luni, 28 octombrie 2024

Părintele Macarie Beşliu – Schitul Munteoru, Vrancea





„A venit la mine o femeie și mi-a zis: „ Părinte, a spus medicul că nu o să am copii, că eu sunt bolnavă.” „ Nu te mai lua după doctori, că o să ai copii. Ai să ai.” „ Părinte, nu am cum…”, a zis doamna.
„ Du-te acasă, îi zic, că o să ai două fete. Ca să-mi aducă, mai târziu, fetele. Le-a adus să le văd, două fetiţe gemene.”
“Altădată au venit patru medici de la Bucureşti, soţul şi soţia medici, socrii, medici amândoi. Şi au venit la părintele . „De unde sunteţi?” „De la Bucureşti.” „La ce aţi venit?” S-au recomandat: „Am venit la dumneavoastră, suntem medici.”
„Păi, voi veniţi la mine?” Ea, fata, a spus: „Da, dar dumneavoastră sunteţi doctor sufletesc”.
Şi zice: „Părinte, sunt bolnavă. Am o moleşeală şi am fost la toţi doctorii şi colegii şi soţul şi soacra şi socrul şi nu îmi spun ce am, spun că nu am nimic.”
„Măi, dacă îţi spun ce ai, te sperii?” „Nu, părinte.” Era foarte curajoasă.
„Ai cancer.” S-a făcut albă. „Ei, ziceai că nu ţi-e frică, vezi !
Te-am incercat.” Am zis asta ca s-o întăresc. „Te-am încercat, dar vezi că ţi-e frică?” „Da, părinte, dacă mi-aţi spus dintr-odată?”
„Păi, dar cum să-ţi spui, uşor, după ureche? Ţi-am spus ce ai. Nu ai nimica, fato, ai o lenevie în corp. Mai faci tratament, nu fă efort. Nu te mai gândi că ai ceva, nu ai nimica.”
I-am oprit pe bărbatu-su şi pe soacră-sa şi le-am spus că are cancer în sânge şi nu o duce mai mult de o lună.”
Şi la o lună rudele fetei mi-au dat telefon că a murit. Aşa de rapid a fost.

De cum te priveşte, Părintele Macarie te scanează şi imediat îţi spune ce are de spus, te caracterizează imediat, e foarte direct și tranșant în orice problemă ai avea.
E un sfânt în viaţă, are dar de la Dumnezeu.
În prezent își duce zilele la Schitul Munteoru, comuna Vintileasca, fiind cel mai important duhovnic din zona Vrancei.
Fragment din Articolul: https://dragosteavasalvalumea.wordpress.com/.../preoti.../


duminică, 27 octombrie 2024

UNDE NI-S NEBUNII?


                       

Eliana Popa
 
Unde sunt acei nebuni care-aud de sus chemarea,
Să ridice neamul nostru și să îi redea onoarea?
Unde ni-s nebunii țării care au curaj să lupte
Cu un veac de întuneric și guvernele corupte?

Stăm cu frunțile-n țărână și cu ștreangul sub bărbie
N-ai avut stăpâni, române, însă azi stai în robie!
La piciorul Europei ne așează guvernanții,
Tote slugile ocultei, toți pigmeii și-nbuibații!
 
Căci acei ce ni-s aleșii s-au făcut stăpâni pe toate,
Nu i-ar mai răbda pământul, de lichele-mpăunate!
Zic și eu ca Eminescu:,, mânca-le-ar inima câinii"
Celor ce ne pun cătușa tot mai strâns în jurul mâinii.
 
Unde ni-s nebunii, Doamne, care-s pregătiți să moară,
Pentru Adevăr și Neam, pentru Tine, pentru Țară?
Caci în veacu-acesta negru, voi fi socotit nebun,
Daca vreau să-nving minciuna și nu vreau să mă supun.
 
Unde ni-s nebunii, Doamne, s-au născut sau se vor naște?
Doar prin jertfa lor de sânge, Neamul nostru va renaște!
Însă până-n acea clipă când s-or ridica nebunii
Tu, române, saltă-ți fruntea, noi aici suntem stăpânii!


sâmbătă, 26 octombrie 2024

Nu arunca lampa copile

 



Mioara Lobodă

Nu arunca lampa copile
Că vremuri grele vin peste tine,
Ți-am spus odată și n-ai crezut
Vezi că dreptate am avut.

