Vaca

Într-un sat, o vacă grasă,
Cum sunt vacile tâmpite,
Dar frumoasă şi lăptoasă,
S-a gândit să se mărite.

Boii, de la mic la mare,
Au venit cu tot belşugul,
Toţi voiau să se însoare,
Că-s deprinşi să tragă jugul.

Vaca,, însă ,ca o fată,
Cu avere şi trusou,
Îi respinge îngâmfată :
„Cum să mă mărit c-un bou ?”

”E un cal prin curţi vecine,
Care pătimaş mă strânge,
El e genul meu, tip bine,
Armăsar sadea, pur- sânge !”

Vaca, tot făcându-i curte,
Îşi atinse idealul,
După tratative scurte,
S-a căsătorit cu calul.

„Ah, ce şansă pe mireasă !”
Comenta în pom o cioară,
„El – aristocrat de rasă.
Ea – o biată pierde-vară.”

Dar curând , ce tragedie !
Vaca se certă cu calul,
Pân’departe-n deal la vie,
S-auzea întreg scandalul.

În zadar, când stingea lampa,
Vaca-n fiecare noapte,
Se plimba făcând pe vampa,
Cu ispitele-i de lapte.

Ba , mai mult, se întâmplase,
Ca jucând pe îndrăgostita,
Calul, furios, îi trase ,
Două palme cu copita !

Şi atunci, cu dezolare,
Vaca prinse a pricepe,
Cum că soţul ei mai are,
Trei amante, toate iepe.

Asta-i prea de tot, îşi zise,
Îl dau dracului de cal.
Şi-ntr-o seară părăsise,
Domiciliul conjugal.

Slabă, galbenă,uscată ,
De necazuri şi nevoi,
Vaca noastră, resemnată,
Se întoarse printre boi.

Dup-atâta chin şi jale,
Vaca multe a-nvăţat.
Primul bou ieşit în cale,
Îl acceptă de bărbat.

Nunta lor a fost vestită,
Că s-a dus prin văi ecoul,
„Ce pereche potrivită !
Vaca noastră şi cu boul.”

Ea comandă , el ascultă.
El cu munca , ea tapaj.
Este, fără vorbă multă,
Tipul clasic de menaj.

Totuşi, vaca ( ne şopteşte,
un măgar) , c-aşa-i măgarul,
Prin păduri mai zăboveşte,
Uneori cu armăsarul.

Dar, eu cred că-i calomnie,
Măgăria ce ne-o spune.
Totul e , că-n căsnicie,
Treaba merge de minune.

Vaca poate, ştie satul,
Chiar şi grajdul să-l răstoarne.
Boul nu-i decât bărbatul.
Ca dovadă, poartă coarne !

Şi aşa, trec ani şi ani,
Şi precum am prins de ştire,
Au făcut şi trei juncani,
Şi trăiesc în fericire.

În povestea mea , de faţă ,
Nu e nici un lucru nou,
Pentru orişicare vacă,
Soţul ideal e-un BOU


Poezia a fost scrisa de Ion Pribeagu, pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet roman de origine israeliana nascut in judetul Botoșani. Deci, ION PRIBEAGU, mare umorist roman , nu e deloc necunoscut .

Cred ca aveti dreptate , 

Ion Pribeagu a scris si:

Un copil trecand odata
Pe mosia unui sat
A vazut pascand o vaca
Si grozav s-a minunat
Ce sa fie asta tata
Rogu-te de vrei sa-mi spui
Este vaca, dragul tati-i
E, nevasta boului
Auzind, El se mirara
Si-ntreba pe tatal sau
Cum si boii se insoara?
Numai boii, dragul meu!
pare ca este acelasi autor

Se-ncurcă lumea de bătrâni

 

Se-ncurcă lumea de bătrâni

Ba că-s pre mulți, ba că nu-s buni,

Iar unii care-s mai haini,

Iar aduna să-i dea la câini.

Te-mpiedici de ei peste tot

Văitându-se că nu mai pot.

La cozi, la doctori, în tramvai,

Oriunde mergi, peste ei dai.

Mănâncă pensii de la stat,

În loc să plece la furat.

E plin pământul de moșnegi

Care de care mai betegi.

Și nu-nțelegem, oameni buni,

Că mâine noi vom fi bătrâni.

Noi, care astăzi am strigat,

Că de bătrâni ne-am săturat.

Ei sunt istoria în fapt,

O viață-ntreagă au luptat

Și în loc de bunătate,

Au parte de răutate.

Ei sunt rădăcina noastră.

Pentru noi înseamnă acasă.

Ei sunt oglinda noastră vie.

Bătrânii ne sunt bogăție.

Nu cer pomană nimănui

Și fiecare-n dreptul lui,

Ar vrea să nu fie povară,

Așa cum strigă cei de-afară.

Ei sunt ai noștri, să-i iubim

Să-i ajutăm, să-i prețuim.

Căci cine nu are bătrâni,

Devine orfanu-acestei lumi.

- Adriana Rasauteanu

BUNICUL

de Eliana Popa

Mai demult bunicul, Preda, povestea despre război
Cum a fost lovit de-o schijă când lupta, în '42.
Era aprig bunicuțul, cu mustață și perciun
Și cioplea cu măiestrie lemn de nuc și de alun.

Viețuia cu simplitate într-o casă cu pridvor,
Unde depăna adesea firul amintirilor...
Îi plăcea să povestească despre țară și eroi
Cum o parte din picioare le-a pierdut în '42.

A iubit pământul țării și a dat și el obolul,
Cu sudoare și cu sânge, apărându-și tricolorul!
Doar bunica-i da cu gura când o necăjea mai tare:
,, - Vai de capul lui, uncheșul, doar călcâiele mai are!"

Mâna lui cioplea măiastră porți și troițe și cruci,
Cosea iarba și cicoarea din livada lui de nuci.
Tare mult își iubea glia, fiindcă ea i-a fost altar,
De-ar fi fost să vină neamțul, s-ar fi dus la luptă iar!

Și-mi spunea sa iau aminte că în brazda de pământ,
Stă ascuns un strop de sânge și-un erou necunoscut.
Că-n pământul țării noastre zac și sfinți dar și eroi,
Jertfă sfântă de credință sau a marelui război!

Risipitele lor oase stau ascunse-n văi și lunci,
Fără giulgiu de-ngropare, fără slujbă, fără cruci
Iar când merg la Liturghie sau în zi de sărbătoare,
Să le-aprind și lor, în taină, câte-un muc de lumânare.

Astăzi și bunicul Preda, tot în glie-și doarme somnul,
Eu îl port mereu în suflet și în rugă către Domnul.
Să-l așeze în Lumină, lângă alți martiri-eroi
Care-au dat tribut de sânge, ca și el, în '42!

SĂ-MI FII TU SINGURUL TEZAUR

       

Pășesc într-un nou an, Părinte,
Nu știu ce-o fi de-acum 'nainte,
Dar de-mi va fi cărarea grea,
Să mergi Tu înaintea mea!

Prin orice beznă o să vină,
Să-mi fii, Părinte, Tu, Lumină,
Să am ca scut Sfântul Tău nume,
Contra durerii ce-i în lume!

Să nu mă lași să cad lovit,
De niciun virus otrăvit,
Și cât va fi pe drum de greu,
Să fii Ocrotitorul meu!

Îmi las viața-n mâna Ta,
Oricât de mult mă va costa,
Renunț la lucruri de valoare,
Care nu-mi sunt folositoare!

Căci niciodată nu-i destul...
Dar de-mi voi pierde sufletul,
Oricât plătesc, n-o să mai pot,
Din focul iadului să-l scot!

Pășesc, Părinte,-n noul an
Și n-o să mai pun preț pe ban,
Nici pe averi și nici pe aur...
Să-mi fii, Tu, singurul tezaur!

VĂ DĂM PĂMÂNT!

 

 Eliana Popa

Au, cine sunteți voi să ne impuneți
Cam ce valori să poarte Neamul meu?
Voi sunteți ucigași de sfinți…de ce nu spuneți?
Că-l vreți ucis, în noi, pe Dumnezeu?

