Frânturi de copilărie

Doamne,când eram micută ,
Îmi plăcea s-alerg descultă,
Prin tărâna încinsă tare ,
Ce mă frigea la picioare ,
Că era asa curată ,
De ploile verii ,spălată ....

Nu-mi plăcea să port sandale ,
Stam în picioarele goale
Si nimeni nu mă certa
Mă lasau în voia mea ....
Cat era ziua de mare ,
Mă jucam, în praf, prin soare .

Si -apoi cu copii din sat ,
Dădeam fuga la scăldat ,
La un fir de apă lină ,
Ce era cu noi vecină .
Printre ratele motate ,
Eram fericiti ....mai frate !

Treceau zilele de vară ,
De cu zori si până-n seară ,
Fără griji si supărări
Hoinărind câmpul cu flori,
Potecile prăfuite ,
Trăind clipe fericite...

Cirese, caise, prune ,
Tot felul de fructe bune,
Ne erau la îndemână,
Era masa cea mai bună,
Nu ne trebuia mâncare,
Până seara la culcare .

Câte n -as avea de spus ,
Despre anii ce s- au dus ,
Despre floarea vietii mele
As scrie până la stele ...
Râu de rânduri , nestemate ,
Si le-as pune într-o carte,
Ca nepotii mei să stie,
De scumpa mea copilărie!!!

Teodora Dumitru 6 AUG 2018