Se afișează postările cu eticheta POEZII. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta POEZII. Afișați toate postările

vineri, 31 ianuarie 2020

O BOALĂ MODERNĂ!...



Suferind sunt eu, ce-i drept,
Dar nu de ficat ori piept,
 Nici de inimă, ori bila,
Ci de-o boală mai subtilă:
Se numește HIPER-EU,

Și se vindecă mai greu.
Analizele arată,
ă boala e provocată
De virusul "Aghiuță",

Ce mărește-n tărtăcuță,
Celulele de mândrie,
 Asta da, spasmo-furie.
Mai dă greață la mustrare,

Colică la ascultare,
Invidie la ficați,
Alergie la ceilalți,
Venino-hemoragie,
Ulcerații de trufie,
Gărgăuni la cervicală,
 Și hernie de cârteală.

Boala este, evident,
Însoțită permanent,
De simptome foarte clare,
În priviri și în purtare:

 Mutra acra, glas tăios,
Aer de rățoi nervos.
 Fața cruntă, suparată,
 De hipopotam de baltă,
Îmbufnare, nas pe sus,
HIPER-EU mai bine spus!...

Preot Ioan

Dorintă nedorită




Nu-mi da Doamne viată lungă
Să ajung o babă bleagă,
S-ascund bani prin câte-o pungă
Şi să-i caut luna-ntreagă!

Să mă-mpiedic prin odaie
Şi să bombănesc întruna,
Iar moşneagu' la bătaie
Să îl iau că nu-mi dă mâna!

Să-mi pierd dintii prin mâncare
Şi la molfăit viteza,
Iar păr s-am cât oul are,
Să-mi dea liber coafeza!

Să-ncurc zahărul cu sarea
Viii să-i aşez cu mortii,
Şi să fac cu lelea Floarea,
Spionaj în fata portii!

Să-ncui uşa la plecare
Ca tot omu' vorba 'ceia,
Iar când vin de la plimbare,
Să nu ştiu unde-am pus cheia!

Să surzesc ca toată baba
Când moşneagu nu-i dă pace,
Da' să-nvârt eu bine treaba,
Şi s-aud numa' ce-mi place!

Ia-mă Doamne cât sunt verde,
Nu o babă artăgoasă,
S-o ia fuga cin' mă vede
Şi s-adorm cu limba scoasă!

Mai bine plângând să zică
De-ar mai fi trăit oleacă,
Nu să tremure de frică,
Baba asta nu mai pleacă...?

Licuta Pântia

luni, 20 ianuarie 2020

INIMA...


,,La un croitor vestit, vine-o inimă rănită
Și cu ochii plini de lacrimi, cere să fie cusută!
Croitorul o priveşte, plin de milă și căldură
Și incearcă să-i găsească fir şi petec pe măsură!

El o coase şi-o ,,descoase" despre ce s-a întâmplat,
Ştiind că nu-i prima dată, când vine la reparat!
Ea sfioasă-şi pleacă ochii:-- ,,Ştiu, că nu te-am ascultat!
Mai repară-mă o dată şi promit că nu mai fac!"

Scuturându-şi capul, trist, croitorul o întreabă :
,, Scuză-mă, dar nu rezist... Cum de eşti atât de bleagă?
Te-am cusut de-atâtea ori, sfaturi bune, eu ți-am dat,
Însă nu trece prea mult şi iar vii la reparat!

Milă-mi este-acum de tine..ciudă-mi e că nu m-asculți,
S-alegi cu mai multă grijă şi să ştii când să renunți!
Te-arunci cu ,, capu"-nainte, crezând că stau brațe întinse,
Te trânteşti cu toată forța, de zid şi de uşi închise !

Uită-te şi tu la mine, că-s bătrân şi nu mai pot,
Teamă-mi e de ziua-n care, n-am să pot pune la loc
bucățelele pe care le-ai împrăştiat prin lume...!
Ai să pierzi inconştiento, chiar şi sufletul din tine!"

Fiecare-,,mpunsătură" care-i provoca durere,
O primea ca pe-o pedeapsă: resemnată...în tăcere!
Croitorul puse firul, tare, ca dojana grea!
--,,Sper c-această cusătură, să îți fie ultima!"

,,Fiecare inimă cred c-a fost la croitor,
Cu o rană de cuvânt, de iubire sau de dor!
Cred că ați ghicit desigur, croitorul cel sărman,
Vestit, plin de iscusință... este creierul uman!

Dacă inima ar fi de natură ascultătoare,
Poate n-ar mai fi mai bine, creierul, să o repare!,,

Autor : Liliana Smerea Vacaru

marți, 10 decembrie 2019

Povestea mamei

Mary Otilia Mari



Patru scânduri din podele,
Putrede , de ani mâncate
Doar cu ele mai vorbesc
Cãci copiii îmi sunt departe.

