duminică, 12 februarie 2023

SINGURĂTATE




Boris Ioachim (Costel Geana)

Ce monotonă-i iarna colilie –
Doar vântul se răsteşte, zurbagiu...
Mi-e ziua îngheţată şi pustie,
Iar sufletu-i bătrân şi pământiu.

Nici ciorile, bătrâne bocitoare,
De-o vreme, nu-mi mai prohodesc la geam...
Plictisul zilelor aproape doare –
Din mreaja lor scăpare, parcă, n-am.

Singurătatea – doamnă credincioasă –
Îmi ţine de urât, fără răgaz...
Tăcută şi deloc capricioasă,
Îmi stă-ncleştată tandru de grumaz.

Suntem prieteni vechi, noi, niciodată
Cu adevărat, nu am fost despărţiţi...
Iar dacă ne-am certat, câteodată,
N-am pus la suflet, ci-am rămas uniţi.

„Prietenie” - e-un cuvânt ce-mi sună
Când amuzant, când tragic, când ciudat...
Singurătatea mi-a fost cea mai bună
Tovarăşă de viaţă, neîncetat.


Singurătate, noaptea e târzie –
Hai, înveleşte-mă, poate dormim...
Ca-ntotdeauna, în ziua ce-o să vie –
Noi doi, tot împreună o să fim...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog