune,
Fiecare are insa calea drumului,
Mai aproape, sau mai departe, de sufletul lui.
Fiecare trebuie sa se nasca,
Sa creasca, sa infloreasca
Si apoi seminte sa daruiasca.
Fiecare, are un dat.
Fiecare, merge la semanat.
Fiecare, cand se va sfarsi
Drumul din viata si-l va privi.
Fiecare are in viata drumul sau,
Mai usor sau mai greu.
Vei gresi uneori,
Poate, chiar deseori,
Dar lasa sufletul sa-ti spuna,
Cand sa faci o fapta buna.
In calea ta vei intalni de toate.
Exista pe lume si rautate.
Dar, daca sufletul ti-l vei urma,
Viata-ti va inflori intruna.

Drumul, singuri ni-l asternem
Pe unde mergem.
Calatoria poate fi trista sau frumoasa,
Doar de tine depinde sa ti-o faci aleasa!

°
Nesselwang, Germany, 30.10.2020, ora 7,30÷7,47

Zburând

Vreau
Și gândesc că niciodată eu nu voi mai vrea să fi eu.
Gândesc
Că toată viața am intenționat,
Ca un înger să zbor înaripat.

Cu aripi și stând doar într-un picior
Aș putea să zbor ușor,
De aici de pe pământ
Către vechiul-nou legământ.


Minciuni

Cred că minciunile întâlnite,
Din gura oamenilor zămislite și rostite,
M-au legat
Într-un mod neașteptat,

Încât mereu am suspinat
După adevărul curat.
Simțeam că mor de atâtea ori,
Din seară și până-n zori,

Și din zori până-n seară,
Când totul dădea pe dinafară.
De câte ori o minciună întâlneam
De atâtea ori muream,
Lacrimile îmi curgeau
Și sufletul mi-l udau.

Să mor

Gândeam că niciodată nu voi muri,
Până când ceasul nu-mi va sosi.
Credeam,
Că voi putea zbura aici și altundeva,
Întreaga-mi viață, ce era doar a mea,
Numai a mea.


Să plutesc

Prin ploaie si vânt
Pe întregul Pământ,
Cu păsările zburând,
Pe cerul urcând;
Să zbor prin apă, trecând,
Înotând, până în al ei fund,
Cu delfinii plutind, cântând,
Auzind sunete magice în gând;
Cu fluturii argintii,

Pe câmpii,

Dând din aripi, zburând,
În al meu vis, visat în gând.
Credeam
că nu voi mai respira din tristețea
Ce ne înconjoară,
Pentru că omul nu crede, nu vrea și nu poate să fie pasăre liberă, ce zboară.


Vreau

Să aduc iar zâmbetul și râsul în lume,
Lumea aceasta, ce e o minune!
Să-i redau lumii întreaga frumusețe,
Ce are mii și mii de fețe!

Phy

Nesselwang, 08.012023, ora3,30÷3,45

Ziua de luni, început de săptămână,

9 ianuarie

Ziua de luni, început de săptămână,
S-o începem acum cu voie bună.
Întreaga săptămână va fi minunată,
O săptămână așteptată.
A doua din an să fie,
Cu multă bucurie.

Azi lasagnea vom prepara,
C-o salată de țelină sadea.
Carnea-i măcinată,
Bine tocată
Și condimentată
Cu mirodenii minunate:

Praf de cimbrișor,
Doar presărat ușor,
Paprica roșu-aprins înfuriat,
Dar cu un gust minunat.

Piperul să nu lipsească,
Ca aroma lui să ne priască.
Pune sângele-n mișcare,
Având astfel o zi fără de asemănare.

Rozmarin să presăram,
Parfumul lui să-l dăm.
Busuioc,
Să ne fie cu noroc,
Măghiran cu floare-albastră,
Ce-ți surâde-n glastră la fereastră.

Să nu uităm să punem mult mărar,
Că nu este rar,
Dar ajută
La potență multă.
Și un strop de scorțișoară,
Că nu-i pentru viață amară,
Ci pentru-o viață aleasă,
De noi dusă și culeasă.
Toate amestecate
Și frământate,
Cu veselie
Precum se știe,
Cu carnea tocată
Și cu un strop de ulei udată.
Cine-o va mânca,
Toată ziua vesel va sta.

