SPORIRE DUHOVNICEASCĂ

https://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.com

        Bucuria mea, fiecare crestin ortodox cautand mantuirea sufletului sau isi doreste cu ajutorul lui Dumnezeu, sa sporeasca duhovniceste. Sfantul Ignatie Briancianinov spune: “Cand Domnul vrea sa-i daruiasca cuiva sporire duhovniceasca, ingaduie sa vina asupra lui “lupta”. Ispita sufleteasca il inmoaie pe om, il imblanzeste asa cum este imblanzit calul gonit in manej, la coarda. Celui ce biruie i se ingaduie sa intre la Cina Harului: si intra, și gusta, si se indulceste la Cina Domnului sau cum se indulceste la ospatul imparatesc ostasul care si-a dovedit credinta prin statornicie, prin barbatie, prin rani, prin biruinta”. Iar Sfantul Paisie Aghioritul ne sfatuieste asa: “1. Ingrijeste-te zilnic de suflet. 2. Trebuie sa dobandesti dumnezeiasca dreptate, iar nu logica si doar atunci Harul lui Dumnezeu va veni la tine. 3. Inainte de a face ceva, gandeste-te: „Oare Hristos vrea sa fac eu aceasta?”. Apoi actionează in consecinta. 4. Tu insuti sa lucrezi desavarsit ascultarea, pentru a putea vorbi altora, mai tarziu, cu privire la virtutea ascultarii. 5. Nu-ul pe care il spui oamenilor trebuie sa fie un nu, iar da-ul trebuie să fie un da. Nu te preface. Spune ceea ce gandești, chiar daca aceasta face rau celuilalt. Totusi, spune-o cu bunatate si nu-l lasa pe celalalt fara cateva explicatii. 6. Trebuie sa ai si sa pazesti aceasta demnitate duhovniceasca: sa fii mereu cu luare-aminte la ceea ce le place aproapelui tau, iar nu la ceea ce-ti place tie. 7. In fiecare zi sa citesti un pasaj din Noul Testament. 8. Nu privi la ceea ce fac altii, nici nu cerceta cum si de ce o fac. Propriul tau obiectiv este curatarea sufletului si desavarsita supunere a mintii dumnezeiescului Har. Asadar, sa ai grija tu de tine: sa te rogi, sa studiezi, sa spui smerit Rugaciunea lui Iisus, sa stii ca ai absoluta trebuinta de milostivirea lui Dumnezeu”.

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze si sa-ti dea sporire duhovniceasca. 

                                                                               Amin si Aliluia!
                                                                                  Preot Ioan .

PR. IOANICHIE | CUM PREÎNTÂMPINĂM CEL DE AL III-LEA RĂZBOI MONDIAL

Să urmăm câteva sfaturi esențiale ale Pr. Ioanichie de la mănăstirea Surpatele, despre cum putem preîntâmpina un război mondial prin rugăciune și fapte de pocăință. PR. IOANICHIE | CUM PREÎNTÂMPINĂM CEL DE AL III-LEA RĂZBOI MONDIAL

Se cere multă rugăciune!

Înainte de toate vă binecuvintez și vă doresc să aveți multă nădejde în Dumnezeu că toate încercările vor trece! Rugați-vă neîncetat Maicii Domnului și să nu deznădăjduiți!

Pe timp de război, să avem grijă mai mult de starea sufletească. Se cere multă rugăciune înaintea lui Dumnezeu ca să ne păzească de pericolul mare al celui de-al treilea război mondial. Să ne spovedim mai des, să ne împărtășim mai des, adică să fim pregătiți și pentru viața de dincolo.

Aici, de multe ori, ne fură mintea, grijile acestea pământești, dar cu ajutorul lui Dumnezeu le vom trece pe toate, numai să cerem ajutorul Lui din toate puterile noastre. Să fim împăcați cu toată lumea, să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine și pe cei care ne fac rău. Pentru că și ei sunt făptura lui Dumnezeu, numai să sunt înșelați de satana să facă rău.

Să avem în noi duhul acesta de dragoste, de optimism! Să depărtăm de la noi duhul pesimist! Să avem duhul acesta de smerenie și chiar dacă îl vedem pe aproapele cu unele păcate, să zicem: „Măi, în fața lui Dumnezeu, el poate are doar păcatul acesta, așa că nu-l judec. Are cine să o facă”. Eu, dacă pot să-l îndrept cu cuvinte duhovnicești, dacă nu, mai bine este să tac. De aceea, zice Mântuitorul: „Nu judecați ca să nu fiți judecați!”. Să Îl lăsăm pe Dumnezeu să judece! Să spunem rugăciunea: „Doamne, luminează-ne mintea și lor și nouă!”.

Păcatul nepăsării

Oamenii prin păcate și patimi, chiar dacă au mers o viață la biserică, așa de tare L-au pierdut pe Dumnezeu, încât nu mai înțeleg ce se întâmplă cu adevărat în lume sau dacă chiar înțeleg, nu le pasă. Sunt indiferenți și indiferența aceasta este un mare păcat pentru că ar trebui să spui tuturor ce se întâmplă ca să salvezi suflete.

Lipsa smereniei, a iubirii, a dus la satanizarea oamenilor. Prin lipsa pocăinței adevărate, egoismul, invidia, iubirea de argint, aceste patimi drăcești au încleștat inimile oamenilor. Timpul a ajuns să fie din ce în ce mai puțin. Diavolul, prin răutatea oamenilor, a căpătat putere mare asupra lumii. Acest duh îi ține înțepeniți pe oameni, nu mai fac bine, nu mai protestează împotriva abuzurilor. Pur și simplu, nu le mai pasă de nimic.

Nu vă fie frică, ci doar bucurați-vă cei ce trăiți în Hristos! E vremea muceniciei. Unde există dragoste de Hristos, nu există spaimă și îngrijorare pentru ce va fi. Dacă aveți gânduri, simțăminte rele multe: mânie, invidie, iubire de argint, dușmănie, aflați că sunteți tare departe de Dumnezeu.