Tolul din perete-i rece ,
Cum e patul cel de nuc
Sunt atât de singuricã
Unde doamne sã mã duc?

Mai vine câte-o pisicã ,
Si-mpãrtim un colt de pâine
Nici ea nu are pe nimeni
Cu ea voi mãnca si mâine.

Mi-au rãmas douã pãpuse ,
Triste-n geamul de la drum
Amintire de la fete
Seara , eu povesti le spun.

Si vorbesc ziua cu ele ,
Le dezmierd, cã-mi este dor
Uneori le fac codite
Cum le fãceam fetelor.

Gândul meu îmi e nãlucã ,
Cã-mi bate iarna la usã
Si n-am lemne sã-ncãlzesc
O pisicã, si-o pãpusã.

Dar adorm cu voi în gând ,
Sufletul mi-l încãlziti
Si mã rog , mãcar în vis
La mama ca sã veniti.

Doamne , fã-mi visul mai lung
Sã am timp , sã povestesc
La pieptul meu sã vã strâng,
Sã simtiti cât vã iubesc!

Eu, las poarta larg deschisã ,
Mã tem cã n-oi auzi
Pânã nu e prea târziu
Veniti dragii mei copii!

Autor...Mary Otilia Mari

vineri, 11 octombrie 2019

O Clipa

-Sărut-mâna, tanti,
Iertați-mă că strig....
N-aveți să-mi dați și mie,
Un leu pentr-un covrig?

Cerșesc de dimineață,
Dar toți mă ocolesc,
Mi-e sete și mi-e foame,
De frig...nu mai vorbesc.

Atunci când seara vine,
M-acopăr cu cartonul,
Și mă gândesc la mama,
Că-i rece rău betonul...

-Iartă-mă, copile,
Dar unde ți-este mama?
De ce te-a lăsat singur,
Chiar nu își dă seama,

Că rătăcești pe străzi?
Picioarele ți-s goale...
-Știți, mămica mea...
Nu o să se mai scoale.

Au pus pe ea, pământ,
Acum un an de zile,
Iar taticu' mi-a zis,
"N-o s-o mai vezi, copile!".

De-atunci sunt amărât,
De-atunci am viață grea,
Trimis sunt la cerșit,
Să aibă el ce bea...

Mă întorc pe întuneric,
De multe ori pe ploaie,
Și dacă n-am bănuți,
Mă rupe...în bătaie.

Adorm cu ochii-n lacrimi,
Adorm trist și flămând,
Adorm murdar și singur,
Adorm cu mami în gând.

Văduva Andreea

miercuri, 2 octombrie 2019

E toamna iar Iisuse


E toamnă iar, Iisuse! În rodul plin de soare
Se ţese cu migală nectarul de lumină...
Şi fiecare frunză când cade, plânge, doare,
Dar visul primăverii durere le-o alină.

E toamnă iar, Iisuse! Prin Vie bate vântul,
În boabele de aur pulseaz-al Viţei Sânge,
Năvalnic curge Vinul, Potirul preaumplându-l
Înmiresmând Jertfirea ce-n teasc tăcut se frânge.

E toamnă iar, Iisuse! Te-aşteaptă roduri coapte,
Crescute în Iubire, culese-n sărbătoare,
Atinse de Lumina din ziua fără noapte
Adăpostind sămânţă cu dor adânc de soare.

E toamnă iar, Iisuse! Din vârf de deal se vede
O trenă de Lumină brodată-n rod de aur,
Ca o arvună sfântă-n inima ce crede
Şi a trimis în ceruri nepreţuit tezaur.

E toamnă iar, Iisuse! Aproape e culesul,
Pe ramul meu atârnă doar roadele amare...
Atinge-Te de ele, căci dorul li-e surâsul
Şi sufla peste ele, şi dă-le gust de Soare...

E toamnă iar, Iisuse! Din frunzele ce-mi scutur,
Mai plină de culoare, e cea din Veşnicie...
Din ea îmi fac aripă, şi-n ultim zbor de flutur
Ajung din nou Acasă prin lunga pribegie.

E toamnă iar, Iisuse! Ţi-aştern în fapt de seară
Îngenuncheat, nelinişti şi temeri şi osânde
Ce-mi sfâşie lăuntrul cu cea mai neagră gheară…
Dar mă încred Iubirii din Cer, de Har pulsânde!