Foile gata cumpărate, le așezăm în tava pregătită
Cu hârtie de copt căptușită.
Carnea o vom pune
În straturi, vezi bine.
Întâi o foaie apoi carne
Și iar o foaie și iar carne,
Și tot așa cât vom putea
Și vom vrea.

Totul-i preparat, gata terminat,
În cuptor băgat,
Să se fragezească
Și să ne priască.

Trecem la salată,
Că e cea mai minunată.
Țelina o pregătim,
În timp ce-i vorbim:
O întrebăm cum de a crescut
Așa mare și frumoasă de la început.
Și ce frunze minunate!
Și cât de parfumate toate!

Totul-l folosim
Sănătoși să fim!
Dăm țelina pe răzătoare,
Mici lumini căzătoare,
Într-un bol mai mare.
Morcovul la fel,
Îl curățam nițel.
Și-l lăudăm,
În timp ce-l spălăm:
Cât e de frumos
Roșu-portocaliu arătos,
Roșu-parfumat,
Din sămânță, apă și pământ creat.
Îl dăm pe răzătoare,

Mici picături de soare.
Un pic de praz tăiem,
În rondele-l tocăm,
Și-i cântăm:
Ce frumos e el
Chiar de-i mititel!
Boabe de porumb am pus?
Cred că-i de ajuns.

Boabe minunate,
De ploaie udate,
De soare sărutare,
Pe tulpini create,
Dintr-o boabă nouă,
Să ne fie nouă
Spre mâncare-aleasă
Și foarte gustoasă.

Condimente-am pregătit și le presărăm,
Peste ceea ce în bol amestecăm.
Puțin ulei de măsline,
Din acelea fine,
Și puțin iaurt să pui
Să lege cu zeama lui,
Totul la un loc,
Să ne fie cu sănătate și noroc.

Deci totu-i pregătit
Pentru-a fi servit.
Și după ce mâncați,
Să nu uitați, să mulțumiți,
Pentru mâncarea minunată,
Ce azi ne-a fost dată.

Phy

Nesselwang, 09.01.2023, ora 4,35÷4,50

O duminică minunată 8 ianuarie

James Cameron, un mare regizor,
Spunea ceva, cam așa:
"O introducere (la film), este un mod de a pune masa,
Înainte de a o servi, pentru toată casa.

Fiind duminică, masa o vom pregăti,
Și înainte de toate, pe masă, totul vom dichisi:
Farfurii, tacâmuri aranjate,
Pahare și șervețele colorate,
Buchețele de floricele,
Alături de lumânărele,
Globuri mititele,
Luminând ca niște stele.
Totul fiind aranjat,
Să pregătim ce avem azi de mâncat.

Luăm un mușchiuleț,
Și-l batem cu-un făcăleț.
Nu-l batem prea tare,
Că va pleca supărat, la plimbare.

Îl batem doar ușor,
Ca s-avem mult spor.
Cu paprika și piper îl vom condimenta,
Și-apoi un pic de sare vom presăra.

Broccoli buchețele,
Varză tăiată fidele,
Ceapă verde mărunțită
Cu o-aromă desăvârșită,
Usturoi verde tocat
Și praz înmiresmat.
Pe mușchiuleț le vom așez
Și apoi îl vom rula,
În cuptor îl vom băga,
Și-n sos dulce-acrișor îl vom prepara.


Într-o oală mare,
Cu apă cu sare,
Vom fierbe acum
Mici speatzle cumpărate de undeva de pe drum;
Un aluat
Gata preparat,
Dat pe răzătoare
Într-o zi cu soare,
Că-i o zi frumoasă,
Foarte arătoasă,
Ce te binedispune,
Să faci glume bune.

Iar ca salată,
Acum preferată,
Vom încălzi o varză roșie murată,
Fideluță tăiată.

Doriți și desert?
Îl doriți prezent?
Atunci tort să fie,
Pentru veselie.
Tort de ciocolată,
Cu frișcă aromată,
Cu câte-o boabă de cireașă asezonată.