Și cine sunteți voi să-mi faceți mie lege
Când Legea mea e Legea Celui frânt
De voi… în ghionturi și ciomege
Veniți la noi ca să vă dăm pământ?

Vă dăm pământ…dar glia asta-i sfântă
Căci nici țărâna ei n-o să vă vrea
Iar glasul ei din cronici vă cuvântă
Și vă blesteamă sângele din ea!

Ne-ați pironit istoria pe Cruce
Ne-ați pervertit ființa ăstui Neam,
Ne-ați înecat valorile în sânge
Și le-ați ucis… căci nu ne supuneam!

Ne-ați condamnat la moarte viitorul!!!
Vom face un recurs la Dumnezeu,
Arhanghelul va fi procuratorul
Și sângele vărsat de Neamul meu!

...Intrebari si raspunsuri la Radio Erevan...🤣

 ..



I.. Ce imbatraneste prima oara la un barbat ?

R. Nevasta

I. In cate grupe se impart femeile?

R. Femeile se impart in trei grupe:

- elastice (se intind cat tine patul).

- supraelastice (se intind si prin alte paturi).

- credincioase (se intind pana la Dumnezeu) .

I. De ce sunt mai multi purici decat oameni?

R. Pentru ca este greu sa fabrici niste prezervative asa de mici.

I. Care este cel mai periculos loc din lume?

R. Patul. Acolo mor 80% dintre oameni.

I. Ce spune spermatozoidul care fuge dupa un ovul ?

R. Daca te prind, om te fac !

I. Care an dureaza numai o noapte?

R. Anul Nou !

I. E adevarat ca barbatii impotenti traiesc mult ?

R. Da, dar degeaba.

I. Prin ce se deosebeste un om de o camila ?

R. Camila poate sa lucreze o saptamana fara sa bea, iar omul poate sa bea o saptamana fara sa lucreze ...

I. Care este diferenta dintre un taur si un bou ?

R. Taurul poate deveni tata, pe cand boul numai unchi.

I. Prin ce se deosebeste sexul frantzuzesc de cel romanesc ?

R. Francezii fac sex fara lenjeria de corp, iar romanii fara lenjeria de pat.

I. Ce este viata?

R. Cea mai raspandita boala transmisa pe cale sexuala...

I. De ce l-a creat Dumnezeu primul pe Adam?

R. Ca sa poata vorbi pana aparea si Eva.

I. Care este, in zilele noastre, cea mai obisnuita formula de cerere in

casatorie?

R. Dumnezeule, sa nu-mi spui ca ai ramas insarcinata ...

I. Ce facea Mesterul Manole cand o zidea pe sotia lui, Ana?

R. Body-building.

I. Cum se cheama un barbat inteligent in America ?

R. Turist.

I. De ce a creat Dumnezeu barbatul?

R. Pentru ca vibratorul nu poate sa aduca bani acasa.

I. Care este asemanarea dintre un barbat si un storcator de fructe?

R. Ai nevoie de el, dar nu esti sigura pentru ce.

I. Care este diferenta dintre o amanta si o sotie?

R. 30 de kilograme.

I. Care este diferenta dintre un amant si un sot?

R. 30 - 45 de minute.

I. Care este asemanarea dintre o masina noua si un sot?

R. Ambele functioneaza bine doar in primul an.

I. La ce e mai usor sa renunti: la vin sau la femei?

R. Depinde de vechime.

I. De ce au uraganele nume de femei?

R. Pentru ca vin umede si salbatice si pleaca cu casa si masina.

I. Stiti cum se numeste o secretara lasata insarcinata de catre seful

ei ?

R. BOSS-UMFLATA ..

I. Ce fac pestii cand sunt multi?

R. Bancuri .

I. Cum canta cucu` in America ?

R. With - with !

I. De ce stau gainile pe gard?

R. Sa le vada cocosii copanele..

I. Ce zic ciobanii cand se descalta ?

R. A mai trecut un an!

BOUL, VIȚELUL și PUTEREA

Emil Almășan

Un bou, ce condusese cireada zece ani,
Cel mai malac, mai țanțoș, și mut dintre plăvani,
Când s-a gătat huzurul și viața lui frumoasă,
Cu nici-un chip, malacul, n-a vrut să plece-acasă!


Ce s-a-ntâmplat cu boul de vrea să mai domnească?
Doar știm cât e de leneș, i-e greu chiar și să pască !
Sunt voci ce spun că-n ieslea unde era stăpân,
Primea tocați cocenii și rația de fân,

Că nimeni, niciodată, nu l-a văzut lucrând,
Ci toată ziulica la umbra sta, căscând…
Era un bou nostalgic, iubea călătoria,
Stătea mai mult pe-afară, mai rar prin România,

Și-avea plăvanul nostru, un singur, mare, of:
Pleca, nebun, pe dealuri, îndrăgostit de golf…
Și mai avea plăvanul o și mai mare boală,
Săptamânal, să meargă în ciurda lui natală

Unde-o lăsase boul (iertați-mă) pe vaca
Ajunsă “primă doamnă“, fără să vrea, săraca…
În rest, n-avea, cornutul, alte angajamente,
Trăia, din plin, plăvanul, “ La dolce far niente”!

Mai mult de-atât, prieteni, eu nu știu ce să zic,
De boul nostru, mândru că n-a făcut nimic…
Problema-ncepe-n ziua, când să scăpăm de el!
N-a vrut să lase locul, unui isteț vițel,

Strigând că vițelușul n-a fost cinstit deloc,
manipulând cireada pe Facebook și tik-tok!
De-aceea, când mulțimea vota hipnotizată,
A spus că-i furăciune și mai votăm odată!

A adunat cățeii, cei mai loiali din Curte,
Care știau cum Legea pe degete se-nvarte,
Și-au dat cățeii ăștia, pe bou să-l mulțumească,
O hotărâre care s-a dovedit, porcească.

Ehei!, însă vițelul, nedreptățitul nostru,
Nu-i unul dintre-aceia să tacă-n front ca prostu’.
Vițelul nostru-i unul, cu foarte multă carte,
Meșteșugite vorbe cu glas de miere-mparte,

Și cât ai zice pește a scos mulțimea-n stradă,
Și-n vorbe-ales gândite vorbi către cireadă:
Să fim uniți în cuget, în fapte și-n simțire!
Acum, la noi privește întreaga omenire!

Stați liniștiți, prieteni, puterea nu ne scapă,
Că-i binecuvântată de cer, pământ și apă!
Spre noi privesc strămoșii, copiii și părinții!
Și nu uitați, din ceruri, ne apără toți Sfinții!

Dar mai presus de toate, vă jur, peste Ocean,
E un bizon ce sigur ne scapă de plăvan!
E un bizon din State ce nu poate s-accepte,
Această nedreptate și sigur o s-o-ndrepte,
I-am scris, și-a spus bizonul că îi va lua în coarne,
Pe toți și nedreptatea pe loc o s-o răstoarne.


Această întâmplare îl prefăcu-n erou,
Pe vițelușul nostru nedreptățit de bou!
Dar credeți că plăvanul vreun pic s-a speriat,
De vițelimea care pe străzi s- a adunat?
Sau credeți că vreo clipă sub pleoapa bouleană,
Vreo lacrimă să curgă ca semn că-i ia în seamă?
Nici pomeneala! Boul mai rău s-a agățat,
De scaunul puterii, că-i place la Palat!


Mai mult nu știm! Povestea e încă la-nceput!
Vițelul strigă-ntr-una! Dar boul este mut!
De-aceea nici morala nu spune ceva nou:
Așa e când puterea, e-n mâna unui bou!

