SUFLETUL TĂU...

 

“La ce-mi foloseste oare,
Viata asta trecatoare, 

Daca mi-o petrec in rau, 

Departe de Dumnezeu? 

La ce-mi foloseste mie, 

Sa am mare bogatie,

 Cand nimic nu voi lua, 

Din lume cand voi pleca?

 La ce-mi foloseste, frate, 

Sa am bani, sa am de toate,

 Cand nimic nu voi lua, 

Din lume, cand voi pleca? 

De-as avea toata stiinta, 

Dar de-mi lipseste credinta, 

In zadar m-am ostenit, 

Si nimic n-am folosit. 

Stiu, insa, ca toate-s bune,

 Atunci cand prin rugaciune, 

Ma apropii tot mereu, 

De Preabunul Dumnezeu. 

Cand salasluieste-n mine, 

Duhul cel ce de Sus vine,

 Sunt omul cel mai bogat,

 Si duc viata de-mparat".

Bucuria mea, sufletul tau este REAL (exista), este RATIONAL (gandeste), este VESNIC (nemuritor), este IMATERIAL (este duh, nu poate fi pipait) si este SIMPLU (dintr-o singura bucata). Am putea spune ca este ca un CANDELABRU DE AUR, inzestrat cu cea mai imparateasca putere: aceea a VOII LIBERE! 

De aceea, sa faci din infranare UN ZID, ce opreste INTRAREA PATIMILOR, sa faci din sufletul tau, O CANDELA, curatind cu mare sarguinta si osteneala, prin FRICA DE DUMNEZEU, petele patimilor. 

Si, stiind scopul vietii crestinesti, MANTUIREA SUFLETULUI, atunci, daca vei avea DORINTA si VOINTA, vei avea si PUTINTA! Asadar: “PREGATESTE-TE SA TE INTALNESTI CU DUMNEZEUL TAU” (Amos 4:12).

Manca-te-ar Raiul! Amin si Aliluia!

                                                                                                                                  Preot Ioan 

Să nu uităm de cei săraci,

Acum, când pregătim fantasme,

Colinde, brazi şi cozonaci

Şi sacul Moşului din basme.

N-ajunge-un singur Moş Crăciun,

Pentru copiii care-aşteaptă,

Să vină el, cel sfânt şi bun,

În lumea pururea nedreaptă.

Un Moş Crăciun s-ar cuveni

Să bată-n fiece fereastră,

Să dea acestor trişti copii

Întreagă datoria noastră.

Dar haideţi să ne hotărâm

Ca, la această sărbătoare,

Să vină, de pe-acest tărâm,

Un Moş Crăciun la fiecare.

Şi eu, şi tu, şi el, şi ea,

Sub viscolirile celeste,

La noapte, ne vom transforma

În Moşi Crăciunii din poveste.

Şi să avem în minţi, mereu,

Că, peste orişice păcate,

Un Moş e însuşi Dumnezeu,

Ce ne învaţă-acestea toate.

Hei, omule, cu suflet bun,

Frumos e rostul ce-ţi revine,

Să fii şi tu un Moş Crăciun,

Al celor mai săraci ca tine.

18-19 octombrie 1997

Adrian Păunescu

(Tragedia naţională, 1997)