Iar ca băutură,
Ce-o vom bea prin gură,
Oare ce doriți,
Oare ce poftiți?
Un vin rose ușor,
Dulce-acrișor?
Ori un vin roșu, parfumat
Și atât de aromat?
Ce doriți să fie,
Pentru veselie!

Totul fiind terminat,
Să ne punem pe mâncat!
Poftă mare să aveți,
Ca sunteți isteți!

Phy

Nesselwang, 09.01.2023, ora 2,58÷3,15

Iubita mea

Motto:"Iubirea, cel mai mare dar dăruit nouă."

Iubita mea când stau de vorbă cu tine,
Și tu îți fumezi țigara având culoarea focului ce-mi curge prin vine,
Pari a fi o pasăre ce trăind în tine,
Dorește să-și ia zborul de lângă mine.

Când în brate te țin îți simt sufletul
Vibrând ca vântul.
Am să te iubesc până la sfârșitul lumii și dincolo de ea.
Privește cum mă rog pentru iubita mea.

Dar ea nu merită să fie tristă lângă mine
Oricât aș iubi-o, vezi bine.
Oh, tu cel Rău, cel ce pe ea o dorește,
Cel ce te întoarce de la Bunul Dumnezeu ce ne ocrotește,
Oh, tu cel Rău, lasă-mi-o să nu mă părăsească,
Să-i mai simt ființa omenească!

Iubito el este cel ce mi-a arătat cât de încântător și îmbătător este sufletul tău,
Pentru a mă împiedica să privesc către cerul nostru mereu.
El este cel ce mă împiedică să-ți aud inima chitară,
Dorind ca în sufletul meu iarna să apară.

El îmi spune: Este a mea,
Uit-o și nu mai spera,
Teme-te că ți-o voi lua
Și nu o vei mai vedea,
Acolo, la ușa grădinii din inima ta.

Frumoasa mea, sufletul meu este devastat
Și nicicând nu am mai visat că noi împreună am stat.
Eu nu voi pleca de lângă tine
Chiar dacă tu îmi vei spune
Că mă vei părăsi abandonandu-mă
Și solitar lăsându-mă.

Oh, dulci flori de iasomie,
Veți muri și voi, lăsându-mi parfumul ei mie,
Atunci când ea
Va pleca cu inima mea.

Frumoasa mea te voi iubi în sunet de chitare,
Cele ce-mi vor aminti că ne-am iubit atât de tare,
Și voi ști că sufletele noastre se vor despărți, acolo, la marginea lumii, dincolo de zare,
Unde tu ai găsit o plăcere care să-ți fie salvare,
Lăsându-mă în abandonare.

Iubito, tu ești eu
Și eu nu mai sunt eu.

Phy

Nesselwang, 06.01.2023, ora 19,30÷19,45

Șnițel de pui cu piure de cartofi, garnitură de mazăre sote si salată de ceapă roșie

 6 ianuarie

Azi sărbătorim
O sărbătoare mare,
Fără de asemănare,
Ziua când Iisus a fost botezat,

Așa cum din Biblie am aflat.
Deci vom sărbătorii,
De loc nu vom postii.

Cartofii i-ai curățat
Și piureul l-ai preparat.
Nu uita să pui
În conținutul lui

Multă dragoste aleasă,
Pentru că azi e o zi frumoasă.
Apoi, mazărea verde sote,
Cu mult morcov proaspăt, roze.

Șnițelul de pui,
Prepararea lui,
Nu-ți ia chiar atât,
Ci puțin mai mult.

În tigaie de-l prăjești
Poate maine-ai să bolești,
Așa că mai bine-l pui
În cuptorul aragazului.

Iar salată vom avea,
O ceapă roșie sadea.
Ea e mai ușoară
Iar ochii n-o să-ți dea în boală.

O toci mărunțel, după ce iertare ceri,
Încă de la început,
Că legumele să le mănânci ai vrut.
Tăiată fideluță.

Și-apoi tocată mereuță,
Cu un praf de sare,
Sare ce întotdeauna râde la soare,
Dând tot gustul în mâncare.

Uleiul cel minunat,
Din măsline strecurat
Și un strop de lămâie,
Cu coajă amăruie,

Stoarsă doar ușor
Să nu ne acrim de zor.
Nu uita apoi să pui,
Fără-n arbuști să te sui,

Mirodenii minunate,
Pe toate meleagurile aflate.
Totul fiind gata, masa-i bună de servit,
Suntem gata de prânzit!