Nu putem spune că nu știm cum sunt vremurile. Sfinții ne-au avertizat despre aceste timpuri, pentru că Domnul a voit așa, să știm noi prin ei. Căutați și citiți profețiile Sfinților Părinți despre vremurile din urmă! Nu ascultați vorbele unor minți rătăcite! Apărați-vă familia de experimentele care se fac! Dragostea va salva lumea aceasta confuză, bolnavă, fără repere morale și spirituale serioase.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 83)

De-aș avea un car cu flori

Aș ieși cu el în zori,
Undeva la drumul mare
Și aș da la fiecare ...
Câte un buchet frumos

Să-l primească bucuros!
Să-i fac ziua luminoasă
Și-n piept inima voioasă!
Omului cu suflet bun

I-aș așterne și pe drum
Un mănunchi de floricele
Să calce cu drag pe ele,
Să se bucure de viață

Luminându-se la față,
Să-i fie ziua ușoară
Cum e fulgul care zboară!
Omului cu suflet rău ,

I-aș da flori din carul meu
Chiar, buchetul cel mai mare,
Să aibă parte de soare,
Pe cărarea vieții lui

Rău nu facă nimănui!
Și aș picura pe ele
Strălucire de la stele
Să îi lumineze fața,

Cu alți ochi să vadă viața!
Copilașilor în zori
Le-aș da câte-un braț de flori,
Mi-aș goli carul cu ei

Dar mai trec și bătrânei,
Lor le-aș da câte o floare
Aleasă cu grija mare,
Și-un noian de gânduri bune

Bătrânețea să-și aline!
Cum nu am atâtea flori
Aș ieși-n a zilei zori,
Tot așa la drumul mare

Și-aș ruga pe fiecare ....
Cu o vorba dulce, bună,
Să schimbăm lumea-mpreună!
Să lăsăm răul deoparte

Că așa nu se mai poate,
În țara cu oameni buni
Dumnezeu face minuni!

~Teodora Dumitru~

.. M A R T I E .....

https://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.com/

Doamne-as vrea sa fiu o floare, ghiocel de-ai vrea, Iti cer!

 S-am parfum, miros, culoare, 

Sa fiu prima vestitoare, stralucind timid sub soare, sa-ndrept lumea catre Cer.

Sa-mi dai cantec in potire si petale de-alb clestar, clopotel sa dau de stire despre minunatul Mire, Despre marea Lui Iubire si nemarginitu-i Har. Sa pasesc in noua viata, de sub haina de zapada, Din furtuni si nori, din ceata, Spre lumina cea mareata si-n eterna dimineata, primavara toti sa vada!

Doamne, astazi sunt o floare, ghiocel intr-un manunchi, Cu-alte flori in sarbatoare, Din gradina Ta cea mare, Iti dam slava prin cantare, Ne prosternam in genunchi! Mihaela Anton

Bucuria mea, aceasta poezie scrisa de Mihaela Anton ne aduce in suflet “primavara”, ne-a fericit sufletul prin cuvintele minunate, pornite din inima ei. Dumnezeu si Maica Domnului sa-i rasplateasca.

                                                                                          Amin si Aliluia!
                                                                                         Preot Ioan 

Legenda Mamei – Povestea care se spune în fiecare 8 Martie

           

Se spune că, demult, într-un sat ascuns între dealuri, trăia o femeie simplă, cu mâinile aspre de muncă și cu ochii mereu luminoși. Nu avea haine scumpe, nici podoabe, dar avea ceva ce nimeni nu putea cumpăra: o inimă care bătea pentru alții.
În fiecare dimineață se trezea înaintea soarelui. Aprindea focul, pregătea pâinea, își mângâia copiii pe frunte și le șoptea:
— Să fiți buni, și lumea va fi mai bună cu voi.
Într-un an, iarna a fost grea. Satul era obosit, oamenii triști, iar primăvara întârzia. Copiii au întrebat-o:
— Mamă, când vine primăvara?
Ea a zâmbit și a spus:
— Primăvara vine acolo unde este iubire.
Într-o noapte, când toți dormeau, femeia s-a rugat în tăcere:
— Doamne, dacă pot face ceva pentru bucuria lor, ia din puterea mea și dă-le lumină.
Legenda spune că în dimineața de 8 martie, din pașii ei au răsărit primele flori. Ghiocei albi, semn de speranță. Lalele roșii, semn de iubire. Narcise galbene, semn de lumină.
Oamenii au înțeles atunci că mama este primăvara casei.
Ea aduce căldură când este frig.
Ea aduce pace când este furtună.
Ea aduce speranță când totul pare pierdut.
De atunci, în fiecare an, pe 8 martie, copiii oferă flori mamelor lor. Nu pentru că florile ar fi suficiente, ci pentru că sunt semnul că iubirea primită s-a întors înapoi.
Și se mai spune că acolo unde o mamă este iubită și respectată, primăvara nu întârzie niciodată.
Tu ce floare îi dăruiești mamei tale anul acesta?

Katharine Hepburn, cu propriile ei cuvinte:

 

 „Odată, când eram adolescentă, eu și tatăl meu stăteam la coadă pentru a cumpăra bilete la circ.  Între noi și ghișeul de bilete era o singură familie.  Această familie îmi făcuse  o impresie grozavă.

 Erau opt copii, toți sub 12 ani.  Din felul în care erau îmbrăcați se vedea că nu prea aveau bani, însă hainele lor erau curate, foarte curate.  Copiii se comportau foarte bine, toți stând la coadă, doi câte doi în spatele părinților, ținându-se de mână.

 Erau încântați de clovni, de animale și de toate actele pe care aveau să le vadă în noaptea aceea.

 Din entuziasmul lor, se putea vedea că nu mai fuseseră niciodată la un circ.  Ar fi fost un punct culminant în viața lor.

 Tatăl și mama stăteau înaintea copiilor simțindu-se foarte  mândri.  Mama îl ținea de mână pe soțul ei, privindu-l de parcă ar fi spus: „Tu ești cavalerul meu în armură strălucitoare”.

 Zâmbea și se bucura să-și vadă familia fericită.

 Doamna de la casa de bilete l-a întrebat câte bilete vrea, iar el a răspuns mândru „Vreau opt bilete pentru copii și două pentru adulți”.  Apoi doamna i-a spus prețul.

 La auzul prețului, soția bărbatului i-a dat drumul la mână, a lăsat capul în jos, iar bărbia bărbatului a început să tremure.  

Apoi s-a apropiat puțin stingherit și a întrebat: „Cât ați spus?”

 Doamna de la casa de bilete i-a spus din nou prețul biletelor.

 Bărbatul nu avea destui bani.

 Cum ar fi trebuit să se întoarcă și să le spună celor opt copii ai săi că nu are destui bani să-i ducă la circ?

 Văzând ce se întâmplă, tatăl meu a băgat mâna în buzunar și a scos o bancnotă de 20 de dolari și a scăpat-o pe podea.  Nu eram bogați în niciun sens al cuvântului.

 Tatăl meu s-a aplecat, a luat bacnota de 20 de dolari, l-a bătut pe bărbat pe umăr și i-a spus: „Scuză-mă, domnule, v-a căzut acești bani din buzunar”.