E toamnă iar, Iisuse! O lacrimă-mi mai plânge
Pe locu-n care Paşii, au revărsat belşugul...
Primesc azi rodul Viţei şi Pâinea ce se frânge:
Ştiu, dincolo de toamnă m-aşteaptă, Veşnic, Rugul…

Amin!

duminică, 18 august 2019

Frânturi de copilărie



Doamne,când eram micută ,
Îmi plăcea s-alerg descultă,
Prin tărâna încinsă tare ,
Ce mă frigea la picioare ,
Că era asa curată ,
De ploile verii ,spălată ....

Nu-mi plăcea să port sandale ,
Stam în picioarele goale
Si nimeni nu mă certa
Mă lasau în voia mea ....
Cat era ziua de mare ,
Mă jucam, în praf, prin soare .

Si -apoi cu copii din sat ,
Dădeam fuga la scăldat ,
La un fir de apă lină ,
Ce era cu noi vecină .
Printre ratele motate ,
Eram fericiti ....mai frate !

Treceau zilele de vară ,
De cu zori si până-n seară ,
Fără griji si supărări
Hoinărind câmpul cu flori,
Potecile prăfuite ,
Trăind clipe fericite...

Cirese, caise, prune ,
Tot felul de fructe bune,
Ne erau la îndemână,
Era masa cea mai bună,
Nu ne trebuia mâncare,
Până seara la culcare .

Câte n -as avea de spus ,
Despre anii ce s- au dus ,
Despre floarea vietii mele
As scrie până la stele ...
Râu de rânduri , nestemate ,
Si le-as pune într-o carte,
Ca nepotii mei să stie,
De scumpa mea copilărie!!!

Teodora Dumitru 6 AUG 2018

vineri, 2 august 2019

sâmbătă, 16 februarie 2019

Singuri...doar cu Dumnezeu


De ce, taică, stai cu mâna-ntinsă
Şi-ți acoperi fața de durere plânsă,
Lacrimi calde-ți curg rând fără de rând
Gândul ți-l îngâni cu ochii-n pământ...

- Dragul meu, fecior, nu ştiu ce-i cu mine
M-a lăsat puterea si nu-mi este bine
Şi sub coasta stângă
ca şi-n alte rânduri
Simt cum mă înțeapă junghiuri peste junghiuri.

Am crescut băiat cel mai drag fecior
Şi-a plecat în lume şi mi-e tare dor,
Nu mai ştiu de el de vreo şapte ani
Slugă-i la străini pentru puțini bani...

Şi-am avut şi fată ca raza de soare,
Se mirau vecinii de-aşa mândră floare,
A plecat în lume după un trai mai bun,
Iar eu am rămas... singur în cătun.

Cu durere mare am ieşit în lume,
Satul e pustiu fără nici un nume
Nimeni nu mă-ntreabă de am lemne-n vatră,
Nimănui nu-i pasă de-a mea tristă soartă.

Am o rugăminte...ştiu că nu-i ușor
De aveți copii şi de ei vi-i dor
Strigați-i pe nume în mai multe rânduri
Să se-ntoarcă acasă căci bătuți de gânduri
Au rămas bătrânii şi e tare greu
Singuri prin cătune...doar cu Dumnezeu...

7 februarie 2019 Ploieşti
Vasile Coman

miercuri, 6 februarie 2019

NOI



de Octavian Goga
La noi sunt codri verzi de brad
Si campuri de matasa,
La noi atatia fluturi sunt
Si-atata jale-n casa.
Privighetori din alte tari
Vin doina să ne-asculte,
La noi sunt cantece si flori
Si lacrimi multe, multe...
Pe bolta, sus, e mai aprins
La noi, batranul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi rasare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desisuri
Si jale duce Muresul,
Si duc tustrele Crisuri.
La noi nevestele plangand
Sporesc pe fus fuiorul,
Si-mbratisandu-si jalea
Plang si tata, si feciorul.
Sub cerul nostru-nduiosat
E mai domoala hora,
Căci cantecele noastre plang
In ochii tuturora.
Si fluturii sunt mai sfiosi
Când zboara-n zari albastre,
Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre.
Iar codrii ce-nfratiti cu noi
Isi infioara sanul
Spun ca din lacrimi e-mpletit
Si Oltul, biet, batranul...
Avem un vis neimplinit,
Copil al suferintii,
De jalea lui ne-au raposat
Si mosii, si părintii...
Din vremi uitate, de demult,
Gemand de grele patimi,
Desertaciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi...

sâmbătă, 12 ianuarie 2019

NOPŢI TÂRZII




Luna mandră-i răsărita şi mă-'mbie ca să ies..
Înspre clipa fericită, când pe tine te-am ales
Prin ferestrele din faţă raza dulce mă îmbie..
Să iau totul de la viaţă, poate-ţi dăruiesc şi ţie..