,,Alo,mamă, sunt Gheorghiță, te-am sunat să te-anunțăm,

                  

Că duminica ce vine,noi pe poartă îți intrăm!
Îți aduc nora, nepoții, să te mai bucuri de ei,
Că la toamnă merg la școală, au crescut sunt măricei..."
La așa o veste mare,bătrânica se grăbește
Ca să curețe prin casă,pomii,gardul văruiește...
De cu zori și până seara toate le trece prin mână!
Timpul trece,nu așteaptă!Mai e doar o săptămână!
,,Numai bine,se gândește, am scos câțiva puișori,
Scroafa e și ea fătată, are vreo cinci porcușori,
Vaca a fătat vițelul, pot să dau la nepoți lapte,
Găinile mi se ouă...a dat Dumnezeu de toate!
Ei să vină, că i-oi duce pe la toate,să le-arăt...
Și pe urmă vom vedea noi,de-or mai pleca îndărăt!"
Duminică dimineața, mama-n poartă îi așteaptă!
Cum sosesc,ea se repede să ia-n brațe pe nepoată!
Nepoțica o privește și se trage înapoi...

Iar nepotul,bălmăjește:,, Mamma, dove siamo noi.."
Bătrâna-și sărută fiul,nora își îmbrățișează,
Și-i poftește ca să intre...că acum se inserează...
Vrea nepoții să și-i plimbe prin ogradă, să le-arate
Câte orătănii are...și văcuța ei cu lapte...
Dar copiii nu se lasă duși de lângă mama lor!
Unul stă cu telefonul...unul la televizor...
Îi privește trist bătrâna, și vrea să le povestească
Cum era odată viața, până tatăl lor să crească...
Dar copiii n-o ascultă...fiecare-n lumea lui...
Murmură o altă limbă...e limba străinului...
Ochii-n lacrimi i se scaldă, și-l întreabă pe fecior:
,,Spune dragul mamei,Oare cum le spun că mi-a fost dor?!
Cum le spun că număr anii și minutele,cu-oftatul și aștept să-mi bată-n poartă
Nepoțeii sau băiatul?!
Cum vorbesc cu ei,măicuță?!

Nu știu limba la
străini...
I-asteptam să-i duc la stradă, să mă mândresc la vecini...
Mă gândeam aseară, mamă, că-i duc să-i împărtășesc,
Dar nu pot să-i scot pe poartă...că nu-nțeleg ce vorbesc!
Cred că-i vina mea,măicuță, că atunci când ai plecat,
Am uitat să-ți pun în geantă vorba ce te-am învățat!
Cred că la străini le place că nepoții mei vorbesc
Limba lor...Dar eu sunt tristă..că tot fără ei trăiesc!"
~ Ștefania Vasile ~

Crește-ți cunoștințele! ȘTIAȚI❓

1)Păsările nu urinează.

2)Caii și vacile dorm în picioare.

3)Liliacul este singurul mamifer care poate zbura. Oasele picioarelor unui liliac sunt atât de subțiri încât niciun liliac nu poate merge.

4) Chiar și atunci când un șarpe are ochii închiși, tot poate vedea prin pleoape.

5) In ciuda aspectului alb si pufos al blanii Ursului Polar, acesta are de fapt pielea neagra.

6) Musca medie de casă trăiește doar 2 sau 3 săptămâni.

7) Pentru fiecare om din lume există un milion de furnici.

8) O cantitate mică de alcool pusă pe un scorpion îl va face să înnebunească și se va înțepa până la moarte!

9) Aligatorii și rechinii pot trăi până la 100 de ani.

10) O albină are două stomacuri - unul pentru miere, unul pentru mâncare.

11) Elefanții cântăresc mai puțin decât limba unei balene albastre. Inima unei balene albastre este de mărimea unei mașini.

12) Balenele albastre sunt cea mai mare creatură care a cutreierat vreodată Pământul.

13) Un gândac poate supraviețui aproximativ o săptămână fără cap înainte de a muri de foame.

14) Atunci când un delfin este bolnav sau rănit, strigătele sale de suferință invocă ajutor imediat de la alți delfini, care încearcă să-l susțină la suprafață, astfel încât să poată respira.

15) Un melc poate dormi 3 ani.

16) Cea mai rapidă pasăre, cea cu coada vertebrală rapidă, poate zbura la fel de repede ca 106 mile pe oră. (Șoimul Peregrine are, de fapt, 390km/h sau 108km/h)

17) O vacă dă aproape 200.000 de pahare cu lapte în timpul vieții.

18) Lipitorul are 32 de creiere.

19) Pisica medie doar în aer liber are o durată de viață de aproximativ trei ani. Doar pisicile de interior pot trăi șaisprezece ani și mai mult.

20) Rechinii sunt singurele animale care nu se îmbolnăvesc niciodată. Sunt imuni la orice tip de boală, inclusiv cancerul.

21) Proboscisul unui țânțar are 47 de margini ascuțite pe vârf pentru a-l ajuta să taie pielea și chiar straturile de îmbrăcăminte protectoare.

22) Creierul uman are un spațiu de memorie de peste 2,5 milioane de petabytes, adică 2.500.500 gigabytes

Cunoașterea este cheia

*Care este fenomenul biologic care apare în pierderea treptată a masei musculare, forței și funcției umane atunci când îmbătrânesc? *

Aceasta este cunoscută sub numele de Sarcopenia!

Sarcopenia este o pierdere treptată a masei musculare, forței și funcției... pierderea masei musculare scheletice și a forței ca urmare a îmbătrânirii... Situația poate fi groaznică, depinde de individ.

Să explorăm și să analizăm mai multe moduri de a preveni sarcopenia astfel:

1. Dezvoltă-ți obiceiul, dacă poți să stai în picioare... doar nu te așeza și nu te întinde dacă poți să stai jos!

2. Ori de câte ori un bătrân se îmbolnăvește, și este internat în spital, nu-i cereți mai multă odihnă, sau să se întindă, să se relaxeze și/sau să nu se ridice din pat... Nu ajută. Ajutați-i să facă o plimbare... Cu excepția cazului în care au pierdut rezistența pentru a face acest lucru.

Să stai întins o săptămână provoacă pierderea a cel puțin 5% din masa musculară! Și din păcate, bătrânii nu își pot recupera pierderea mușchilor!

De obicei, majoritatea seniorilor/varstnicilor care angajeaza asistenti isi pierd musculatura mai repede decat cei activi!

3. Sarcopenia este mai înfricoșătoare decât osteoporoza!

Cu osteoporoza, trebuie doar sa ai grija sa nu cazi, in timp ce sarcopenia nu numai ca afecteaza calitatea vietii, dar cauzeaza si glicemia crescuta din cauza masei musculare insuficiente

4. Cea mai rapidă pierdere a mușchilor (atrofia) este prin lenețea mușchilor picioarelor...

Pentru că atunci când sunt în poziție șezut sau culcat, picioarele nu se mișcă, iar forța mușchilor picioarelor este direct afectată... Acest lucru este deosebit de important pentru a acorda o atenție maximă!

Urcând și coborând scările... Mersul pe jos, alergarea și ciclismul sunt exerciții grozave și pot crește masa musculară!

Pentru o mai bună calitate a vieții la bătrânețe.. Mișcă-te... și nu-ți irosi mușchii!!

Îmbătrânirea începe de la picioare în sus!

Păstrează-ți picioarele active și puternice!!

▪️ Pe măsură ce îmbătrânim zilnic, picioarele noastre ar trebui să rămână mereu active și puternice.

Dacă nu-ți miști picioarele doar 2 săptămâni, puterea ta reală a picioarelor va scădea cu 10 ani.

Prin urmare, exerciții regulate precum mersul pe jos, ciclismul etc. sunt foarte importante.

Picioarele sunt un fel de coloane care poartă întreaga greutate a corpului uman.... Deci,

_Mergi în fiecare zi! _

Păpusa ...

"Mă plimbam într-un centru comercial, când am văzut un casier vorbind cu un copil, el trebuie să fi avut 5 sau 6 ani ..