Phy

Nesselwang,06.01.2023, ora 13,02÷13,18

Bunica mea

Motto:"De ziua lui,
A marelui
Vasile,
Îmi amintesc de vremuri trecute,
De vremuri acum mute,
De vremuri despre care acum, pot să vă povestesc,
Cum e și firesc,
Despre bunica mea,
Draga de ea."
Dumnezeu s-o odihnească
Pe bunica mea,
Acolo unde a plecat
În alt tărâm minunat.
Ea îmi spunea și cânta așa:
"Du-te Glută pe Vale-afundă,
Că vine Pila cu Pilau,
Să ducă supărările,
Să sece bolile!"
Bunica mea,
Mă iubea,
Și mereu îmi cânta
Cât era de lungă ziua.
Bunica mea,
Mă dansa,
În soba mare în care ardea
Focul în șpoiertul unde cocea
Colacul, ce era plăcerea mea.
Pâine și cârnați afumați
Ne dădea bunica mea,
De câte ori iarna, o colinda
Toată nepoțimea,
Ce-i umplea avlia,
Ce-i lumina, fața de bucurie
Și-i creștea inima de fericire si mândrie.
Bunica mea,
Draga de ea,
Dintre toate bunicile mele
Pe ea am iubit-o și dincolo de rele,
În toate zilele mele.
Era o femeie simplă și needucată,
Dar era atât de minunată!
Era veselă și muncitoare,
Mereu se trezea cu soarele-răsare.
Când pe Roza o mulgea,
Cu mine se juca,
Când îmi dădea
Laptele a bea,
Și mă stropea pe față,
Să-mi dea o noua și frumoasă zi din viață.
Bunica mea,
Draga de ea,
A dus o viață grea,
Dar nu se lăsa
Copleșită de ea!
Era veselă mereu,
Oricât îi era de greu.
Mă punea să-i cânt,
La capăt de rând,
Atunci când
Săpa sau plivea,
Grăgina ce o avea.
Bunica mea,
Draga de ea!
Bunica mea,
Simplă cum era,
Mă învăța.
Și doar acum am aflat,
Câte lucruri minunate m-a învățat.
Ea îmi spunea
Despre sarea
Cea bună sau rea,
Ce fără de preț era.
Sarea fără de care
Nici o mâncare
Nu e bună sub soare.
Sarea care, de blesteme ne păzea
Și lua tot răul cu ea.
Bunica mea,
Draga de ea!
În ograda sa,
Bunica mea,
Avea,
O mulțime de hoare,
Care mai de care,
Și pe toate le numea
Bunica mea.
Hoarele și le iubea
Bunica mea.
Iar hoarele o ascultau,
Și așa cum vroia ea făceau.
Ograda ei era o lume și o împărăție minunată,
De Preaînalt dată și lăsată,
De mulți neștiută și neaflată.
Era o împărăție
Plină de iubire,
Și nu știu unde a plecat fără să știe,
Spre veșnicie,
Cu bunica mea cu tot.
Era atunci când bunica a zburat
Spre locul unde de demult a plecat.
Bunica mea,
Draga de ea,
Ce dor mi-e acum de ea!
Pe bunica mea Mama Gia,
O chema.
Era mama-pământ,
Loc minunat de legământ,
Atât de sfânt!,
În Cerneteazul, sat minunat,
În care într-un timp m-am aflat.
Ca în orice alt sat de neuitat,
De unde timpul nu a plecat,
Ci a încremenit și pe loc a stat.
Era împărăția ei și a mea, vrajită,
Și mă simțeam acolo atât de ocrotită și împlinită,
Încât cât era ziua de mare,
Mereu zburam și cântam sub soare!
Bunica mea,
Draga de ea,
Ce minunată era!
Bunica mea,
Ce tânără era,
Și ce forță zăcea
Și avea în ea!
Era slabă toacă,
Dar ziua și viața-i a dansat-o parcă în joacă.
Bunica mea,
Ce minunată era!
Bunica mea,
Draga de ea,
Acum, scriind, am plâns după ea.
Ce dor îmi e acum după ea!
Ce dor îmi e de Draga de Bunica mea!
Bunica mea.
Ce mult aș vrea
Să semăn cu ea!
Acum plâng după bunica mea,
Plâng după copilaria mea!
Nesselwang, 02.01.2023, ora 4,40÷5,03

"Carte de bucate alese" ( 365 retete zilnice , scurte poezii de gătit mâncăruri alese, pentru toată lumea),

 1 ianuarie

Ciorbă de varză

În noaptea ce a trecut,
Cu toții am început, un nou început!
Am sărbătorit se știe
Cu multă bucurie!