 Bărbatul a înțeles ce se întâmplă.  Nu cerea , dar cu siguranță a apreciat ajutorul într-o situație disperată, sfâșietoare și rușinoasă.  S-a uitat direct în ochii tatălui meu, a luat mâna tatălui meu în mâini, a strâns bacnota de 20 de dolari, și cu buzele tremurând și o lacrimă căzându-i pe obraz, a răspuns: „Mulțumesc domnule, asta înseamnă foarte mult pentru mine și pentru familia mea".

 Eu și tatăl meu ne-am întors în mașină și am condus spre acasă.  Cei 20 de dolari pe care i-a dat tatăl meu urmau să folosim pentru a ne cumpăra propriile bilete. 

 Chiar dacă nu am putut vedea circul în acea noapte, am simțit amândoi o bucurie în noi, care era mult mai mare decât să vedem circul. 

 În acea zi am învățat adevărata valoare a dăruirii.

 Cel care dăruiește este mai mare decât cel care primește. 

 Dacă vrei să fii grozav, mai mare decât viața, învață să dăruiești.

 Dragostea nu are nimic de-a face cu ceea ce speri să obții, doar cu ceea ce speri să oferi, este mai important. 

 Importanța de a dărui, de a binecuvânta pe alții, nu poate fi niciodată subliniată prea mult deoarece există întotdeauna bucurie în a dărui.

 Învață să faci pe cineva fericit cu acte de dăruire.”

 Katharine Hepburn

TRIST E DUMNEZEU ÎN CERURI

     

Ce trist e Dumnezeu în ceruri
Când vede atâta fărădelege
Când omul uită să roage
Și calea răului alege .

Nu mai vede bunătate
În inimile de creștini
Căci iubirea le lipsește
Și unii cu alții sunt haini.

Tinerii nu mai ascultă
Nici de tată, nici de mamă
Apucă drumul spre iad
Fără nici un pic de teamă.

Vede mame ucigând
Pruncii lor cei zămisliți
Pe săraci plângând de foame
Ca niște nefericiți.

Mult mai rău ca în Sodoma
Păcatele s-au înmulțit
A desfrânării duhoare
Până la ceruri s-a suit.

Unele femei își arată 

Trupul gol fără rușine
Iar sminteala lor aruncă
În iad bărbați o mulțime.

Credința de năruiește
Cu fiecare zi ce trece
Cum să ne mai rabde Domnul
Simțirea inimii cea rece?

 
Rar vezi oameni să trăiască
Smeriți și în curăție
Mulți apucă calea largă
Care duce spre urgie.

Când Bisericile-s goale
Oftează Domnul Hristos
Cât ar vrea să vină ziua
Să judece pe păcătos.

De multe ori cu mânie
De pe tron S-a ridicat
Însă Sfinții și Măicuța
Cu lacrimi L-au implorat:

,,--Mai rabdă-i Doamne o vreme
Dă-le timp de pocăință
Că mai sunt mame ce roagă
Care plâng și au credință!

Mai sunt pustnici ce-ți slujesc
Prin peșteri și prin pustie
Și preoți ce ajută săracii
Așa cum Îți place Ție!

Amintește-Ți că pe Cruce
Pentru ei Te-ai răstignit
Mila Ta și îndurarea
Sunt Fiule fără sfârșit...."

A închis Domnul cartea vieții
Până când numai El știe...
Și întreg raiul L-a slăvit
În ode de bucurie.

AUTOR: DANIELA IBRIȘIN

DOAMNE-AJUTĂ TUTUROR! AMIN!

 
BUNUL DUMNEZEU SĂ VĂ DĂRUIASCĂ PACE ȘI LUMINĂ ÎN SUFLETE ȘI O ZI BINECUVÂNTATĂ!

Singură în noapte

                            


Luna, se înalța imensă printre norii ce treceau în zbor.

Noaptea, se târa pe acoperișuri ca o panteră, încetișor.

Apa lacului se unduia cuprinsă de un fior,

Sub vântul ce adia, încetișor.

Pășii m-au purtat prin noapte până departe.

Puteam să aud foșnet și șoapte.

Materia, ce mă înconjura pulsa și respira,

Nopții înstelate i se alătura.

M-am oprit, lângă salcia ce se apleca, fruntea a mi-o săruta.

În tăcere, am cuprins în brațe întreaga lume ce înainte-mi se arăta.

Cât de minunată mi se înfățișa!

Nu credeam să o pot privi așa!

Cât de nesfârșită era acum,

Când altfel o vedeam pe al meu drum,

Sub razele lunii ce se înalța tăcută,

Dincolo de lumea neștiută.


Era o minune să fiu singură în noapte,

Printre atâtea nesfârșite șoapte!


Phy

Berlin, Germania, duminică 19.01.2025, ora 19,03÷19,15

Despre gol

Motto :"Tot ce este nou va veni atunci când vei lăsa să plece ce este vechi." Proverb chinezesc

Poți vedea golul ce se află dincolo de toate?

Poți simți ce cuprinde și poți cu gândul a-l străbate?

Ști că un gol poate avea o chemare

Ce-ți dăruiește acea stare

De liniște deplină,

Cuprinzând și ceea ce este dincolo de lumină?

Exista chiar și-n gol o prezență.

Dar tu ai fost învățat că de fapt, acolo e doar o absență.

Tăcerea golului e interioară,

Iar pe unii, asta-i înfioară.

Nu pot crede că din gol poate străbate,

O urmă, a ceea ce era sau va fi, în toate.

Caută și privește

Ceea ce dintr-un gol se ivește.

Va fi și-n gol un licăr de viață,

Și asta ne învață,

Că oriunde se poate forma,

Și în orice se poate transforma.

Phy

Berlin, Germania, duminică 07.08.2025, ora 7,15÷7,20

Doar sufletul

Motto:"Fă ce trebuie să faci până poți face ce vrei să faci." Oprah Winfrey

La început ai aflat

Că totul trebuie învățat.

Apoi ai trăit,

Cu experiențe de viață te-ai împlinit.

Ai încercat

Ca viața ce ți s-a dat

Să o faci să fie,

Așa cum îți place ție.

Printre cele ce trebuiau făcute,

Lucrări sau lucruri ce erau mute,

Ți-ai construit un univers,

Ce pentru tine părea divers,

Pentru că în el ai găsit clipele,

Ce-ți aduceau momentele

De neuitat,

Ale celor ce ți s-au întâmplat.

Dar când în oglindă în sfârșit

Te-ai privit,

Deabia atunci sufletul ți l-ai descoperit.

Pe el îl uitaseși printre lucrurile tale,

Pe el îl ascunseseși printre cele ce nu ți se păreau de valoare.