Raza lunii ce e plină în visare mă aşează...
Către tine Cătălina..! aş porni plutind pe-o rază..
Dacă ochii ţi-ai aduce, către cerul fără nor..
Prin voirea-ţi mai conduce înspre tine să cobor

Că n-aş şti unde ţi-e casa fără semnu-ţi delicat
Să - mă întâmpine aleasa.. unde-am vrut să fiu chemat
Mă cufund într-o visare şi te văd cum mi-am dorit..
Cum ai luat din mâna-mi floare, ce-o aveam de dăruit

Te privesc ca pe-o minune şi-mi ţin glasul tremurat..
N-aş putea nimic.. a spune.. de emoţii inundat..
Doar te prind uşor de mâna.. de instincte dirijat
Glasul tău cu-al meu se-'ngană amândouă deodat '

Stelele ce-s răsărite locul ochilor le ţin..
Printre clipe fericite şi alinturi care vin
Braţul meu vânjos te-apuca, molesită-n el te-aşezi..
Laşi ce-s rele să se ducă numai şoaptele să-mi crezi

Eu pierdut în nostalgie fără vorbe să rostesc..
Parc'-atins de nebunie.. leac îmi caut să-mi găsesc...
Când suvita-ţi mătăsoasă, ce din creştet s-a lăsat
Peste fată-mi luminoasă.. ce atât a aşteptat

Mi-am venit puţin în fire numai cât a trebuit
Să simţesc a ta iubire să nu cred că-s amăgit
Peste faţa-'mbujorată s-a lăsat primul sărut..
Şi-n dorinţa aşteptată am luat iar de la-'nceput...

Străluceau pe cer luceferi şi-alte stele -n depărtări
Fericiţi şi fără temeri ne-adăpam cu sărutări
Nimeni nu-'nseamna nimica, orişicine ar fi fost..
Nu ne cunoştea nici frica nevăzându-i nici un rost..

Numai dulcea-'mbraţişare era totul pentru noi..
Pentru suflet.. mi se pare.. nu mai sunt alte nevoi...

ANDREI BOTOŞANU
  • 12 ianuarie 2013

duminică, 23 decembrie 2018

Soapte


În fața unei uşi bisericeşti
Un copilaș privește-o lumânare
Cu ochii trişti, flămând şi despuiat
Nu vrea prea mult, doar ceva de mâncare

O damă îl privește încruntată
În timp ce clopotele bat intens
Pe uşă se înghesuie-o mulțime
Iar aerul devine tot mai dens

Retras în colţul lui - neînsemnat
Copilul le zâmbeşte cu mirare
Dar încruntaţi, cu aere de sfinţi
Înspre altar se-dreaptă fiecare

Se cântă psalmi, si cântece străvechi
Un preot spre mulţime cadenţează
În timp ce mii de cruci se încropesc
Să scoată-un of, copilul nu cutează

Cu toții îl slăvesc pe Dumnezeu
În timp ce speră îndârjiți la nemurire
Dar sufletele-s apăsate-atât de greu
De veșnicele țeluri de mărire

Din usă, copilașul îi privește
Pe masa-întinsă, zeci de colăcei
Sărac de mic, de bine neștiind
Nu prea-nţelege el, ce e cu ei…

Un om cu-înfăţişare de ascet
Se duce iute ca să-l scoată-afară
Cu sufletu-ncărcat de îndoieli
Copilu-un colăcel ar vrea să ceară

Dar nimănui nu-i pasă de copil
Nu prea-nţeleg ce-nseamnă aţi fi foame
Şi-n timp ce corul cântă despre sfinţi
Plesnesc de invidie două dame

Acestea au zărit o fufalină
C-o rochie stilată, cu dichis
Şi-atuncea, ofuscate şi-nțepate
Spre usă se-ndreptară-n pas întins

Copilul vru să pună o-ntrebare
Dar cea roșcată îl bruscă cu ură
"Vai ce de hoţi mai sunt în astă ţară
Că văd că şi-n biserici vin și fură"

Nedumerit, copilul se încruntă
Din lumânări, se scurge-n tavă, seu
"Off, draga mea, ce crunt mai e în lume
Aceşti tâlhari, n-au nici un Dumnezeu!"…

În fața unei uşi bisericeşti
Un copilaș cerşeşte de mâncare
Dar ”credincioșii” de-asta ”nu au timp”
Sunt cruzi și lași… dar nu vezi remușcare…

Sandu Cătinean din Bonţida
"Cel care vine din brazi"

miercuri, 12 decembrie 2018

TE AȘTEPT... MOȘULE..