Casierul a spus: "Îmi pare rău, dar nu ai suficienți bani pentru a cumpăra această păpușă. Apoi copilul s-a întors spre casier și a întrebat: Ești sigur că nu am destui bani?"
Casierul i-a numărat din nou banii și i-a răspuns: „Știi că nu ai destui bani pentru a cumpăra păpușa.” Băiatul încă ținea păpușa.
În cele din urmă, m-am apropiat de el și l-am întrebat cui dorește să îi dea această păpușă. „Este păpușa pe care sora mea a iubit-o cel mai mult și a dorit-o atât de mult. Am vrut să o fac cadou de ziua ei.

Trebuie să-i dau păpușa mamei mele, ca să o dea sorei mele când merge acolo. „Ochii lui erau atât de triști când a spus asta.” Sora mea a mers să fie cu Dumnezeu .. Tata spune că mama îl va vedea și pe Dumnezeu foarte curând, așa că m-am gândit că ar putea să ia cu ea păpușa să o dea sorei mele ... "
Inima aproape că s-a oprit. Băiețelul s-a uitat la mine și mi-a spus: „I-am spus tatălui să-i spună mamei să nu plece încă. Am nevoie să aștepte până mă întorc din mall.” Apoi mi-a arătat o imagine foarte frumoasă a lui unde râdea. Apoi mi-a spus „Vreau ca mama să-mi ducă poza mea, ca sora mea să nu mă uite”. „Îmi iubesc mama și aș vrea să nu mă lase, dar tata spune că trebuie să meargă și să stea cu sora mea mai mică”. Apoi s-a uitat din nou la păpușă cu ochi triști, foarte liniștit ..
Am întins rapid portofelul și i-am spus copilului. - Să presupunem că verificăm din nou, în caz că aveți destui bani pentru păpușă?

„OK”, a spus el, „sper că mi-am ajuns.” I-am adăugat niște bani din el fără ca el să-i vadă și am început să-i numărăm. Au fost destui pentru păpușă și niște bani în plus.

Copilul a spus: „Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat destui bani!”

Apoi s-a uitat la mine și a adăugat: „L-am rugat pe Dumnezeu aseară înainte să mă culc pentru a mă asigura că am destui bani pentru a cumpăra această păpușă, astfel încât mama să-i dea sorei mele. M-a auzit! '' să am destui bani ca să cumpăr un trandafir alb pentru mama mea, dar nu am îndrăznit să-l întreb prea mult pe Dumnezeu. Dar mi-a dat destui să cumpăr păpușa și un trandafir alb. Mami iubește trandafirii albi. "

Apoi am ieșit din mall, dar nu am putut scoate copilul din capul meu.

Apoi, acum două zile, mi-am amintit de un articol dintr-un ziar local despre un bețiv dintr-un camion, care a lovit o mașină ocupată de o tânără femeie și un copil. Copilul a murit imediat, iar mama a rămas într-o stare critică. Familia a trebuit să decidă dacă va scoate ștecherul de la mașina care a susținut viața, deoarece tânăra nu s-ar putea recupera din comă. Aceasta a fost familia copilașului?

La două zile după această întâlnire cu copilașul, am citit în ziar că tânăra a murit. Nu m-am putut opri când am cumpărat un buchet de trandafiri albi și m-am dus la camera funerară unde corpul tinerei era expus pentru ca oamenii să vadă și să facă ultimele lor rugăciuni înainte de înmormântare.

Era acolo, în sicriul său, ținând un frumos trandafir alb cu poza copilului și păpușa odihnindu-se pe piept. Cu lacrimi în ochi, am simțit că viața mea s-a schimbat pentru totdeauna ...

Dragostea pe care copilul o avea pentru mama și sora sa este încă dificil de imaginat astăzi. Și într-o fracțiune de secundă, un șofer beat a luat toate acestea de la el.

Vă rugăm să NU BEȚI CÂND CONDUCEȚI !

Vă rog și vă rog !

Acțiunile tale îți pot schimba viața pentru totdeauna
dar și pe cea a altcuiva care nu are nimic de-a face cu necazurile tale.

articol preluat de pe net

IUDA-ŞI NUMĂRĂ ARGINȚII

de Eliana Popa

Încă ne mai rabzi, Hristoase, și ne miluiești săracii,
Căutând cu îndurare pentru lacrimile Maicii.
Astăzi mare e nevoia iar de Tine, pe Pământ,
Căci nu mai avem apostoli...cu putere în Cuvânt.

Nu mai poți, Iisuse, Doamne, iar Golgota să o urci?
C-am uitat cu toți Cuvântul ce ni L-ai lăsat atunci...
Poate doar pe Tine, Doamne, vor dori să Te asculte
Fariseii-acestor vremuri...toate slugile zălude!

 
Nu mai poți a bea otrava omenirii apostate?
Nu mai poți sa vii, Hristoase, să scoti suflete din moarte?
Să-i privești în ochi pe-aceia care azi nu Te mai vor,
Ca de-a pururi ei să poarte Chipul Tău în ochii lor!

Să ne strângi în juru-Ți, Doamne, că-n credință suntem mici
Şi din rândurile noastre să-Ți alegi iar ucenici.
Să le picuri pilde sfinte celor care Te ascultă
Şi să faci din a lor vorbă, Cuvânt cu putere multă.

A murit în noi iubirea, sufletu-i fără lumină,
Chiar și frații-ntru credință se urăsc şi se dezbină
Au uitat porunca-Ți sfântă ce-ai lăsat-o pentru noi:
,,Cu iubirea ce V-am dat-o așa să iubiți și voi! "

Căci în veacul lui Mamona, la putere-s fariseii,
Legiuni întregi de iude ce te vând precum iudeii.
Din Biserica Ta, Doamne, vor să scoată adevărul
Roiuri de Caiafe umblă ca sa-Ți pună-n lanț piciorul.

Și îți dau iar sărutare după ce mereu Te vând
Îndesând în pungi argintul care e mereu mai mult.
De-a lui zornăială rece se îngrețoşază sfinții
Când trecând către altare, Iuda-și numară argintii.

Mii de Pilați care astazi îmbrăcați de sărbătoare,
Te mai osândesc la moarte doar din simplă nepăsare
Și nu doar că Te condamnă.. fară vină... a câta oara?
Dar acum, fără regrete, nici pe mâini nu se mai spală.

 
Lăcomia se întinde ca o lepră an de an,
Nu mai căutăm spre Tine ci spre cuviosul ban.
Cel ce are mult din toate vrea sa aibă și mai mult
Și uităm ca vom fi mâine doar o mână de pământ!

În această goană iute, nu privim la cer cu teamă
Și credința cea puțină ca o ață se destramă,
De nu vrei Mărite, Doamne, sa mai vii iar printre noi,
Să-Ți trimiți din cer ostașii să ne-ntoarcă înapoi!

Clericii îl vor primi, îl vor accepta pe Antihrist!

               

        Părintele Nicolae vorbea despre căderea în masă a clericilor şi ierarhilor, dar cu toate acestea binecuvânta să se frecventeze biserica până la sfârşit, până când vor modifica Simbolul de credinţă, vor înceta să cânte Tatăl nostru, vor modifica semnul de pe prescuri şi vor îndepărta de pe Sfântul Altar chivotul cu daruri.

Atunci când Domnul locuia pe pământ, între ucenicii săi era un trădător, Iuda, iar ceilalţi erau credincioşi, iar înainte de a doua venire, lucrurile se vor schimba, şi vor fi puţini păstori credincioşi, iar ceilalţi necredincioşi. Aşa spunea părintele, că lucrurile se vor inversa. Spunea că vor fi puţini păstori.

Părintele Nicolae mi-a spus: "Tu mergi la Dumnezeu, mergi la biserică, mergi la Dumnezeu nu la oricine, şi cu toate că preoţii sunt în acest fel, oricum trebuie să mergi la biserică pentru că, clericii vor răspunde pentru faptele lor."

Părintele spunea, că va veni un timp, când nu va fi voie să mergi la biserică pentru că va fi o stea pe prescuri şi steaua va fi în loc de cruce.

Spunea despre antihrist că, clericii îl vor primi cu toţii şi apoi nu va mai fi voie să mergem la biserică în momentul în care va fi antihristul. Și ne atenţiona să avem grijă ca să nu mergem la antihrist în biserică. Spunea că acolo în biserică vor fi icoanele lui antihrist.