Doar pe el,

Bietul tău suflețel,

Nu l-ai găsit

Și folosit

În zbaterea și alergarea ta.

Într-un sfârșit ai aflat,

Că fără suflet, degeaba viața ți s-a dat.

Într-un final, din tot ce ai adunat,

Doar sufletul te-a salvat.

Phy

Berlin, Germania, marți 09.09.2025, ora 7,15÷7,25

Călăuze în multiversurile trăirii

 Călăuze în multiversurile trăirii

În viața de zi cu zi,

Ce ți se trece, oricum și oriunde ai fi,

Întâlnești în cale,

Trecând mai rapid sau mai agale,

Chiar dacă uneori te temi,

Pentru că nu vrei să gemi,

Întâlnești, ...experiențe ciudate,

Dar atât de minunate!

Simți că, vrei să comunici, să te exprimi corect,

Dar uneori ești circumspect,

Pentru că nu ști dacă, ... din microcosmosul tău,

Vei putea oferi emoția și grația, ... și nu vei face rău.

Pentru a crea conexiuni,

Cu ceilalți oameni buni,

Și pentru a-ți transforma amintirea lăsată în urma ta,

Ai nevoie de călăuze spirituale,

Care să-ți lege amintirile și visele-ți de viețile-ți tribale.

Călăuze îți vor ieși în cale,

Călăuze spirituale,

Călăuze ce te vor însoți,

Drumul ți-l vor călăuzi,

Prin labirintul viitorului

Și al dorului.

Vei crede în ce va trebui,

Vei ajunge unde va trebui,

Vei face ce va trebui,

Vei visa ce va trebui,

Vei fi tu,...cel ce se va fericii.

Phy

Timișoara, joi 13.05.2024, ora 3,30÷3,40

A fi liber

Motto:"...libertatea nu este un dar, ci o sarcină: și anume că înveți să privești dincolo de orizontul limitat al propriei tale lumi."

Navid Kernani


Tu ești și reprezinți o întreagă lume.

Cuprinzi sigur în tine nu doar o minune.

Cu toții credem că acolo unde trăim,

Vom crește și o să ne desăvârșim.

Avem cu toții acel dar minunat,

Ce la naștere ni s-a dat,

Darul libertății,

Deosebitul dar al vieții.


A fi liber, te obligă însă să privești

Dincolo de orizontul propriei povești.

A fi liber, te învață

Atât de multe lucruri despre viață,

Despre ceilalți pe care-i întâlnești,

Despre lumile cu care conviețuiești.

A fi liber este despre a fi înțelept,

A privi totul în față și a fi drept.

Phy

Koblenz, 22.07.2023, ora 17,15÷17,25

Marea umilinţă

Corneliu Vadim Tudor

Ferice, dar, de voi, prieteni morţi
Că nu vedeţi cum ni se sparge ţara
Cum lupii trag cămaşa ei la sorţi
Şi-n iarnă ni se schimbă primăvara.

Eu pe-ntuneric scriu acest poem
Nişte nemernici iar ne-au stins lumina
Pe cine să înjur sau să blestem
Cînd noi, românii, purtăm toată vina?

Şi gazele, ca mîine, s-or opri
Pe urmă vom bea apă ruginie
Trăim calvarul ăsta zi de zi
Drum bun spre Evul Mediu, Românie!

Nici n-ai unde să suni, toţi se ascund
Eşti prizonierul neamurilor proaste
La Primărie? Eşti prea rupt în fund!
La Minister? Te bate la trei coaste!

Nici o instanţă nu te bagă-n seamă
Nici nu exişti, tu, cetăţean de rînd
Ţesutul societăţii se destramă
Iar statul e doar un vampir flămînd.

Tu nu mai ştii ce-i aia "trai decent"
În beznă stai, te speli cu apă rece
Mai cald e-afară ca-n apartament
Exterminaţi sîntem, din zece-n zece.

Îmi beau cafeaua trist şi gînditor
Nu mai fumez, dar viciul tot mă muşcă
Regret profund că sînt doar scriitor
Aş da stiloul astăzi pe o puşcă.

Aprind o lumînare şi mă văd
În casa scundă, a copilăriei
Cînd vijelia-n pomi făcea prăpăd
Dar îngeri zdraveni ţineau piept urgiei.

Însă atunci era după război
Rănită era ţara, şi datoare -
Acum, ea este pradă la strigoi
Şi sclava unei Mafii-ngrozitoare.

Am dat lumina, gazele şi apa
Pe mîna unor mercenari străini
Zic că-s prieteni, dar ne sapă groapa
Scot bani din piatră seacă şi din spini.

Nu ne putem gospodări în viaţă?
Ajuns-am un popor de retardaţi?
Atunci e clar: scuipaţi-ne în faţă!
Ne place să fim viermi? Să fim călcaţi!

Umilitoare e această stare
Să nu mai ai nimic în ţara ta
Să vezi cum ultima redută moare
Şi să te rogi de moarte să te ia.

Eu vă invidiez, amici plecaţi
În altă lume, unde e lumină
Acolo sînteţi, toţi, surori şi fraţi
Şi beţi nectar, nu apă cu rugină.

V-a luat la vreme Dumnezeu la cer

Eu văd în asta, poate, o răsplată
El v-a ferit de acest timp mizer
Cînd ţara noastră e crucificată.

Cînd lumea plînge-n pumni şi n-are bani

Nici de mîncare, sau medicamente
În timp ce politrucii talibani
Fac şi desfac Guverne, Parlamente.

E un dezastru grav şi general

Mai jos de-atîta chiar că nu se poate
Mai bine-n groapă decît la canal
Şi cred că doar războiul mondial
Ne poate vindeca de laşitate!

Există o oboseală

Există o oboseală, cea a sufletului, pentru care odihna fizică nu este suficientă.

Are nevoie de mare,

de tăcere,

de puține cuvinte,

de un comportament curat,

de a nu asculta prostia oamenilor.

Are nevoie de respirații adânci,

de a privi cerul,

de a citi o carte,

de a sorbi o cafea,

de a zâmbi la un gând,

de a plânge fără rușine.

Există o oboseală, cea a inimii, care are nevoie de îmbrățișări care aduc primăvara, când aceasta întârzie să sosească.

O îmbrățișare care este acel sărut pe frunte,

în timp ce dormi.

În timp ce, cu ochii închiși, te lupți cu temerile tale.

O îmbrățișare care alungă coșmarurile,

care luptă cu monștrii,

care îți dăruiește zorii, chiar și atunci când soarele nu este acolo.




Natascja Di Berardino

🍂

Tu ești aici

            

Când valurile vieții se adună,

Când viața pornește o nouă furtună,

Ce fulgeră lângă tine și tună,

Când norii negrii și ploaia pe tine se răzbună,

Când nici un adăpost nu se arată

În apropierea ta imediată,

Tu ești ancora, Tu ești iubirea,

Tu ești dragostea,

Tu ești adăpostul meu,

Tu, doar Tu, Bunule Dumnezeu.


Fără Tine cine aș fi eu,

Cum aș trăi în lumea ce geme mereu?

Cum aș trăi fără lumina ce o aduci și dăruiești

Alungând norii cei negrii pe care-i oprești?

Cum aș trăi și unde m-aș adăposti?

Cum aș putea trăi fără a-Ți simți grija, dragostea,

Iubirea?


Viața mea ar fi risipită,

Iar eu aș fi, ... o floare ofilită

Și vântul timpului m-ar purta,

Oriunde, spre a te căuta.


Dar Tu ești mereu aici, în inima mea!


Phy

Berlin, Germania, sâmbătă 30.08.2025, ora 10,45÷10,50

Cum să supraviețuiești

Motto:"Secretul supraviețuirii este să încălzești inimile celorlalți. Când ajuți pe altcineva să trăiască… viața te sprijină și pe tine.” - Anonim


Într-o lume grăbită,

Plină de nelipsita ispită,

Într-o lume nepăsătoare,

Care nu vrea să știe că nefericirea doare,

Într-o lume urâtă,

Plină de răutate multă,

Într-o lume trecătoare,

În care adeseori iubirea moare,

Tu, poți să supraviețuiești,

Tu, poți frumoase povești de viață să trăiești.




Cu dragoste și răbdare,

Oriunde te afli sub soare,

Poți să oferi caldura inimii tale

Celor întâlniți în cale.

Cu dragoste și respect,

Poți oricând viața să o iei în piept,

Și să-ntinzi o mână de ajutor,

Celor ce doborâți de viață, cred că mor.

Cu un simplu zâmbet pe fața ta,

Poți norii cei negrii ai alunga din viața multora.



Secretul supraviețuirii tale miraculoase,

Este ascuns în iubirea dăruită fără foloase.

Dăruind vei primi înzecit!

Dăruind vei fi cel mai fericit!



Phy

Berlin, Germania, duminică 31.08.2025 ora 6,40÷6,50

O iubire fără margini

 

Motto : "Ca o piesă de teatru, așa este viața: nu interesează cât de mult a ținut, ci cât de frumos s-a desfășurat." – Seneca


Nu te grăbi, stai și privește,

Viața, ce în jurul tău mereu se ivește.

Fii un spectator

La desfășurarea vieților

Din jurul tău, a tuturor.


Poate fi o scăpărare de o clipă

Și viața se va trece pe a timpului aripă.

Sau pot fi clipe nesfârșite,

Pline de multele ispite,

Când viața se va lupta

Și moartea o înfrunta.

O luptă nesfârșită între viață și moarte,

Poți întâlni, în timpurile noastre deșarte.



Clipele trec, anii zboară,
Dar negreșit, viața nu o să moară!


Iubește viața din jurul tău,

Admir-o mereu!

Frumusețea ei e împlinită

Și-n orice formă e desăvârșită.

Privește-o cu ochii iubirii ce speră mereu.

Privește-o și înțelege că fără suflul vieții nimic nu se petrece,

Totul ar fi nemișcat, mort și rece.


Iubește viața nemărginit,
Lasă-te de ea copleșit!


Phy

Berlin, Germania, luni 01.09.2025, ora 7,05÷7,10

Despre gol

 

Motto :"Tot ce este nou va veni atunci când vei lăsa să plece ce este vechi." Proverb chinezesc


Poți vedea golul ce se află dincolo de toate?
Poți simți ce cuprinde și poți cu gândul a-l străbate?
Ști că un gol poate avea o chemare
Ce-ți dăruiește acea stare
De liniște deplină,
Cuprinzând și ceea ce este dincolo de lumină?


Exista chiar și-n gol o prezență.
Dar tu ai fost învățat că de fapt, acolo e doar o absență.
Tăcerea golului e interioară,
Iar pe unii, asta-i înfioară.
Nu pot crede că din gol poate străbate,
O urmă, a ceea ce era sau va fi, în toate.


Caută și privește
Ceea ce dintr-un gol se ivește.
Va fi și-n gol un licăr de viață,
Și asta ne învață,
Că oriunde se poate forma,
Și în orice se poate transforma.


Phy

Berlin, Germania, duminică 07.08.2025, ora 7,15÷7,20

Amintește-ți

Când amintirile te cheamă în trecut,
Amintește-ți potecile pe unde te-ai petrecut.
Amintește-ți de clipele grele,
Când vedeai pericolele, ce te pândeau dincolo de ele.

Amintește-ți de clipele luminoase,
Când toate din jur, îți păreau frumoase.
Amintește-ți, dar mergi mai departe,
Cu tot ce ai dobândit în a vieții tale carte.

Trecutul îți va aminti cel mai bine, cine ai fost,
Și totul va avea, un anumit rost.
Prezentul este acum în tine,
Putându-te spre tot ce în viitor îți revine,

După ceea ce ai făcut, pentru alții și pentru tine.
Prezentul și viitorul respiră cu tine!
Doar prezentul și viitorul e în tine!

Phy
Berlin, Germania, vineri, 24.01.2025, ora 7,30÷7,35

Radiera către creion:

 

— Ce mai faci prietene?
Creionul răspunde supărat:
-Nu sunt prietenul tău…
Te urăsc...
Radiera cu uimire și tristețe:
- De ce ?
Creionul:
– Pentru că ștergi tot ce scriu...
Radiera:
– Eu șterg doar erorile.
Creionul:
-De ce te preocupă asta?
Radiera:
– Sunt o radieră și asta e activitatea mea.
Creionul:
— Nu este o meserie.
Radiera:
– Munca mea este la fel de utilă ca a ta.
Creionul:
- Te înșeli și ești pretențios, pentru că cel care scrie este mai bun decât cel care șterge...
Radiera:
-Ștergerea erorii echivalează cu a scrie ceea ce este bun...
Creionul tăcu o clipă și apoi spuse cu tristețe:
-Dar văd că te micșorezi pe zi ce trece.
Radiera:
– Pentru că sacrific ceva din mine de fiecare dată când șterg o greșeală de la tine.
Creionul spune:
-Și eu mă simt în fiecare zi mai scurt decât eram...
Radiera îl consolează:
– Nu putem fi de folos celorlalți decât făcând un sacrificiu pentru ei...
Apoi radiera s-a uitat la creion cu mare bunăvoință spunându-i:
— Încă mă urăști?…
Creionul a zâmbit:
– Cum pot să te urăsc când ne-am reunit prin sacrificiu?
MORALA:
De fiecare dată când te trezești, viața ta scade cu o zi...
Dacă nu poți fi un creion pentru a scrie fericirea celorlalți, fii o radieră, care le șterge durerile și le răspândește speranță în suflet, pentru ca viitorul lor să fie mai bun 

Astăzi este despre BERZE,..

