Când trandafirii înfloresc,

Când trandafirii înfloresc,
o mare taină-n ei se-arată...
Când trandafirii înfloresc
toti cei ce-asteaptă si iubesc,
aud un susur îngeresc
din primăvara neuitată...

Era o zi cu cer senin,
cu-aceleasi flori pe ramuri ninse,
era o zi cu cer senin,
când de pe-acest pământ străin,
se înaltă atât de lin
Isus cu bratele întinse.

Erau si-atuncea flori de nea,
si flori de sânge si de soare.
Erau si-atuncea flori de nea,
când Cel căzut sub crucea grea,
atât de linistit urca
spre galaxii nepieritoare.

Se înălta spre nepătruns,
spre scânteierile gigante,
Se înălta spre nepătruns...
Iar când pe boltă a ajuns,
un abur palid L-a ascuns
ca un reflex de diamante.

Si-atunci o Soaptă se-auzi,
un glas de înger în grădină.
Si-atunci o Soaptă se-auzi:
Acest Isus va reveni
la fel cum, în această zi,
S-a înăltat către lumină.

De-aceea an de an privesc
Si gând cu gând mereu se-ntreabă -,
de-aceea an de an privesc
Si-as vrea să strig, dar nu-ndrăznesc,
...când trandafirii înfloresc...
"O, vino, Doamne, mai degrabă!"

de Costache Ioanid

FERICE DE CEI CE…

Ferice de cei ce iubesc deşi nu ştiu cum e să fie iubiţi.
Ferice de cei ce luptă deşi au cunoscut şi căderea.
Ferice de cei ce îşi păstrează inima curată deşi trăiesc între tâlhari.
Ferice de cei ce zâmbesc deşi viaţa lor nu e tocmai un zâmbet.
Ferice de cei ce construiesc, într-o lume care dărâmă.
Ferice de cei ce au puterea să mângâie deşi cei ce au nevoie de mângâiere sunt ei.
Ferice de cei ce hrănesc deşi cei ce au nevoie de hrană sunt ei.
Ferice de cei ce nu doresc să fie stăpânitori deşi au cunoscut şi puterea.
Ferice de cei ce nu sunt robi ai plăcerilor deşi le-a cunoscut şi dulceaţa.
Ferice de cei ce nu sunt robi ai patimilor, într-o lume înghenuncheată de păcate.
Ferice de cei ce nu sunt robi ai banului deşi i-au cunoscut şi puterea.
Ferice de cei ce sunt cinstiţi, într-o lume plină de înşelăciuni.
Ferice de cei ce iubesc adevărul, într-o lume a minciunii.
Ferice de cei ce au arma răzbunării şi nu o folosesc.
Ferice de cei ce au prilejul să păcătuiască şi nu vor.
Ferice de cei ce luptă pentru Împărăţia Cerului deşi nu o văd.
Ferice de cei ce n-au văzut dar au crezut.
Ferice de cei ce cred, într-o lume care nu mai crede.
Ferice de cei ce urcă muntele deşi nu îi văd vârful.
Ferice de cei ce străbat cărarea deşi e plină de spini.
Ferice de cei ce ştiu să supravieţuiască, într-o lume ce decade.