Părintele spunea că aceasta se va petrece în timpul lui antihrist, că în biserică în locul icoanelor vor fi portretele lui antihrist şi atunci deja nu vom mai avea ce face la biserică.

Părintele spunea, că credinţa oricum o vor schimba, o vor schimba. Adeseori spunea că pe Sfântul Altar nu va fi arca, o vor înlătura ca nefiind necesară. Nu vor cânta Simbolul de credinţă şi Tatăl nostru. Şi vor mai adăugat ceva de-a lor. Şi asta este cel mai important.

Părintele a spus, că din moment ce pe Altar nu există arca, nu se permite să oficiezi serviciile divine. Păstrătoarea darurilor. Nici într-un caz. Este arca lui Noe. [n.n. se referă la chivotul unde este păstrată Sfânta Împărtășanie; de la cuvântul rusesc "ковчег"]

Iar atunci când îl întrebau pe părintele ce se va întâmpla, dacă nu vor afla despre asta, părintele răspundea că dacă frecventaţi biserica nu se poate să nu recunoaşteţi modificarea Simbolului de credinţă, iar când se deschid Uşile Împărăteşti puteţi să vedeţi arca. Din moment ce arca nu mai este, înseamnă că gata.

„Cum vor modifica credinţa?” îl întrebau pe părintele. Şi răspundea: „Va avea loc căderea bisericii, nu va fi voie să mergem la biserică şi se va ajunge până acolo, încât la Sfântul Altar vor sluji femeile”.

Cauza unei astfel de grave căderi, părintele o vedea în laicizare şi cedare în fața ispitei.

Părintele Nicolae Ragozin (1898-1981)

Sursa: Sarea Pământului 1



Mai întâi ne vor inunda cu hârtii, adică cu multe acte, înainte de pecete. Nu vor pezenta pecetea de la început pentru că nimeni nu o va accepta. Aceste acte parcă lipsesc pe om de minte. Abia apoi, omul lipsit de minte va primi pecetea.

Vor fi multe numere ca omul să nu înţeleagă că este semnul 666. Persoanele cu mintea deschisă, vor calcula și vor afla, ceilalţi nu vor înţelege nimic.

Oamenii vor face o mașină care se va numi “Fiara” (în vremea lui nu existau calculatoare peste tot).

Această mașină va cunoaște absolut totul despre om și va răspunde și la orice solicitare. Toţi oamenii vor fi introduși în această mașină și va fi foarte rău.

Aceasta va fi ca un televizor. În timpul persecuţiilor, mulţi se vor lepăda de frica chinurilor. În fața acestei Fiare, vor fi duși crestinii și ea va dicta:

“Nu credeţi acestui om pentru că el n-a renunţat, ci se roagă în sinea lui la Dumnezeu!!!”

Ei vor voi să-L smulgă cu totul pe Dumnezeu din sufletul omului. În privinţa buletinelor, va fi o dezbinare în popor pentru că oamenii nu vor mai ști pe cine să creadă.

Aceasta va fi o mare nenorocire. Clericii se vor dezbina în această problemă, iar poporul nu va ști pe cine să creadă…

În urma primirii buletinelor, cei care le-au primit vor accepta și schimbarea credinţei. Se vor schimba slujbele, iar clericii vor sluji pentru soţii și pentru copii.

Clericii vor da binecuvântare pentru buletine, dar voi să nu le primiţi!

Toate eforturile demonului sunt îndreptate către păstori, să-i facă să meargă greșit, iar poporul să se ia după ei.

Păstorii vor fi trădători! La început era un Iuda, iar ceilalţi, credincioși Mântuitorului. La sfârșit, va fi invers, foarte puţini credincioși și majoritatea trădători. Vor fi puţini păstori!

Steaua cu cinci colţuri era steaua lui Lenin. Înainte de sfârșit, o vor înlocui cu cea cu șase colţuri, care va fi steaua lui Antihrist. Când îl vor îngropa pe Lenin, atunci va veni Antihrist.

Clericii vor fi orbi, muţi și surzi!

Tuturor le este frică să nu-și piardă locul dacă vor spune ceva. Nu le este frică de Dumnezeu, ci le este frică să nu-și piardă locul.

☦️ Părintele Nicolae Ragozin ☦️

https://youtu.be/OHprja-Jf0c?si=8A9yePa7Joo0mMMh

Remușcarea Eminescu - Adrian Păunescu

                         

Pe o stradă oarecare, dintr-o țară oarecare,
Părăsit, uitat şi singur, Eminescu, iarăşi, moare,
"Doina "lui colindă țara, de la Nistru, pân-la Tisa,
"Doina" lui înlăcrimată, urmărită, interzisă.

Bocetele sunt cinstite, parcă el le-a fost o rudă,
Chiar dacă, fiind în viață, n-a vrut nimeni să-l audă,
Eminescu redevine, dintr-o mie de motive,
Numele sonor şi tragic al regretelor tardive.

Căci acesta-i obiceiul, prin această țară moartă,
Ei, cu geniile țării, tot mereu aşa se poartă,
Le omoară fără preget, cu plăcere le omoară
Şi se pun pe plâns, pe urmă, şi e jale mare-n țară.

Autentici şi-n regrete, autentici şi în crime,
Omorându-şi, prin uitare, pe cei gata să-i exprime,
Naturali în gelozie, naturali în remuşcare,
Mor cei mici de dorul celui omorât c-a fost prea mare.

Piatra aruncată-ntr-însul a rănit mortal norocul,
De e jale şi e moarte şi e plânset, în tot locul.
Eminescu ne arată toată tragicomedia:
Cum se moare-n România, când eşti, însuți, România!

E-un blestem, ce nu sfârşeşte să lucreze niciodată,
Remuşcarea Eminescu, în acelaşi fel, se-arată,
Cu valorile-n derivă, însăşi țara e-n derivă,
Ce cu moarte, toată viața, geniile îşi cultivă.

N-a fost unul să găsească înțelegere acasă,
A plecat mereu o piatră către dânsul, furioasă,
Astfel, mediocritatea a produs mereu otravă
Şi a fost torent de pietre, în invidia grozavă.

Către capetele țării, în isterica risipă,
Caracuda vetișană nu s-a potolit o clipă,
Peste lacrimile țării, urcă lacrimile verii,
Iarăși, piatra e la modă, iarăși, au căzut criterii.

Iarăși, pleacă trist Poetul, dintre oameni, printre astre,
În ospiciul plin de pietre al indiferenței noastre,
Iarăși, spumegă noroiul ce, în loc de sânge, bate,
Iarăși, moare Eminescu, părăsit de toți și toate.

Iarăși, moartea celui mare, morții țării s-a adaos,
Iarăși, totul e posibil, într-un imposibil haos.
Și, în rest, frumos e totul. Și ce muzică deșteaptă:
Pietrele în așteptare zuruie, din treaptă-n treaptă.

E-o serbare populară și, ca neam, ne reprezintă,
Toți românii-nvață astăzi cum se dă cu piatra-n țintă.
Nu mai credem în cuvinte, că sunt urlete sau șoapte.
Eminescu, geniul nostru, e sărbătorit prin fapte.

În imagine statuia lui Mihai Eminescu la Cernăuți

TONUL VOCII CONTEAZĂ.

Când vorbim cu cineva, tonul vocii noastre poartă mai multă greutate decât am crede.

Chiar dacă intențiile noastre sunt bune, felul în care spunem lucrurile poate rămâne în inima cuiva mult timp după ce cuvintele au fost rostite.

Un ton dur sau neglijent poate avea ecou în mintea lor, reluând momente care pot durea mai mult decât ne-am propus vreodată.

Acele momente pot fi neplăcute, lăsând în urmă o vânătaie emoțională greu de uitat.

Este atât de important să fim conștienți nu doar de ceea ce spunem, ci și de cum o spunem.

Tonul pe care îl folosim, abordarea pe care o adoptăm și cuvintele pe care le alegem pot fie ridica pe cineva, fie să-l dărâme.