 

oorpteSdnsuc2ei84i01cnl64h 20ul04260alh5u 6lh09ac09ac15i3r2m ·

Astăzi este despre BERZE, o informație pe care vă rog să o împărtășiți ori de câte ori aveți ocazia, în special pe sate unde avem cele mai multe cuiburi, am pierdut multe berze tocmai din lipsa de informații corecte, erori umane și multe bâlbe.

Știu ca pare lung mesajul, dar vă rog sa citiți până la capăt, am rezumat doar esențialul. Oamenii nu știu ce sa facă când văd o barză în situații suspecte și din dorința de a face bine am avut foarte multe cazuri care au sfârșit tragic. Trebuie sa știți ca este o cursa contra-cronometru în care nu avem voie sa facem greșeli umane care devin fatale pentru ele.

Ce mănâncă o barză?
Majoritatea oamenilor cred ca barza mănâncă cereale de pe câmp, în general porumb.
Greșit!
Berzele sunt păsări carnivore. În natură mănâncă broaște, mormoloci, pești, insecte, larve, viermi, moluște, șerpi, șopârle, păsări, rozătoare, iepuri, cârtițe etc. Dacă vreți să hrăniți o barză o puteți face cu inimi și pipote de pui crude, pești mici.

Berzele sunt blânde.
Nu, berzele sunt de fapt foarte agresive, par blânde doar când au probleme grave de sănătate.

Berzele deși sunt migratoare se descurcă bine iarna la noi.
Berzele se descurcă pe iarnă doar dacă au hrană din abundență. Iarna când îngheață apa, rozătoarele intra în hibernare, hrana lor e foarte limitată. Ca să reziste frigului au nevoie de un strat de grăsime generos pe care îl pierd pe timpul iernii din cauza hranei puține. Majoritatea, dacă nu toate, fără ajutor sfârșesc peste iarnă. Ele își procura hrana doar din ape mici, mlăștinoase, nu sunt ca lebedele sau rațele care stau în ape adânci și au o hrana mai variată și găsesc resurse pe iarnă.

Am văzut o barza în cuib rămasă iarna, chemați pompierii sa o ia.
Pompierii pot veni, urca cu nacela, iar în momentul în care sunt sus pasarea poate zbura. Nu poți prinde o barza dacă este sănătoasă! În astfel de cazuri monitorizăm cuibul 24 de ore și vedem dacă acea barza pleacă din cuib și se reîntoarce sau vedem dacă 24 de ore sta doar în cuib. Dacă pleacă și revine seara este în regula. Același lucru și pe vara când avem pui. Dacă ai un cuib de barza la poarta aruncă un ochi și vezi dacă părinții/părintele pleacă în fiecare zi și revine la pui. Dacă părintele nu se mișcă din cuib 24/48 de ore este o problemă. Dacă nici un părinte nu vine la pui este iar o problemă. Seara ar trebui sa avem toată familia în cuib.

Am văzut o barza pe marginea șoselei, a fost cineva și a verificat-o, a spus ca este bine și a doua zi era moarta în același loc.
Nu se poate face o verificare de la distanță a unei berze. În afara de faptul ca putem vedea o aripă căzută, un picior cu probleme etc. berzele mai pot avea o sumedenie de alte probleme pe care nu le putem vedea cu ochiul liber. Boli virale sau de altă natură care le face incapabile sa se descurce în continuare. Acea barză trebuie luată și dusă la un cabinet veterinar care sa ii facă toate evaluările clinice și testele pentru a decide apoi dacă e sănătoasă și poate fi dusă înapoi.

Am văzut o barză la sol și am fost îndrumat să o direcționez către prima sursa de apă.
Dacă barza are probleme poate fi direcționată ușor. Dar o barza sănătoasă nu are nevoie sa fie direcționată, ea se înalță și vede toate sursele de apă din zonă, poate merge și singură.

Dar cum vedem dacă o barză aflată la sol are probleme sau nu? Dacă e nevoie să intervenim sau doar sa admirăm?

Nu vedem
Avem doua alternative:
1. Dacă putem pune mana pe ea, o luăm și o ducem la cel mai apropiat cabinet veterinar de urgență.
2. Sunăm la 112 sau la DSV (Direcția sanitar veterinară din județ), găsiți numărul de telefon pe internet.
3. Sunăm la Garda de mediu (din nou numărul de telefon îl găsim pe internet)

Închei cu un mesaj general valabil la orice pasăre. O pasăre sănătoasă nu poți să o prinzi. În natură nu există păsări blânde sau dresate, dacă așa par sunt doar muribunde. O pasăre ajunge în stadiul în care un om este capabil sa pună mâna pe ea doar dacă are probleme grave de sănătate. Natura e crudă, orice greșeală umană sau informare greșită duce la moarte iminentă.

Mulțumesc.

Anamaria Manolea

Doar sufletul

                                  

Motto:"Fă ce trebuie să faci până poți face ce vrei să faci." Oprah Winfrey


La început ai aflat
Că totul trebuie învățat.
Apoi ai trăit,
Cu experiențe de viață te-ai împlinit.
Ai încercat
Ca viața ce ți s-a dat
Să o faci să fie,
Așa cum îți place ție.
Printre cele ce trebuiau făcute,
Lucrări sau lucruri ce erau mute,
Ți-ai construit un univers,
Ce pentru tine părea divers,
Pentru că în el ai găsit clipele,
Ce-ți aduceau momentele
De neuitat,
Ale celor ce ți s-au întâmplat.


Dar când în oglindă în sfârșit
Te-ai privit,
Deabia atunci sufletul ți l-ai descoperit.


Pe el îl uitaseși printre lucrurile tale,
Pe el îl ascunseseși printre cele ce nu ți se păreau de valoare.



Doar pe el,
Bietul tău suflețel,
Nu l-ai găsit
Și folosit
În zbaterea și alergarea ta.



Într-un sfârșit ai aflat,
Că fără suflet, degeaba viața ți s-a dat.
Într-un final, din tot ce ai adunat,
Doar sufletul te-a salvat.


Phy

Berlin, Germania, marți 09.09.2025, ora 7,15÷7,25

Fotografie

                 

Din cauza spațiului, sunetele nu se vor sfârși niciodată.

