IUBIREA BUNICILOR

                 

Lăsați copiii să meargă la bunici,
Atâta cât mai sunt pe-acest pământ,
Căci cât iubesc bunicii pe cei mici,
Noi nu-i putem iubi decât în gând...!

De multe ori, ei nu se prea ridică
La cât de sus ne-am dori noi, părinții,
Doar un bunic și-o scumpă de bunică,
Îi pot iubi la fel cum iubesc Sfinții...

Îi strâng la piept atunci când îi certăm
Și le sărută fața-nlăcrimată,
Că-i prea alintă ,noi ne supărăm,
Uitând c-am fost și noi nepoți odată...!

Dar în curând ,vom fi și noi bunici,
Și vom certa copiii că-ndrăznesc
Să-și certe-a lor odrasle încă mici,
Când,uneori, aceștia mai greșesc!

Bîgiu Diaconu Ionel

BĂTRANETEA...

Mi-am cârpit ciorapii și o bluză-n cot,

Însă fericirea să mi-o cos nu pot,
M-am dus în oraș să cumpăr o ață,
Să pot coase, zile, nopțile la viață.

Mi-a zis o băbuță: Ce te străduiești?
Ce-ai pierdut,pierdut e! N-o să-l mai găsești!
Poți cârpi pe tine,toată îmbrăcămintea,
Sufletul nu-l coși, Inima și mintea!

Soarta nu se schimbă, dar poți îndulci
Fiecare clipă! Poți, cu bucurii.
Și mai poți c-un zâmbet să aduci lumină,
Casa mulțumită ! Lumânări în mână!

Omului la greu, să-i întinzi bănuți,
Pâine la flămânzi, papuci la desculți.
Nu te mânia, când ți-or răde-n nas,
Urii nu-i lăsa, lângă tine-un pas.

Nimeni n-are voie, nicicând să-ngrădească!
Binelui o ușă, Iubirii, fereastră!
Coase dacă vrei: Flori și cer pe ie,
Clipele să-ți treacă, cânt de ciocârlie!

Pune nod la lacrimi, punte fă-i la dor
Și-or părea ușoare, toate câte-ți dor.
Nimeni nu-și cârpește inima rănită
Nu întorci din drum, viața rătăcită!

Nu răsare soare, când e miezul nopții,
Nu poți fi pe plac, așa cum vor toți.
Însă poți rămâne, Om de omenie
Viața, rai lumesc, pentru tine fie!

Elena Caruntu