Cu artificii minunate,
Cu bucate-nmiresmate,
Cu băuturi alese,
Care și mai de care mai diverse.

Iar acum în noua zi
Ce începe a sosi,
Oare ce vom prepara după noaptea cea grea,
Ca stomacul nu mai vrea după atâtea?

O Ciorbă de varză murată
Să ne spele greața toată
Ni se arată:
Se caută, în butoiul cu varză,

Dar atenție, să nu fiți voi varză,
Ca să nu vă accidentați
Și în butoi să picați!
Luam o varză nu prea mare,

Ce o vom folosi la mâncare.
O spălăm, o aranjăm,
Cu dragoste o preparăm.
Tăiem frunzele fidea,

Că așa doar vom mânca.
Dinstuim varza nițel,
Cântând vesel, ușurel,
Mișcând picioarele,

În ritm cu soarele.
Batem pasul tot pe loc,
Lângă cratiță, să nu ia foc!
Adăugăm apoi din moare,

Și legume tocate, toate în mișcare,
Și-n vartite-n hora mare
Din cratița cu mâncare.
Apă vom turna apoi,

Gustând totul, pentru voi.
Iar la urma presărat,
Verdeața ce am tocat.
Si-uite așa ciorba e gata toată

Și se așteaptă-a fi mâncată.

Pofta bună!

Nesselwang, 07.01.2023, ora 5,41÷5,57

Forta intuitiei

Motto:"Intuitia, te ajuta sa stii,
Drumul drept in viata, sa ti-l mentii."


In haosul existent in lumea moderna,
Incerc sa ma regasesc, in linistea eterna.
O fractiune de secunda, atat a trebuit,
Pentru ca totul sa fie trezit.

Eu, un mic nimic, venit
In acest multivers infinit,
Am fost coplesit
Sa aflu despre un inceput si un sfarsit,

Despre tot ce le leaga, la nesfarsit.
Un dar minunat,
Ce si mie, mi s-a dat!
Cheia ce am aflat,

Portile cunoasterii mi le-a descatusat.
Unitatea cu intregul,
A desavarsit secretul!
Forta intuitiei exista in toti,

Declansandu-se doar atunci cand poti,
Sa devii parte din tot ce te inconjoara,
Nelasand nimic, pe dinafara.
Vechile energii nebanuite,

Le vei gasi, nesfarsite:
Te vor strabate
Cu limpeziri ciudat de neasteptate;
Te vor patrunde

Cu mii si mii de unde;
Te vor razbate,
Purtandu-te prin toate.
Nici nu vei stii,

Cat de mult si cum, te vor coplesi!
Din nou, ... si din nou, vei afla si vei stii,
Ca, totul, se afla aici, in mijlocul lumii!

°
Nesselwang, Germany, 07.12.2020, ora 14,05÷14,15

Iubeste!

Motto:"Cine aduce o roaba de pamant, cu timpul poate ridica un munte."

Proverb persan

Zi de zi de vei pune temelie
Vietii tale, cu veselie,
Vei ridica un intreg munte
Cu iubirea ta, din lucruri marunte.

Gesturi marunte de iubire,
O iubire mare au sa inspire!
Azi o floare,
Maine, un zambet va fi ca o raza de soare.

In fiecare zi o vorba dragastoasa,
Si totul iti va face viata mai frumoasa.
Iubeste ce ti s-a menit,
Iubeste ce ai primit,

Iubeste ce ti s-a daruit!
Iubeste cu tot sufletul, pan' la infinit,
Iar la randu-ti vei fi iubit si fericit.

°

Nesselwang, Germany, 05.12.2020, ora 11,00÷11,10

Fir de nisip

Motto:"In lume ne petrecem,
Traind pe valul vietii ce trece!"