(Maria Pintecan )
EU... TE-AȘTEPT CA ALȚI COPIII
LA MINE... MOȘ CRĂCIUN.. SA VII
SI AS VREA CA SA-MI ADUCI....
DOAR.. O PÂINE.. NIȘTE NUCI..
NU VREAU ALCEVA.. SA ȘTII
S-AJUNGĂ SI LA ALȚI COPII..
FIINDCĂ.. SUNT MULȚI NECĂJIȚI..
CARE AȘTEAPTĂ.. CA SĂ VII..
SUNT SI ALȚII ... NECĂJIȚI..
CU PĂRINȚI.. PLECAȚI IN LUME..
CE FOLOS... CA AU DE TOATE..
EU.. II VĂD.. NU-S FERICIȚI.
DE ACEEA.. EU.. TE ROG..
SA LE ADUCI PARINTII IN ȚARĂ..
SA FIE SI EI.. BUCUROȘI..
SI LACRIMILE... SA DISPARĂ..
ȘI.. TE-AȘ MAI RUGA.. CEVA..
DE POȚI MOȘULE... S-ADUCI..
SĂNĂTATE..FERICIRE...
LA TOTI OAMENII DIN LUME..
SI CREDINȚĂ... SI.. IUBIRE..
SA ÎMPARTI... PE UNDE VII..
PACE... BINECUVÂNTARE..
LA PĂRINȚI SI LA COPIII.
IARĂ MIE.. MOȘULE..
LASA-MI... FERICIREA..
SUNT SĂRACĂ... DAR.. BOGATĂ..
FIINDCĂ AM.... IUBIREA..
Maria..

vineri, 23 noiembrie 2018

Uită-mă.




În fața unei uşi bisericeşti
Un copilaș privește-o lumânare
Cu ochii trişti, flămând şi despuiat
Nu vrea prea mult, doar ceva de mâncare

O damă îl privește încruntată
În timp ce clopotele bat intens
Pe uşă se înghesuie-o mulțime
Iar aerul devine tot mai dens

Retras în colţul lui - neînsemnat
Copilul le zâmbeşte cu mirare
Dar încruntaţi, cu aere de sfinţi
Înspre altar se-dreaptă fiecare

Se cântă psalmi, si cântece străvechi
Un preot spre mulţime cadenţează
În timp ce mii de cruci se încropesc
Să scoată-un of, copilul nu cutează

Cu toții îl slăvesc pe Dumnezeu
În timp ce speră îndârjiți la nemurire
Dar sufletele-s apăsate-atât de greu
De veșnicele țeluri de mărire

Din usă, copilașul îi privește
Pe masa-întinsă, zeci de colăcei
Sărac de mic, de bine neștiind
Nu prea-nţelege el, ce e cu ei…

Un om cu-înfăţişare de ascet
Se duce iute ca să-l scoată-afară
Cu sufletu-ncărcat de îndoieli
Copilu-un colăcel ar vrea să ceară

Dar nimănui nu-i pasă de copil
Nu prea-nţeleg ce-nseamnă aţi fi foame
Şi-n timp ce corul cântă despre sfinţi
Plesnesc de invidie două dame

Acestea au zărit o fufalină
C-o rochie stilată, cu dichis
Şi-atuncea, ofuscate şi-nțepate
Spre usă se-ndreptară-n pas întins

Copilul vru să pună o-ntrebare
Dar cea roșcată îl bruscă cu ură
"Vai ce de hoţi mai sunt în astă ţară
Că văd că şi-n biserici vin și fură"

Nedumerit, copilul se încruntă
Din lumânări, se scurge-n tavă, seu
"Off, draga mea, ce crunt mai e în lume
Aceşti tâlhari, n-au nici un Dumnezeu!"…

În fața unei uşi bisericeşti
Un copilaș cerşeşte de mâncare
Dar ”credincioșii” de-asta ”nu au timp”
Sunt cruzi și lași… dar nu vezi remușcare…

Sandu Cătinean din Bonţida
"Cel care vine din brazi"

luni, 19 noiembrie 2018

Bunicul




Pe poteca șerpuită străjuită de salcâmi,
Un bunic și o fetiță merg, ținându-se de mâini.
Într-o mână moșul duce a sa coasă istovită,
Cu cealaltă-și ocrotește nepoțica cea iubită.

Merg, se-opresc și iarăși merg povestind de câte-n lună,
Moșul râde, fata-i spune o poveste cu o zână.
La răscruce se opresc ca să-și odihnească trupul,
Până-acasă mai e mult, tot pe drum i-a prins apusul.

Istovit e bunicuțul. A cosit întreaga zi,
Iar fetița l-a urmat căutând fluturi zglobii
Ori maci roșii, albăstrele, dediței și păpădie.
Flori acuma poartă moșul, mândru foc, la pălărie!