Toți cei pe care îi întâlnești poartă ceva în ei - lupte, temeri, speranțe-lucruri pe care s-ar putea să nu le vedem niciodată.

Deci, în fiecare conversație, alege să fii bun. Vorbește cu empatie și căldură, pentru că cuvintele tale au puterea de a vindeca, de a mângâia și de a arăta că îți pasă.

La urma urmei, felul în care îi facem pe alții să se simtă este adesea ceea ce își amintesc cel mai mult.

Dacă...

Dacă talpa ți-aș săruta acum,
Ea, m-ar duce pe un nou drum,
Către Eva ce urcă în tine,
Din vechile veacuri străbune.

Dacă ți-aș săruta mâna dreaptă,
Ea, m-ar călăuzi tăcută
Către viitor,
Arătându-mi cum și când cu tine am să zbor.

Dacă ți-aș săruta mâna stângă,
Prin ea, trecutul o să ne ajungă.

Dacă aș săruta încheieturile mâinilor tale,
Ele mi-ar scoate în cale,
Drumuri alinătoare
Ce m-ar duce către brațele-ți mângâietoare.

Dacă umerii ți i-aș săruta,
Gura mea ar căuta
Rotunjimea și aroma lor,
Cu nelipsitul gând al iubirii, mistuitor.

Dacă sânul ți l-aș cuprinde
Și buzele mi le-aș ascunde
Între sânii tăi desăvârșiți,
De bătăile inimii am fi striviți.

Dacă pleoapele ți-aș săruta ușor
Și în privirea ta aș trece încetișor,
Nimic nu ne-ar mai despărți vreodată
Și viața ne-ar fi luminată.

Dacă gura ți-aș săruta-o dulce,
Sufletul meu s-ar duce
Către inima ta
Și ar încerca, a o săruta.

Las însă sărutările mele
Să plutească printre stele
Și să-ți amintească ele,
Că iubirea mea curată,
Este cea mai adevărată.

Phy

Berlin, Germania, duminică, 12.01.2025, ora 20,15÷20,25

SUS PE DEAL LA IPOTEȘTI...

Dacă a început să ningă sus pe deal la Ipotești,

Să ne-așezăm lângă sobă, să dăm drumul la povești....

La povești și poezii scrise de domnul Mihai,

Cu Ilene Cosânzene și voinici cu păr bălai....

La poezii scrise-n taină, când păduri cutreiera,

Când cu brațul drept sub cap, lângă izvoare-adormea...

Când amintiri din trecut încercau ca să îl cheme...

Și pe drumuri cunoscute, mai trecea din vreme-n vreme.

Când visa la Veronica pe sub plopii fără soți...

Și-adormea scriindu-i versuri pe-un lăicer de vreo doi coți.

La aceste poezii hai să facem un popas!...

Că multe versuri frumoase, necitite i-au rămas...

Câte i-au rămas nescrise...pe sub sălcii plângătoare,

Pe sub spicele de grâu bătute de vânt și soare,

Pe sub omătul cât gardul pe când torcea moloșag,

Pe sub poalele pădurii, lângă Ipoteștiul drag.

Ne-nțeles, trist, singuratic și de gânduri istovit,

A lăsat versuri, la oameni chiar dacă nu l-au iubit.

Nici nu și-a dorit prea multe, a avut un singur dor:

Să nu fie plâns de nimeni, ca un simplu muritor.

Și-a dorit să fie singur și să fie dat uitării...

Somnul să îi fie lin, chiar lângă marginea mării,

Și din ramuri tinerele, patul să-i fie-mpletit,

Numai toamna glas să-i dea frunzișului vestejit.

Și poveștile ca-n viață, toate au câte-un sfârșit...

Nici Domnului Eminescu nu i-a fost visu-împlinit,

A plecat singur și trist, bântuit de frici și gânduri,

Când din tei cădeau întruna floricele rânduri... rânduri...

Însă Bunul Dumnezeu n-a rămas nicicând dator...

Și la numit peste oameni: ,,Poetul Nemuritor."...

Autor: Camelia Nagîț

Fotografie: Cezar Anitei

CREDINȚA ...

În mijlocul devastării incendiului din California, o biserică stă ca un testament al speranței și credinței. Într-o vreme de mare pierdere, este o reamintire că CREDINȚA noastră este singura salvare adevărată. În timp ce totul în jur se poate nărui, credința noastră, încrederea noastră în ceva mai măreț, ne oferă puterea și protecția de care avem nevoie. Această casă, ferită de flăcări, simbolizează rezistența care vine din credința neclintită, arătând că indiferent de încercările cu care ne confruntăm, există întotdeauna speranță și mântuire în a ne ține de credința noastră.

CIOCLII APOCALIPSEI

VERSURI -ELIANA POPA

Voi ce stați pe la tribune și în jilțul guvernării,
Voi ce vă hrăniți orgolii doar din lacrimile Țării,
Slugi vândute altor neamuri, cioclii veacului ce moare,
Zornăiți în pungi arginții, îmbuibați pe-a noastră jale.

Răsfoind prin cartea lumii, citesc pagini de milenii
Strâng în tolbă adevăruri de prin cronicile vremii,
Văd tirani ce varsă sânge, voievozi ce-adus-au pace,
Dar prin voi, ca niciodată, răul firele își toarce.

Ne-ați vândut pământ și codrii, toată zestrea milenară,
Ne-ați ucis și bucuria, ați pus doliu peste Țară.
Pleacă fiarele din codru, de durere toate gem,
Și asupra voastră cade al străbunilor blestem.

Căci în cugetele voastre numai e nimica sfânt,
Pervertire și minciuna și în fapte și-n cuvânt.
Nu sunteți decât paiațe, pe sub hainele cu ștaif,
Ochii voștri n-au lumină, sufletul vă e bolnav.

Iar din sufletele pure, astăzi vreți să smulgeți crinii,
Și în templul curăției, să-nflorească mărăcinii.
Să pătați tot ce-i candoare, toate florile de Har
Însă nu puteți Luminii, voi să puneți stăvilar!

Cioclilor apocaliptici, plini de-a iadului duhoare,
Ne batjocoriți CREDINȚA și CHIVOTUL din ALTARE!
Ne-ați ucis cu nepăsare și bunicii și părinții,
Ne-ați îngenuncheat sub biruri și ne-ați pus sub pază sfinții.

Trădători de Neam și Țară, ca păduchii stând în frunte,
N-auziți pe Mihai-Vodă, greaua-și bardă cum ascute?
Ascultați cum cântă lemnul! Vlad Drăculea vine-acușa,
Nu simțiți pe sub izmene, cum vă gâdilă țepușa?

Bravi cârmaci aveam pe vremuri, însă azi domnesc mișeii,
Rup bucăți din trupul Țării, precum hienele și leii,
Însă va-nvia dreptatea, Neamu-acesta s-o trezi
Și în groapa ce ne-o sapă, oasele le-or putrezi!

Vreau ca pana mea săracă, cântul lui Tirteu să fie,
Sufletul acestei Nații să-l ridice, să-l învie,
Și de-o fi să mă doboare, brațul fiarei de ATEU,
Iau cu mine plânsul țării și îl duc lui DUMNEZEU.

NEAM ROBIT, CU PLÂNSU-N GEANĂ!

 

Eliana Popa

Mai avem în astă țară și bărbați adevărați?
Mai avem în noi sămânța dacilor neînfricați?
Mai avem în firea noastră, vitejia cea străbună
Ce-a învins cotropitorii și cumplita Semilună?

Mai putem să naștem astăzi voievozi precum Ștefan?
Mai putem s-avem la cârmă un cucernic Brâncovean?
Poate-un Țepeș plin de râvnă să ne scape de hoție,
Poate un Mihai Viteazu să ne scoată din robie?

Azi nu mai avem bărbați, precum fost-au altădată,
Fiindcă Iuda se tot naște, vânzători și lupi de pradă.
Neamul nostru, ăla vrednic, a rămas doar amintire,
Alergăm după iluzii, nu ne mai venim în fire.