Totul e amestecat într-un joc aleator, o dată și încă-o dată,

Cu o neașteptată lumină dogorâtoare,

Fără de asemănare.


Privești totul ca printr-o lupă,

Iar lumea, sub lumină îți pare năucă.


Vezi totul atât de bine

Încât ce atingi cu privirea, spre tine vine.

Și alergi să-ți cauți scăpare,

Dar ea nu există niciunde în lumea cea mare.

Totul se întrepătrunde

Și totul creează multiple unde,

Ce trecând și prin tine,

Construiesc ... ruine.


E o lume ciudată,

Unde amestecată,

Poți regăsi tristețea unui joc fără sfârșit,

Din care toate s-au ivit,

Cu bucuria creației divine,

Ce curge printre ruine.


Lumina, colorează totul în mod ciudat,

Iar sunetul de început de lume crezi că l-ai ascultat.


Totul ți se vare un vis îndepărtat.

Din care încerci să te trezești și să trăiești cu adevărat.


Phy

Berlin, Germania, joi 11.09.2025, ora 6,50÷7,00

Doar sufletul

 

Motto:"Fă ce trebuie să faci până poți face ce vrei să faci." Oprah Winfrey


La început ai aflat

Că totul trebuie învățat.

Apoi ai trăit,

Cu experiențe de viață te-ai împlinit.

Ai încercat

Ca viața ce ți s-a dat

Să o faci să fie,

Așa cum îți place ție.

Printre cele ce trebuiau făcute,

Lucrări sau lucruri ce erau mute,

Ți-ai construit un univers,

Ce pentru tine părea divers,

Pentru că în el ai găsit clipele,

Ce-ți aduceau momentele

De neuitat,

Ale celor ce ți s-au întâmplat.


Dar când în oglindă în sfârșit

Te-ai privit,

Deabia atunci sufletul ți l-ai descoperit.


Pe el îl uitaseși printre lucrurile tale,

Pe el îl ascunseseși printre cele ce nu ți se păreau de valoare.


Doar pe el,

Bietul tău suflețel,

Nu l-ai găsit

Și folosit

În zbaterea și alergarea ta.


Într-un sfârșit ai aflat,

Că fără suflet, degeaba viața ți s-a dat.

Într-un final, din tot ce ai adunat,

Doar sufletul te-a salvat.


Phy

Berlin, Germania, marți 09.09.2025, ora 7,15÷7,25

"FETITA IN FATA CAREIA, MOARTEA...S-A INCLINAT!

               


Intr-o zi, moartea se trezeste dis de dimineata, isi inseueaza calul - de o frumusete nemaivazuta - si porneste la o plimbare prin padure.
Adanc, mult adanc, unde desisul era de nepatruns, gaseste o fetita chircita la tulpina unui copac.
Micuta, vazand-o pe calu-i frumos, se bucura si intra-n vorba cu ea:
- Si tu te-ai pierdut, o intreaba?
Moartea o priveste si zambind, ii raspunde:
- Nu. Eu am iesit sa ma plimb.
Tu? Nu mai stii drumul de intoarcere acasa?
- NU, ii raspunde micuta. Dar acuma, cand tu esti cu mine, nu ma mai simt singura si nu imi mai este frica.
Moartea, surprinsa:
- Stii cine sunt eu??
Fetita, ii raspunde cu calm:
- Da, stiu cine esti si nu imi este frica.
- Stii cine sunt si totusi nu iti este frica de mine??, se minuna moartea.
- Daca ai venit dupa mine, e bine. Dar inainte sa ma iei cu tine ti-as cere o favoare.
- DA! - se aude vocea hotarata a mortii. Spune-mi care iti este dorinta si eu ti-o implinesc.
Copila, in ai carei ochisori aparuse tristetea, raspunde:
- Sa o salvezi pe mama.
Mama mea e foarte bolnava si de aceea am intrat in padure si am ajuns atat de departe. Cautam ierburi medicinale pentru ea, dar m-am pierdut. Si cel mai tare ma ingrijoreaza ca daca nu ma intorc cu plantele, fara mine mama mea va muri din cauza bolii si a tristetii.
Stii? Noi suntem singure. Tata a murit anul trecut si de atunci, mama are grija de casa si de mine...
Zambentul de pe fata mortii s-a sters brusc si pentru prima data a simtit mila si tristete, fiindca ea venise sa ia copila!!!
O tacere mormantala s-a asternut peste intreaga padure.
Fara sa mai scoata un cuvant, moartea ii face semn sa se prinda cu manutele de coama calului si astfel, vreme buna au continuat sa mearga una langa cealalta, pana au ajuns la drumul care ducea la casa fetitei. Acolo, moartea s-a oprit.
- Ce se intampla? De ce nu mergi mai departe, intreaba curioasa fetita?
Moartea ii raspunde:
- Nu, nu merg mai departe, ma opresc aici!!!
- Atunci, unde m-ai duce daca as merge cu tine??, veni intrebarea fetitei, vadit surprinsa.
Moartea a privit-o in ochisori si i-a raspuns:
- Nu, tu nu vei merge cu mine si nici mama ta!!
Mergi acasa si ai grija de ea. Cand va fi timpul voi aparea, dar pana atunci o sa mai treaca multa, multa vreme...
Fetita, ii imbratiseaza poalele hainei lungi, privind-o recunoscatoare, in timp ce frumosul ei armasar nu se putea opri din nechezat, si-i zice:
- Multumesc! Te voi astepta fericita, fiindca acum stiu ca nu esti rea...
- Micuto, mergi in pace!
Si nu uita sa-ti amintesti ca esti fetita in fata careia, moartea...s-a inclinat.
Apoi, moartea, dand pinteni calului a disparut in padure, pierzandu-se printre siluetele copacilor care se bucurau apludand frenetic..."
______
Net

Un om...

Motto: "Privilegiul vieții este să devii cine ești cu adevărat .” – Carl Jung

Suntem trecători în această viață,

Ce uneori ne încearcă, dar ne și răsfață!

Suntem precum umbra unui nor pe pământ,

Purtați de vânt.

Precum norul ce hrănește

Tot ce sub soare crește,

Menirea noastră este cât trăim,

Mai buni să fim, să dăruim.

Viața noastră, vis scurt și trecător,

Ce pe pământ e călător,

Va lăsa urme ce nu vor pieri ușor,

În sufletele rămase, pline de dor.

O inimă plină de iubire,

Va lăsa o blândă și frumoasă amintire.

Pentru unii, când vom pleca, într-un final,

Trecerea noastră poate părea un lucru banal.

Dar ce vom lua cu noi va fi cu adevărat,

Doar ceea ce în inimă am adunat și păstrat.