Fata-i mângâie obrajii vlăguiți de anii grei,
Lacrimi multe și sudoare au tot curs în timp pe ei....
A avut copii bătrânul...mulți. Puțini i-au mai rămas...
Moartea și-a luat tributul...Doamne, câte a mai tras!

Acum fii-s domni cu carte și-s plecați pe la oraș,
Nepoțica asta mică este tot ce i-a rămas...
Ea le umple bătrânețea cu povești și bucurii
Și le astâmpără dorul lăsat dar, de-ai lor copii.

O privește cu iubire și o mângâie cu drag...
Noaptea se așază-n zare...bunicuța stă pe prag.
Îi așteaptă și zâmbește, ia buchetul cel de flori,
Ce-l întinde nepoțica cu bujori în obrăjori.

Cu-n buchet de flori de câmp și-o nepoțică frumoasă,
Bunicuții de poveste se întorc zâmbind în casă...
Timpu-n urma lor se-nchide...casa –acum n-o mai găsești....
Draga mea copilărie, te-ai ascuns! Pe unde ești?

Ai rămas pe deal cu flori ori prin iarba-abia cosită?
Te-ai ascuns în margarete ori pe-a timpului aripă?
Azi culeg din câmpuri maci, dediței și păpădie,
Tare-aș vrea să pot să pun flori, tataii-n pălărie...

Cu picioarele desculțe calc în urma lor pierdută.
Le simt sufletele bune mângâind tâmpla-mi căruntă.
Pe poteca șerpuită cu salcâmi cu flori celeste,
Trece-a mea copilărie cu bunicii din poveste.

Poezie: Munteanu Gabriela
În fotografie: Constantin and Elena

sâmbătă, 10 noiembrie 2018

Deșteaptă-te, române,


Deșteaptă-te, române, acum, cât mai e vreme
Nu aștepta să vie semnalul prea târziu
Nu simti cum fiu-ți plânge, cum mama-n brațe-ți geme?
Purifică-ti destinul, acum cât mai esti viu!

Deșteaptă-te, române, din somn si indolență
Ti-e moartea mai aproape și nu-i un simplu joc
Caci crizei mondiale nu poți să-i ceri clemență
Iar pâinea ce dispare nimic n-o pune-n loc

Deșteaptă-te, române, din prea comoda lene
Grânarul Europei ai fost cândva. Mai știi?
Acum ai rol de paria pe ale lumii scene
Când fi-vei iarăși rege? Te-aștept să reînvii!

”Acum ori niciodata” e-un ultimatum groaznic
Caci, iată, din pacate e si adevarat
Strainii vin să facă în țara noastră praznic
Si ne aruncă resturi prea greu de digerat

Ridică-te, române, prin muncă și cultură
Nu astepta pomană sau sfaturi de la proști
Mihai, Ștefan, Corvine muriră si tăcură
Nu vin sa te salveze cu niciun fel de oști

Deșteaptă-te, române, cu Bunul Simț pe steaguri
Cu Patria în suflet, Familia în gând
Să trecem cu mândrie istoricele praguri
Cu Tricolorul sacru deasupra fluturând!