Nu mai suntem noi stăpânii, alții au venit aici.
Stăm tăcuți și ne supunem precum vitele sub bici.
Nu mai avem demnitatea celor ce-au murit eroi,
Stăm plecați cu umilință și mânați ca niște oi.

Unde ți-e, române, locul? Între robi sau între lei?
Am ajuns săraci și-n drepturi, doar o țară de plebei!
Fiindcă ne-am lăsat seduși de o falsă libertate,
Și trăim în nepăsare, suntem rupți de realitate.

Am ajuns o biată turmă fără drepturi, fără țară,
Fiindcă cei ce sunt în frunte vor ca neamul nost' să piară.
Noi tăcem cu frica-n suflet și scrâșnim din dinți tăcuți,
Când aceasta liftă crudă pune jugul celor mulți!

Neam robit, cu plânsu-n gene, când te vei trezi odată?
Temelia ta cea sfântă, azi, de lifte clătinată,
Se va prăbuși-n ruină, te vor îngropa de viu
Vei fi șters și din istorii, fără Cruce și sicriu!

NU POT SĂ NU FIU ROMÂN!

                   


Eliana Popa

 
Nu pot să nu fiu român,
Căci mama mea m-a botezat,
Și-un nume românesc mi-a dat
O vatră sfântă mi-a lăsat
Și-un grai curat.

 
Nu pot să nu fiu român
Căci bunii mei mi-au dat odor
Crâmpei din steagul tricolor
M-au învățat cuvantul dor
Și graiul lor.

 
Nu pot să nu fiu român,
Să îmi plec capul și sa tac,
Când neamul meu e neamul dac,
Cămașa morții o îmbrac
Dar n-am să tac.

 
Nu pot să nu fiu român
Când doar aici e rostul meu
Lăsat de Bunul Dumnezeu
Cum mi-a fost neamul sunt și eu
Și-oi fi mereu!

 
Nu pot să nu fiu român,
Când am sămânța unui neam,
Ce a născut un Brâncovean,
Pe Horea, Cloșca și Crișan
Și-un Sfânt Ștefan!

 
Nu pot sa nu fiu român
Când rădăcini adânci mă leagă
Și o istorie întreagă
De toată țara asta dragă,
Și nu-i de șagă!

 
Nu pot să nu fiu român,
Când arde-n mine focul sfânt,
Al dragostei de-acest pământ,
Să uit ce-au fost și cine sunt
Cei din mormânt!

 
Sunt bunii și străbunii mei
Ce n-au avut alți dumnezei
N-au fost păgâni și nici atei
Doar pui de lei.

... CUVANT despre IUBIRE ...

                            

Bucuria mea, sa nu uitam cuvintele pe care Apostolul iubirii, Sfantul Ioan Evanghelistul, le-a repetat mereu pana in ultimele clipe ale vietii: Copiii mei sa va iubiti unul pe altul! Copiii mei, sa va iubiti unul pe altul! Copiii mei, sa va iubiti unul pe altul!... IUBIREA, este dispozitia buna a sufletului, care-l face pe om sa nu prefere nimic altceva mai mult, decat sa-L cunoasca pe Dumnezeu, sa-si mantuiasca sufletul. 

Dar, este cu neputinta sa dobandeasca cu statornicie inlauntrul lui aceasta iubire, acela care s-a lipit cu patima de ceva, dintre cele pamantesti (adica, are duhul lumii). Bucuria mea, te rog sa implinesti porunca iubirii, pentru ca prin aceasta vei deveni "fiul lui Dumnezeu" (iti vei mantui sufletul), in timp ce, incalcand-o, te vei face "fiul gheenei" (vei fi osandit in iad). "Cel care ma iubeste, va tine poruncile Mele", zice Domnul (Ioan 14:23). "Si porunca Mea este sa va iubiti unul pe altul" (Ioan 15:12). 

Deci, cel care nu-l iubeste pe aproapele sau nu implineste porunca Domnului. Si cel care nu implineste porunca Domnului, nici pe Domnul nu poate sa-L iubeasca. Si daca cineva nu iubeste pe vrajmasii lui, si spune ca iubeste doar pe Dumnezeu si pe aproapele, NU IMPLINESTE PORUNCA IUBIRII! Iar, dovada, este cuvantul Domnului nostru Iisus Hristos: "

Iar Eu va zic voua: IUBITI PE VRAJMASII VOSTRI, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc" (Matei 5:44).

 
Doamne, Dumnezeule, da-ne putere sufleteasca sa implinim Porunca iubirii, iubindu-te pe Tine, pe aproapele, dar si pe vrajmasii nostri! 

                                                                                               Amin si Aliluia!
                                                                                             Preot Ioan .

VORBA MULTĂ

                 

    https://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

Eu inteleg ca-i greu sa rabzi,
Sa ierti, sa suferi si sa faci,
Un lucru nu pot sa-nteleg:
E chiar atat de greu sa taci?

Atat de multe mai vorbesti,
Ca uiti si ce vroiai sa spui;
Te obosesti in convorbiri,
Vorbesti orice, oricand, oricui.

Ca sa sporovaiesti de zor,
Orice motiv iti pare bun,
De multe ori si tu intrebi:
"Ma ierti, dar, ce voiam sa spun?"

Incepi si uiti sa mai termini,
Sau uiti de unde-ai inceput;
Iei "vorbele din guri" la multi,
Fiind atat de priceput...

De multe ori esti detectiv,
Agent secret si procuror;
Desi nu te pricepi la legi,
Esti cel mai bun judecator!


Nu-ti cer sa nu vorbesti deloc,
Ci cu atentie sa fii,
Caci orice vorba ce-o "arunci",
Va cantari candva, sa stii.


Nu eu, ci Insusi Dumnezeu
Ti-a poruncit sa fii prudent,
Caci dupa vorbele ce-ai spus,
Vei fi "ADMIS" sau "REPETENT!"


Nu vei putea sa mai repeti,
Aceasta viata de acum,
Deci cauta sa fii atent,
La CE vorbesti si CAT si CUM..

                                                                                                  Amin si Aliluia!

                                                                                                  Preot Sorin Croitoru

Banii nu fac fericirea…

1. Este bine să laşi băutura… însă rău este să uiţi unde ai lăsat-o..
2. Banii nu fac fericirea… o cumpăra gata făcută.
3. Inteligenţa mă urmăreşte… dar eu sunt mai rapid.
4. Fugi de tentaţii…..dar încet să te poată ajunge.
5. Există o lume mai bună… dar este foarte scumpă.
6. A studia înseamnă a te îndoi de inteligenţa colegului de birou.
7. Munca nu a omorât niciodată pe nimeni… dar de ce să rişti?
8. Alcoolul omoară încet, încet… nu contează, nu mă grăbesc.
9. Există două cuvinte care îţi deschid multe uşi… “trage” şi….”împinge”!
10. Viaţa e aşa de tragică: azi eşti aici, mâine iarăşi…
11. Poate că banii vorbesc, dar cu auzul nu stau prea bine, pentru că niciodată nu vin când îi chem.
12. Trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima. Apoi, într-o zi, aşa se va şi întâmpla.
13. Viaţa mea e ca un film care nu are distribuţia prea reuşită. Şi nu îi înţeleg nici acţiunea.
14. Femeile sunt ca medaliile olimpice: trebuie să lupţi pentru ele, apoi îţi atârnă de gât o viaţă întreagă.
15. Timpul vindecă orice, însă nu e un bun chirurg plastician.
16. După ce te căsătoreşti, vei afla ce e fericirea. Numai că va fi prea târziu.
17. Un semn sigur că ai îmbătrânit este că lumânările de pe tort costă mai mult decât tortul.
18. Poţi învăţa o pisică să facă orice vrea ea.
19. Foarte mulţi oameni îşi petrec viaţa culcându-se când nu le e somn şi trezindu-se când încă le este.
20. Mult mai mulţi bărbaţi şi-ar părăsi nevestele, dacă ar şti să îşi facă bagajele.
21. Nu e destul să fii tu norocos, trebuie ca ceilalţi să nu fie.
22. Nu contează dacă eşti sărac sau bogat. Contează să ai bani!
23. Dacă ti-e foame – mănâncă sare: o să îţi fie sete!
24. Stresul înseamnă să te trezeşti urlând, apoi îţi dai seama că nu dormeai.
25. Nu mă duce pe mine în ispită, găsesc drumul singur.
26. Dacă ajuţi pe cineva, ai să vezi că îşi va aminti de tine şi data viitoare când are nevoie de ajutor.
27. Dumnezeu a creat lumea din nimic. Nimicul se mai vede pe ici-colo.
28. Vacanţa de vară este perioada când părinţii îşi dau seama că profesorii nu sunt plătiţi suficient de bine.
29. Orice bărbat are nevoie de o femeie, fiindcă sunt o grămada de lucruri, pentru care nu poţi să faci guvernul vinovat.
30. Fiecare al cincelea om e chinez. Şi noi suntem cinci în familie, deci cineva e chinez. Poate tata sau mama, poate frate-meu mai mare Costel, sau frate-meu mai mic Ho-Xiao-Pen. Eu