Phy

Berlin, Germania, miercuri, 17.09.2025, ora 7,35÷7,45

Suntem deja uitarea

  

Motto: "Un subiect cu mai multe feţe.

Oare de bucurie, sau tristeţe?"

 

Suntem deja uitarea ce vom fi,

Şi … mereu, astfel, vom deveni.

 

Cu toţii vor uita

Ce am fost, noi, cândva,

Atunci când prezenţa noastră va dispărea,

În neant, undeva.

Efemerul din noi,

Va sălăşlui mereu printre voi,

Ce la rândul vostru veţi deveni

Efemeri, într-o bună zi.

 

Întrebarea care se pune,

În mod evident, aş spune,

Dorim amintirea să ne rămână

Pe a timpului strună?

Sau dorim să dispară

Urma noastră, dulce - amară?

 

A fi …

Sau a nu fi,

Se întreba cineva,

Cândva.

Eu vă întreb cum e mai bine,

Pe struna timpului ce vine:

Uitaţi

Sau amintiţi

Să fiţi.

Cum doriţi?

Ce lăsa-ţi după această viaţă,

Pe care, poate, o consideraţi măreaţă?

Uitare sau amintire,

Pentru a voastră cinstire?

De fapt, ce aţi făcut

În timpul ce se scurge mut,

În timpul ce vi s-a dat,

Acum, şi nu în alt ev minunat?

Ce aţi realizat

Atunci când veţi fi plecat?

 

Uitare sau amintire,

Voi hotărâţi ce veţi fi în viitorime!

 

Φ

Timişoara, 26 mai 2015, ora 9⁴⁰-9⁵⁰

Un râu nesfârșit

Un râu imprevizibil pândește și te cuprinde,
Purtându-te prin locuri de care ființa ta depinde.
Uneori, cu suflarea-ți tulburată,
La mal încerci să ieși de îndată.

Alteori, fără voință, te-ai abandonat,
Și te lași purtat, de valul înspumat.
Stropi de vină din adânc se ridică și te ating,

Cristale reci pe fața ta plâng.
Alți stropi ce-ți par strălucitori,
Te orbesc uneori.
Ai vrea să găsești un loc liniștit,

Dar curentul te poartă spre infinit.
Ai vrea rădăcini să crească din tine
Să poți rămâne unde simți că ți-e bine.
Dar ea, viața, ca un torent,

Mereu te poartă insistent,
Către alte și alte locuri neștiute,
Ce te cheamă tăcute.
Iar într-un final pe care nu l-ai știu

În marea cea mare ai trecut.
Fără să ști, un strop ai fost în marea vieții,
Un strop purtat spre lumina serenității.

Phy,

Berlin, Germania, sâmbătă 13.09.2025, ora 7,05÷7,10

POPOR CERȘETOR

Adrian PĂUNESCU 

Am ajuns ce ni s-a spus,
Un popor cu preț redus,
Biet popor, fără imbold,
Un popor cu preț de sold.

Am ajuns fără un șfanț,
Biet popor cu glezna-n lanț,
Biet popor al nimănui,
Cerșetor în țara lui.

Voi nu simțiți, voi nu vedeți
Că parcă suntem beți ?
Voi n-ați aflat că între noi
E stare de război ?

Şi are un ecou păgân
Ideea de român,
Captivi ai unui mare drog,
Săriți din somn , vă rog!

Dar vouă nu vă este clar
Că totul e-un coșmar,
Când nici nu ne mai suntem frați,
Ci niște câini turbați?

Acesta nu mai e popor,
Ci jaful tuturor,
Ne-au anesteziat, ușor
Şi ne conduc, cum vor.

Şi clase-n școli ne-au dat obscen,
Cam câte sunt la tren,
Spre-a fi un neam de panglicari,
De târfe și tâlhari.

Voi n-auziți, nu remarcați,
Că suntem condamnați
Şi că, mai mult decât atât,
Ne umilim urât?

Un barbat a murit…

                            

Un barbat a murit… cand si-a dat seama, l-a vazut pe Dumnezeu apropiindu-se de el cu o valiza in mana. Dumnezeu a spus:

“Bine, fiule… este timpul sa plecam.”

Surprins, omul a raspuns: “Acum? Asa de devreme? Aveam o multime de planuri…”

Dumnezeu: “Imi pare rau, dar trebuie sa plecam.”

Barbatul: “Ce ai in valiza?”

Dumnezeu a raspuns: “Lucrurile tale!”

Barbatul: “Lucrurile mele? Ce vrei sa spui? Adica hainele mele, banii mei?”

Dumnezeu: “Nu. Acele lucruri nu au fost de fapt ale tale. Ele apartineau pamantului.”

Barbatul: “Atunci amintirile mele?”

Dumnezeu: “Acelea nu ti-au apartinut niciodata. Ele apartin timpului.”

Barbatul: “Este vorba de talentul meu?”

Dumnezeu: “Acesta nu ti-a apartinut niciodata… el a fost in functie de oportunitati.”

Barbatul: “Este vorba despre familia si prietenii mei?”

Dumnezeu: “Imi pare rau… ei nu ti-au apartinut niciodata. Ei au apartinut destinului.”

O lectie de viata. Toti trebuie sa citim asta!

Povestea care ne invata ce inseamna cu adevarat viata

Barbatul: “Este vorba de sotia si fiul meu?”

Dumnezeu: “Ei nu ti-au apartinut tie niciodata… au apartinut inimii tale.”

Barbatul: “Este vorba de corpul meu?”

Dumnezeu: “Corpul tau nu ti-a apartinut niciodata. El a apartinut pamantului.”

Barbatul: “Este sufletul meu?”

Dumnezeu: “Nu, sufletul tau imi apartine mie.”

Foarte speriat, omul a luat valiza din mainile Domnului si a deschis-o. Aceasta era goala.

Lacrimile au inceput sa curga siroaie pe obraz.

“Niciodata nu am avut nimic???” – a intrebat barbatul.

Dumnezeu a raspuns: “Adevarat… fiecare moment pe care l-ai trait a fost doar al tau. Viata este doar un moment… un moment care iti apartine. Din acest motiv trebuie sa te bucuri de fiecare clipa pe care o ai. Nu lasa ca nimic sa te opreasca din a fi fericit. Traieste ACUM! Traieste-ti VIATA.”

Nu uitati sa fiti fericiti… acesta este singurul lucru care conteaza.

Lucrurile materiale si tot ce crezi ca merita… nu merita; sunt lasate in urma. Nu poti lua nimic cu tine in cealalta lume.

Impartasiti aceasta poveste cu toti cei pe care ii iubiti. Bucurati-va de fiecare secunda a vietii.