joi, 10 mai 2018

DOINA AIUDULUI



In temnitã la Aiud
Unde pãsãri nu se-aud,
Ferecat în lanturi grele
Si închis între zãbrele,
rabd tãcut si’n mine mut,
dor de sfântã libertate,
svârcolindu-se de moarte,
strigã’ntruna,zi si noapte,
JOS MINCIUNA!
VREAU DREPTATE!
Vreau pãmânt pentru tãrani
Si lanturi pentru tirani.
Vreau sã lupt
Si trupu-mi supt,
Sã-l slobad si’ntreg norod
Sã-l urnesc
Si sã zdrobesc
Fãrã milã toti tiranii,
Trãdãtorii si dusmanii.
Vreau ca ROMÂNIA MARE,
Sã nu fie închisoare
Pentru noi,
Cei multi si goi,
Ce-am luptat
Si-am apãrat,
Glii strãbune, libertãti,
Sfânta Cruce si dreptãti.
Noi de când este pãmântul,
Mereu jalea ne-a fost cântul,
Iar dureri
Si sfinte vreri,
Ne-au cãlit
Si neclintit,
Zid clãdit-am la hotare
Sã’nfruntam hoarde barbare.
Dela Decebal strãbunul,
Motenit-a tot românul,
Dor de glii
Si’n vitejii
Tot mereu,
Cu Dumnezeu,
Am dus steagul, falnic brad,
In vifor si’n Stalingrad.
Trãdãri, cu sânge am plãtit
Si caznã multã-am suferit
Pentru ei,
Cei cruzi misei,
Ce-au vândut
Al Tãrii lut
Si-au fugit ca niste lasi,
Lãsând Tara la vrãjmasi.
Trudã multã si amarã
Pâine nu-i în trista Tarã.
Cei bãtrâni
Sunt dati la câini,
Iar cei mici
Sunt otrãviti
Si crescuti în legi pãgâne
Sã ucidã si sã fure.
Toatã avutia Tãrii,
Dela Tisa’n tãrmul Mãrii,
Din pãmânt,
Din munti, din cânt,
Tribut greu,
Ne-o ia mereu,
Ce-i ce-au nãvãlit sinistru
Si-au furat bãtrânul Nistru.
Toate temnitele’s pline,
De dureri si de suspine.
In Carpati,
Pãrinti si frati,
Sunt ucisi
Si schingiuiti
De cãlãi, ce’n bãi de sânge,
Vor pe roti dreptãti-a frânge.
In biserici jefuite,
Stau altare pângãrite.
Iar pe drum,
In foc si scrum,
Ruguri vii,
Stau mãrturii,
Crucile, sã înspãimânte,
Gloatele plânse si mute.
Peste tot, pe und’te duci,
Sunt morminte fãrã Cruci
Si martiri
Ucisi de sbiri,
Impuscati si aruncati
Zac în sant,
Legati’n lant,
De le plânge-a lor ursitã,
Trista gloatã’nflãmânzitã.
In temnitã la Aiud,
Vreau de tulnic glas s’aud,
Printre gratii sã rãzbatã,
Sã porneascã’ntreaga gloatã,
Sã ucidã, pãlãmida,
Spinii marelui masacru,
August, patruzeci si patru,
Ce-a dus Tara în robie
Si-a pus fiara
S’o sfâsie.
Dar, veni-va Ziua Sfântã,
Când din lemn de roatã frântã,
Ne vom face buzdugane
Si-om zdrobi
Seceri, ciocane.
Iar pe voi,
Tirani haini,
Vã vom pune
Intre spini
Si rug mare vã vom face,
Pentru-a lumii
SFÂNTÃ PACE,
Sã distrugem pe vecie,
JUG, TRÃDARE si ROBIE!

Toma Gh. EREMIA
Aiud, Feb. 1951

marți, 1 mai 2018

Sa fii mereu insetata, Inima mea




Sa fii mereu insetata, Inima mea
by Maria Karyn Lombrea

Cand ating pamantul
in rugaciune
Nu am alt tel decat
sa te ating pe Tine.
Orice cuvinte despre
Gradini, flori,
privighetori, dans
Sunt doar pretexte.
Inima este ca o
lumanare
Plina de dorinta de a
arde.


Luata de langa
Preaiubitul ei
Aspira iar sa fie una
cu El.
Despre Iubire nu poti
sa inveti nimic.
Iubirea vine pe
aripile gratiei.
...O, tu cel cu
buzele insetate, continua
sa cauti apa.
Acele buze insetate
sunt dovada ca vei gasi sursa apei.
“Vreau un sarut de la
Tine”,
A spus inima mea.


“Da, dar pretul este
viata ta!”
Inima a tresarit de
fericire
si a spus:
“Cui ii pasa de
pret?”
Sa fii mereu
insetata, inima mea,
Sa nu te opresti din
cantari…..
Fa astfel incat
ACEASTA dorinta
Tacuta, ascunsa adanc
in tine
Sa fie sursa
Fiecarui cuvant pe
care il spui.
A iubi inseamna sa
ajungi la Dumnezeu.
Niciodata in pieptul
unui indragostit nu va fi tristete.
Niciodata roba unui
indragostit nu va fi atinsa de muritori.
Niciodata corpul unui
indragostit
nu va fi ingropat in
pamant.
A iubi inseamna sa
ajungi la Dumnezeu.
Priveste in jurul tau
si daca vezi
fericire,
aceasta este datorita
iubirii.
Daca bucuria ar putea
vorbi,
iata ce ar spune:
“Iubirea mi-a dat
viata”.

La fel este si cu
mine;
singura mama pe
care o cunosc
este iubirea.
Demult, la inceputul
timpurilor,
iubirea mi-a dat
viata.
Mii de binecuvantari
pentru adevarata mea mama!
Felul in care faci
dragoste este
Felul in care
Dumnezeu va fi cu tine.
Iubirea este flacara
aceea care,
atunci cand este
aprinsa,
arde totul;
doar Dumnezeu ramane.
Fii sincera, inima
mea,
Distrusa si parasita,
Cum mai poti sa
alergi dupa iubire?

