Într-o zi

Un impuls,

Doar atât, un impuls.
Îți poate schimba viața.
Stai și privești,
Încerci să înțelegi și te uimești

De ceea ce altul poate face,
Și o întrebare nu îți dă pace:
Oare eu, eu aș putea
Dacă aș încerca?

Aș putea a mă mișca,
Aș putea a mă roti
Într-o sferă ce nu s-ar mai opri?
Aș putea a mă roti ușor,

Ca apoi să mă înalț, să zbor?
Precum o pasăre aș putea pluti,
Să văd totul, înainte de a mă sfârși?
Cât de sus m-aș înalța,

Cât de sus, de aș putea zbura?
Și ce aș putea vedea
Ochii de m-ar ajuta?
Ce aș putea simți

Dacă foșnetul ierbii nu l-aș auzi?
Ce aș putea mirosi,
Dacă aerul nu m-ar pătrunde
Cu multiplele lui unde?

Aș fi doar un punct în neant,
Ce doar un scurt timp ar fi pregnant,
Ca apoi să dispar, contopit
Cu acel ceva, unde voi fi dorit.

Atunci, doar atunci aș zbura cu toată ființă mea,
Cu toată forță și puterea mea!
Atunci într-adevăr m-aș înalța, sus, sus tot mai sus, unde aș vrea.

Phy
Bodnegg, 26.03.2023, ora 16,00÷16,10