RĂMAS BUN

Informatii despre autor: Camelia Cristea

Venim pe rănd, plecam dar pe sărite
Cănd scrierile cărtii se sfărşesc,
Cănd clipa’n lumănare nu mai arde
Şi lepădam, veşmăntul omenesc.

Şi clopotele toate au să bată
Chemarea către cer, ele vestesc.
În tomul vietii, un ultim rănd se scrie
Prin fapta mea, mereu am să traiesc !

Sărut pămăntul, îmbrăţisez tăcerea,
Tămăi dorinţele în cele patru zări
Şi mă înalţ pe aripi de lumină,
Spre alte porţi, de timp încrezător.

Din lacrimi îngheţate încropesc izvoare
Şi către Tine Doamne o pornesc
Întinde braţul Tău să mă cuprindă
Acum învaţ să zbor, nu vreau să rătăcesc !!!
foto Internet
Camelia Cristea

Banii îl rătăcesc pe om

Un om oarecare a găsit odată o sută de lei pe stradă. Din momentul acela nu şi-a mai ridicat ochii de la pământ. În treizeci de ani a adunat vreo 15.000 de nasturi, vreo 20.000 de ace de siguranţă şi încă vreo câteva sute de lei, punând bănuţ lângă bănuţ, de 5, de 10 şi de 25. A ajuns într-o stare deplorabilă, mereu în căutare, mereu avid după ceva cât de neînsemnat. În tot timpul acesta a pierdut zâmbetul prietenilor, frumuseţea copacilor, culorile cerului. Când s-a trezit, era prea târziu!