Lumea e minunata!
Cu atata maretie creata.
Dar, nu o intelegem,
Decat atunci, cand din viata ne petrecem.

Priveste in sufletul tau.
El, iti va spune,ca uneori ii e greu.
Sufletul nostru mereu ne vorbeste,
Doar ca, nu-l ascultam, crezand, ... ca greseste.

Nu-i vedem setea de frumusete si libertate,
Nu-i simtim mangaierea in toate.
Nu vrem sa-l intelegem,
Iar sfatul inimii, nu-l alegem.

O mie de ani de am traii
Si sufletul ni l-am simtii,
O mie de ani minunat an trai,
Fara a ne risipi!

Suntem fire de nisip duse de val,
Pana cand ajungem la mal.
Marea vietii ne poarta,
Noi ne ducem a noastra soarta.

Doar, ... un fir de nisip pe pamant,
Fir de nisip, dus de vant.

°
Nesselwang, Germany, 06.12.2020, ora 9,30÷9,45

Ce fel de iubire?

Ce fel de iubire iti doresti
Ca si tu sa ma iubesti?
O iubire neasteptata,
Aparuta asa, ... dintr-o data?

Cand inca nu e prea tarziu
Ca fericit sa mai fiu?
Ce fel de iubire iti doresti?
Cu ce fel de iubire vrei sa te implinesti?

O iubire inventata,
Sau o iubire din inima data?
O iubire platonica, doar sa ma privesti,
Ca apoi, in vis sa ma doresti?

Ce iubire visezi ca vom avea?
Acum, cand inca sa iubim vom mai putea.
Ce iubire sa ne cuprinda
Si nicicand sa nu se dezminta?

O iubire ca o simfonie,
Deliranta, ca o nebunie?
O iubire criminala, iar inima sa-ti sara
Din piept afara?

O iubire nerabdatoare,
Ce sa ne faca sa plutim sub soare?
O iubire trista, sau, o magie,
Ce apoi realitate sa fie?

Ce iubire sa ne impresoare
Ca sa radiem de fericire?
O iubire mangaietoare,
Care sa nu-ti faca viata sfasietoare?

O iubire totala,
Pentru intrega viata ce in fata ne zboara?
Nici tu nu stii ce vrei.
Decide tu, eu sunt aici daca ma vrei!

Iubirea, va fi, ...
Perfecta, ... sau poate nu va mai fi...
Va fi o iubire,
Sau doar o simpla prietenie?

°

Nesselwang, Germany, 06.12.2020, ora 16,46÷16,59

Lume trezeste-te...

 

Oclipă de seninătate

 

De ce ?

De ce lumea te foloseşte

Şi apoi te parăseşte ?

De ce oamenii sunt cruzi,

Devorând atât de flămânzi ?

De ce nu ai scăpare

Oriunde te-ai duce sub soare ?

De ce ei nu te iubesc

Ci doar te folosesc ?

De ce cred că totul li se cuvine,

Chiar dacă iau totul din tine ?

De ce numai pretenţii în jur,

Fără iubire, fără nimic pur ?

De ce toţi sunt aşa

Când tu, le dai toată dragostea ta ?

Poate că, nu ai iubit cândva,

Cu toată fiinţa ta pe altcineva,

Care te-a iubit   

Și întreaga dragoste ți-a dăruit !

Iar acum plăteşti cu nefericirea ta,

Chiar și-a altora.

Şi oare îţi vei găsi undeva,

Liniştea şi fericirea cândva ?

Pe acest Pământ spunând,

Printre oameni cântând

Cât sunt de frumoşi,

Și de loc mincinoși,

Când tu vezi mereu ,

Adevărul atât de greu:

Că sunt cruzi

Şi flămânzi,

Distrugând

Chiar şi-n gând,

Fără chip omenesc,

Fără simţ sufletesc.

De ce oameni isteți

Sunteţi cruzi şi nu vreţi,

Înțelepți să pricepeţi,

Că fără dragostea din voi

Nu rămîne nimic, nici în noi ?

Fără a da dragostea ta

Nimic nu vei căpăta.