Fara o picatura de
apa,
Cum indraznesti sa
intri
In focul navalnic al
iubirii?
Spune-mi, inima
nebuna,
Ce sa ma fac cu tine?
Un prieten a venit
sa-l viziteze pe Iosif.
Iosif l-a intrebat:
“Ce mi-ai adus?”
Prietenul a raspuns:
“Ce as fi putut sa-ti
aduc
astfel incat tu sa nu
ai sau sa ai nevoie?
Nimic nu este mai frumos
decat chipul tau.
Ti-am adus o
oglinda.”
Ce nu are Dumnezeu,
dar ar putea avea
nevoie?
Lui Dumnezeu trebuie
sa-i aduci
o inima stralucitoare
pentru ca sa se vada
pe El insusi in ea.
Eu nu sunt tu,
nici tu nu esti tu,
nici tu nu esti eu.
Si eu sunt eu,
tu esti tu
si tu esti eu.

Am devenit unul,
atat de profund
Incat nu mai stiu
daca
eu sunt tu sau daca
tu esti eu.
Cand sunt cu Tine,
iubindu-Te
nu pot sa dorm.
Departe de Tine,
lacrimile
nu m-ar lasa sa dorm.
Doamne, este un
miracol
sa fiu treaz
în amandoua
noptile...
Dar ce mare diferenta
între aceste doua
trairi!


Rumi, "Iubirea a spus..." - ed. Kamala 

joi, 29 martie 2018

Şi totuşi... Lumina



Mă simt pustiu, pierdut şi singur
Şi plâng încet şi sunt nesigur
O umbră tristă-n mine cade
Privirile-mi sunt reci şi foarte fade.

În toiul nopţii sufăr iar
Şi gândurile-mi sunt de jar
Culcat mă-ndrept spre duse amintiri
Din nopţi trecute – nopţi de prigoniri.

Lupte aprige şi-aprinse ca un dor,
Războiul nevăzut al nostru şi al lor...
Părea că totul s-a sfârşit demult...
Dar a-nceput din nou.. şi parcă şi mai mult.

Ascult o voce-n taină, dar totuşi simt c-aş vrea
Să strig cu voce tare, s-arăt durerea mea.
Dar nimeni nu-nţelege... căci lumea nu-i aşa...
Cui oare-i va păsa că-i tristă viaţa mea?

Deodată-ntreg văzduhul se umple de lumini
Iar Domnul vine iar, cu ochii Lui senini
Şi lacrimi cad. El plânge. Dar simt că-mi iartă iar
Şi-mi şterge-orice păcat, cu dulcele Său har.

Şi-atunci mă-nvăluie cu totul în iubire.
Rămân întreg... dar parcă-acum îmi ies din fire.
Şi las simţirea-mi să mi se pătrundă,
De chipul de lumină sfânt, de faţa-i blândă.

Rămân aşa minute-ntregi şi poate ore,
Nu mă mai simt Datan sau Abiron sau Core
Mă simt un David ce-a greşit şi-a fost iertat
De Domnul cel Preabun, mereu Adevărat.

Păcat că n-am să am putere să-i cânt de mulţumire
Cântări şi laude în psalmi de preaslăvire,
Căci trist e sufletu-mi – pe Domnul L-a-ntristat,
Cu tot ce a greşit, cu tot ce-a fost păcat.

Şi totuşi Lumină din umbră se face
Şi sufletul meu e cuprins iar de pace.
Căldura, Lumina, Iubirea mă-mbrac
De azi să-mi doresc numai bine să fac.

Parintele Iosif

sâmbătă, 17 martie 2018

TELEFONUL CELULAR...



   - Mami, lasă telefonul,
 Hai la tati amandoi,
Să-mi repare avionul,
Care stă stricat de joi.

   A venit de la serviciu,
Si e super obosit,
Nu mai are ochi sa vadă,
Si urechi de auzit.

   M-a rugat să-l las in pace,
Pe vreo ora, dar de-atunci,
Sta pe net, tot sta. si tace,
Si au trecut trei ore lungi.

   El nimic nu mai aude,
Cand intra in jocul lui!
Il intreb si nu raspunde,
 E aici, si parca nu-i.

   Mami, lasa telefonul,
Si te rog, nu ma poza,
A-nnoptat si-mi vine somnul,
Poate imi citesti ceva!

   Faci un video, se pare,
Sa il pui pe instagram,
Cum gatesti fructe de mare,
Eu vreau paine cu salam.

   - Tati, vrei si tu tartina?
Tot nu ma auzi deloc,
Merg la somn, Poate ca maine,
Voi avea mai mult noroc.

   Stati cu ochii in ecrane,
Nu mai stiu de ma iubiti,
Azi adorm ca si orfanii,
Noapte buna, dragi parinti!

sursa mesaj

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog