Crăciun însîngerat...

Crăciunul acela însîngerat..
De care mama mi-a vorbit...
A pătat suflet de român..
Din alb... atunci l-a innegrit...

Crăciunul acela însîngerat...
De-atunci ne urmărește..
Si suferă ... si-a suferit...
Poporul care-n urmă se jertfeste...

Pătat de sânge e Crăciunul..
În fiecare an..
Poporul suferă surghiunul...
Totul a fost in van...

Pentru prunci ne mai ierți...Tată..
Deși păcatul este mare...
O țară întreagă...îngenunchează..
Si cere azi...iertare...

Crăciunul acela însîngerat...
De-atunci ne-a urmărit...
Au trecut... Doamne atâția ani...
Tu...ne-ai iertat și ne-ai iubit..

Și totuși...an de an..Stăpâne..
Iti trimiți Fiul iar în lume...
În peșteră este....primit...
Iar mai târziu e....răstignit...

Crăciunul acela însîngerat...
Măicuța mea nu l-a uitat...
Spre cer privește tot mereu..
Cerând iertare de la Dumnezeu ..

Spre cer privesc astăzi și eu..
Si cer iertare.... Domnul meu...
Crăciunul acela însîngerat...
Pată pe suflet ne-a lăsat...

Maria Pintican..

AMINTIRI DE CRĂCIUN

de Preot Sorin Croitoru

Pe când eram doi mici școlari
Îmi amintesc cât de frumos
Bunica povestea cu har
De Sfântul Prunc Iisus Hristos..

Cu ochii ațintiți la ea
Noi, frate-miu și eu,
Sorbeam acele vorbe dulci
Ce povesteau de Dumnezeu.

Nu pricepeam teologie
Prea complicată pe atunci,
Dar ne miram de răutatea
Unor soldați ce-omoară prunci..

Nu pricepeam nici cum Maria
În tot orașul n-avea loc
Să-și nască Pruncul și nici astăzi
Nu pot să înțeleg deloc..

Cu har ne povestea bunica
De Pruncul încălzit de boi,
Și ne-ndesam mai tare-n sobă,
Simțind că zgribulim și noi..

Povestea continua înceată,
Iar noi simțeam plăcuți fiori
Când auzeam de îngeri veseli
Vestind minunea la păstori

Și ne miram cu ce știință
Deasupra ieslei s-a oprit
Acea steluță, călăuză
A magilor din Răsărit..

Mi se înlăcrimează ochii
Și mă apucă dulce dorul,
Când mi-amintesc de povestirea
Bunicii ce-și torcea fuiorul..

Pe când cu mâna-i delicată
Ea lâna o trăgea în fire,
Cu vorba-i blândă liniștită
Ne atrăgea spre mântuire

Și ne picta în minți icoane
De Praznice Împărătești,
Căci din Scripturi grăia bătrâna,
Iar nu din cartea de povești!

S-a dus bunica mea, săraca,
În altă lume-acum trăiește,
Dar ce ne-a semănat în inimi,
Ca o sămânță azi rodește..

E datoria noastră sfântă
Să-mbătrânim cât mai frumos
Și să vorbim în seri de iarnă
Nepoților, despre Hristos..