Oricât de bogat ai fi,

Nimeni nu te va iubi

Mereu,

Şi la bine şi la greu,

Doar pentru sufletul tău,

Care este şi bun şi rău.

De ce totul este strâmb în jur

Când totul poate fi atât de pur ?

De ce oameni sunteţi altfel decât ar trebui,

Şi oare ... vă veţi trezi întro zi ?

Ø  

Timișoara, 2007

OARE

Oare voi găsi iubirea
Într-o zi ?
Iubirea totală,
Fără limite, ideală ?

Oare voi sorbi
Într-o zi
Până mă voi sătura
Toată dragostea ta ?

Oare voi primi
Într-o zi,
Darul minunat,
Atât de înmiresmat
Şi de cântat
De toţi poeţii
Vieţii ?

Voi primi dragostea ta
Şi voi putea să ţi-o dăruiesc pe a mea ?
Fără a ne întreba:
Oare ai voie aşa ceva ?

Să iubeşti
Până îmbătrâneşti.
Să iubeşti total,
Fără să simţi nimic mortal
În inima ta sau a mea.
Ci doar un dans minunat,
Zbor înaripat,
Împreună
Spre o lume mai bună.

Φ Timişoara, 2007

Lui EMINESCU

A fost cândva,

Undeva,

În lumea aceasta,

Un om, … care cânta.

Cânta despre toţi şi toate:

Despre istorii nemăsurate;

Despre iubiri himere,

Despre dezamăgiri efemere;

Despre zborul spre stele,

Luceferi în lumi paralele;

Despre universuri temporale

În zboruri astrale.

Avea un cânt nemaintâlnit,

De îngeri însoţit.

Dar tot neînţeles a rămas

Deşi alerga sau cânta la pas.

O, suflet curat,

De Dumnezeu acestui pământ lăsat,

Ţi-ai fi dorit,

Să te fi-mplinit,

În viaţă trăind,

Nu în nefiinţă fiind.

Atât doreai: să fii fericit

Şi mulţumit.

Nicicând nu visai,

Oricât îţi doreai,

Ce viitorul îţi cânta

Şi el pe struna sa.

O stea minunată

Şi înaripată,

Ai devenit ,

Spre viitorul infinit;

Un punct de reper

În spaţiul efemer;

Un cânt ce l-ai cântat…

Neîncetat.

Φ         Timişoara, 2007

De ce ?

De ce lumea te foloseşte

Şi apoi te parăseşte ?

De ce oamenii sunt cruzi,

Devorând atât de flămânzi ?

De ce nu ai scăpare

Oriunde te-ai duce sub soare ?

De ce ei nu te iubesc

Ci doar te folosesc ?

De ce cred că totul li se cuvine,

Chiar dacă iau totul din tine ?

De ce numai pretenţii în jur,

Fără iubire, fără nimic pur ?

De ce toţi sunt aşa

Când tu, le dai toată dragostea ta ?

Poate că, nu ai iubit cândva,

Cu toată fiinţa ta pe altcineva,

Care te-a iubit   

Și întreaga dragoste ți-a dăruit !

Iar acum plăteşti cu nefericirea ta,

Chiar și-a altora.

Şi oare îţi vei găsi undeva,

Liniştea şi fericirea cândva ?

Pe acest Pământ spunând,

Printre oameni cântând

Cât sunt de frumoşi,

Și de loc mincinoși,

Când tu vezi mereu ,

Adevărul atât de greu:

Că sunt cruzi

Şi flămânzi,

Distrugând

Chiar şi-n gând,

Fără chip omenesc,

Fără simţ sufletesc.

De ce oameni isteți

Sunteţi cruzi şi nu vreţi,

Înțelepți să pricepeţi,

Că fără dragostea din voi

Nu rămîne nimic, nici în noi ?

Fără a da dragostea ta

Nimic nu vei căpăta.

Oricât de bogat ai fi,

Nimeni nu te va iubi

Mereu,

Şi la bine şi la greu,

Doar pentru sufletul tău,

Care este şi bun şi rău.

De ce totul este strâmb în jur

Când totul poate fi atât de pur ?

De ce oameni sunteţi altfel decât ar trebui,

Şi oare ... vă veţi trezi întro zi ?

Ø  

Timișoara, 2007