Cutremurul...

S-a cutremurat pământul tremurând din temelie,
Împlinindu-se cuvântul cel vestit din proorocie.
Au căzut ziduri de piatră și căsuțe luminate,
Omenirea indurerată e cuprinsă iar de moarte. 

Cine a crezut vreodată ce necazuri o să vină 

Într-o noapte liniștită când dormeau cu toți în tihnă?
Câți și-au spus "la revedere" ,
când aseară s-au culcat sau câți oare au fost siguri 

că s-or mai scula din pat?

 Încă odată omenirea a rămas iarăși ca mută,
Văzând câtă neputință ,când natura se frământă.
Câți copii și câte mame strigă sub dărâmături,
Și câți oameni plin de groază caută printre surpături? Oare....

suntem noi mai buni și mai fără de păcat,
Decât oamenii ce astăzi ,au un suflet sfâșiat?
Dacă azi la noi e bine și nu e nimica rău ,
Să stăm toți in rugăciune ,
mulțumind lui Dumnezeu. 

Domnul Sfânt să aibă milă de poporul incercat,
Și-l rugăm astazi pe Domnul,
să ne ierte de păcat.
Să aline El durerea care este-n Turcia,
Și să lase mângâiere ,
DUMNEZEU CU MÂNA SA!
Elena Sara Özçöllü