Așteptare

Când vine noaptea, îmi îngrop fața în brațe și visez,
Imagini pe care cu gândul le creez.
Visez că oricât ai fi de departe,
Totul ne leagă și nimic nu ne desparte.
Visez că iubirea e o cunună
Ce strălucește sub alba lună,
Cântându-și chemările,
Alungând depărtările.

Barca viselor mele,
Plutește printre stele.
Barca viselor tale,
Mă așteaptă în cale.
Când vine noaptea,
Visele alungă depărtarea.
Inimile își cântă chemarea,
Făcând ușoară așteptarea.


Când ziua va veni,
Privirile ni se vor întâlni,
Unul lângă altul vom fi din nou,
Iar inimile ne vor bate în ecou.

Phy

Berlin, Germania, miercuri, 08.01.2025, ora 7,05÷7,15

Am să-ți bat într-o zi la ușă

                                            

Să văd și eu cum mă primești,
De-o fi să-ți intru în căsuță
Și din puțin să mă omenești!
Vei vedea în mine un om sărac

Pribeag, stingher și fără rost,
Ce a venit la tine în prag
Să-ți ceară pâine și adăpost!
De vei avea un suflet rău

Mă vei gonii cu vorbă rece,
Fără să ști că-s Dumnezeu
Ce a venit să te încerce!
De vei avea un suflet bun

Mă vei chema la tine în casă,
Știind că-s flămând de pe drum
Ai să mă așezi cu drag la masă!
Este un Dumnezeu în fiecare om

Ce îl întâlnim în drum prin viață,
Chiar dacă-i sărac sau domn
Să-l întâmpinăm cu zâmbetul pe față!
Să nu așteptăm nicicând răsplată

Căci într-o zi poate vom înțelege,
Că totul se întoarce după faptă
În cer nimeni nu-i sclav și nimeni rege!
Omul bun și omul rău

Marangic Georgeta

Îmbătrânești...

Îmbătrânești,
Când florile nu le mai privești.

Îmbătrânești,
Când păsările nu le mai hrănești.

Îmbătrânești,
Când soarele și cerul nu-l privești.

Îmbătrânești,
Când luna și stelele, pe cer, nu le găsești.

Îmbătrânești,
Când vantul și ploaia nu le dorești.

Îmbătrânești,
Când în apa lacului nu te-oglindești.

Îmbătrânești,
Când uiți să te privești

Îmbătrânești,
Când râsul nu ți-l amintești.

Îmbătrânești,
Când în oglinda sufletului nu te mai oglindești.

Îmbătrânești,
Când muzica sufletului nu ți-o mai amintești.

Îmbătrânești,
Când viață în jurul tău nu mai găsești.

Când viața nu o mai iubești,
Doar atunci îmbătrânești!

Phy

Berlin, Germania, duminică, 05.01.2025, ora 10,15÷10,25

Punți chemătoare

Mereu va fi o punte,
Între malurile multe,
Prin care își plimbă firul vieții,
Apa nemuritoare a frumuseții.

Pe oricare mal ai fi acum,
Minunate frumuseți vei găsi pe al tău drum.

Uneori privești pe malul celălalt
Și vezi că e mai frumos, mai înalt,
Dar teama, sufletul ți l-a strivit,
Nu ai curajul de a trece puntea ce în cale s-a ivit.
Nu crezi că puntea o poți trece?
Crezi că apa e tumultuoasă și rece?
Da, uneori apa e tulburată
După o furtună învolburată.
Deseori însă trece lină,
Cu sclipiri de lumină.

Încearcă, treci puntea ce o întâlnești,
Viața ta va fi plină de noi povești!

Vei întâlni în oameni, punți adevărate,
De suflete îngemănate!

Phy

Berlin, Germania, sâmbătă, 04.01.2024, ora 8,15÷8,30

... T R E N U L E Ț U L ...

"Mâine anul se-nnoiește,
Trenulețul se porneste,
Și e tras de-un grup de boi,
Ca-așa-i datina la noi,

Vine trenu-n goana mare,
Să ne umble-n buzunare,
Ca la anul care vine,
Să ne fie și mai bine,

Anul a avut de toate,
Chiar alegeri anulate,
Cu mulți candidați de soi,
Cei mai buni de printre noi,

El, Georgescu cu tik-tokul,
Ocupa în față locul,
Recitând o poezie,
Apa, hrana energie.

Lasconi l-a secondat,
Și în pene s-a umflat,
Și rostea cu bucurie,
Prostie după prostie.

Ciolacu sosi pe trei,
Și-n partid au fost scântei,
Brusc a demisionat,
Apoi s-a înscăunat.

Simion, cel mincinos,
S-a clasat puțin mai jos,
Cu promisiuni deșarte,
Și crezut în mare parte.

Generalul cel viteaz,
Afirma cu mult necaz,
C-ar face motorizări,
C-avem doar benzinării.

Tot cotrobăind prin sac,
Am dat și de prostănac,
Care și-a adus aminte,
C-a fost o noapte, președinte.

Dar în anul viitor,
Cin-se vrea câștigător,
O fi bine, o fi rău?
Intră-n cursă Căcărău,

Trenulețul tot gonește,
Și prin țară hoinărește,
Aducându-ne de toate,
Taxe, austeritate!

Mulți se-ntreabă, ar putea,
Trenulețul deraia?
Să ne scape și pe noi,
De scumpiri și taxe noi,

Viitorul ne va spune,
De-or fi rele, de-or fi bune,
Noi, doar sănătoși să fim,
Viața frumos să trăim.

De-o fi să nu avem pace,
Peste tot să ne atace,
Fericirea, tot la fel,
Să-si propună același țel,

Chiar de-s mulți, sau puțini, bani!
LA ANUL ȘI LA MULTI ANI!"

🙏🏽 Și pentru că absolut nimic din ceea ce nu îngăduie Dumnezeu, nu se va întâmpla:

PRIMIM CEEA CE MERITĂM!

AȘA NE TRECE PENTRU PĂCATELE NOASTRE!

DREPT EȘTI DOAMNE ȘI NU EXISTĂ NEDREPTATE ÎNTRU TINE!

🙏🏽 Har și pace sufletului tău! Amin și Aliluia!

Preot Ioan 🛎

Iubirea, ... ca un dor

Motto: "De fiecare dată când iubești, iubește la fel de profund ca și cum ar fi pentru totdeauna.” – Audre Lorde


O clipă efemeră a trecut printre noi.
Ne simțeam atât de plini și totuși goi.
Ne împlineam, iubind de atâtea ori.
Goi de noi înșine, cu iubirea, pluteam printre nori.

Fiecare știa că totul e trecător,
Că doar într-o clipă ne vom trece în zbor.
 Dar iubirea, ... ca un dor,

Ne făcea sufletul nepieritor.

Phy

Berlin, Germania, luni 30.12.2024 ora 7,05÷7,10