Am dus-o greu cândva și noi
Dar mult mai greu o duceți voi.
Deși săraci ne ajutam
Flămânzi nicicând nu adormeam.

De gazu-n lampă-l terminai
O lingură tot mai găseai.
Iar de s-a terminat fitilu
Un metru-ți mai dădea vecinu .

Și din greșeală coșu-l spărgeai
Nu era scump , îl cumpărai
Și seara-n cas' aveai lumină
Vedeai ce poți mâncai la cină.

Dar tu de-acum ai zile grele
C-ai multe biruri să treci prin ele,
Curentul , gazul , e lux nepoate
Lacăt le pui că nu se poate.

O s-o duci greu că i-ai crezut
Când le-ai dat votul tău râzând,
Că ți-au promis miere și lapte
Și v-a fi bine peste noapte.

Bine a fost doar pentru ei
C-au strâns averi doar din condei ,
Și nu le pasă că iarna vine
Și frig va fi în cas' la tine.


miercuri, 23 octombrie 2024

Te-ai întrebat om bun


Te-ai întrebat om bun
De ce nu am stăpân
Și toți mă ocolesc
Mă scuipă mă lovesc?

Știi tu de câte ori,
Flămând mă culc în zori
Și nimănui nu-i pasă
Că n-am și eu o casă?

Ce rău eu ți-am făcut
Și sunt mereu bătut,
Lovit sunt și de soartă,
Să încerc la altă poartă,

O poartă descuiată
De dragul meu lăsată,
Lăsată la întâmplare
De-un om cu suflet mare.

Nici lacrimi nu mai am
Au înghețat și-s reci,
Degeaba plâng în van,
Grăbit ești tu când treci.

Și-a ta nepăsare
Mă doare rău mă doare...
O viață am de câine,
Sunt tare trist pe tine.

De mă întâlnești pe drum
Nu te grăbi om bun,
Aruncă-mi la întâmplare
Ceva bun de mâncare.

UN CÂINE PĂRĂSIT

Stop eutanasierii

luni, 21 octombrie 2024

LUPUL ȘI OILE


De când lumea e făcută,
Mulți se văd stăpâni la oi...
Și conduc adesea turma
Cei cu colții de lupoi...



– Sunt cu voi! le zise lupul
Oilor în adunare.
Eu de azi îmi schimb statutul –
Mă declar: smerită „OAIE!”

Simt că inima îmi bate
Doar la unison cu voi
Și visez eu zi și noapte
Să mă fac cioban la oi!

Stâna voastră îmi e dragă,
Frații mei și dragi surori,
Vă prezint o listă-ntreagă
De principii și valori!

Eu sunt calea voastră bună,
La-ndoială nu mai stați,
Să luptăm toți împreună
Cu dușmanii cei colțați!

De aveți vreo întrebare,
Eu vă rog, nu ezitați,
Chiar acum la încercare,
Să mă puneți, dragi fârtați!

Dacă vreți, vă scriu pe foaie,
Nu gândiți că dau din fleancă!
Pot să-mbrac cojoc de oaie
Și să-mi pun la gât talancă!

Eu vă zic, că nu-i minciună –
Martor cerul și pământul,
Că în nopțile cu lună
Doar la voi îmi este gândul!

– Măi, ce bine-i zici matale,
Un berbec bătrân îi zise,
Am și eu o întrebare,
La mesajele transmise!

Dar mai înainte, frate,
Hai, să ne-așezăm la masă,
Să mâncăm pe săturate
Iarbă verde și mustoasă!

Printre oi se-așază lupul
Se apleacă, se îndoaie,
Încercă să pască iarbă,
Dar degeaba, că nu-i oaie...

– Totuși, care-i întrebarea,
Se-arătă el indignat,
Că n-am timp de sărbătoare,
De băut și de mâncat...

Și berbecul îi răspunse:
– Văd că nu îți place iarba...
Dar, când foamea te-a ajunge,
Ce-o să faci? Vei suge laba?

Poți să-ți pui la gât talancă,
Poți să-mbraci cojoc de oaie,
Dar nu s-a văzut vreodată
Lupul să mănânce paie...

Și-apoi, firea ta colțată
Va ieși la prima foame...
Pleacă, lup hain îndată,
Cât nu te-am luat în coarne!

Care e aici morala?

De când lumea e făcută,
Mulți se văd stăpâni la oi...
Și conduc adesea turma
Cei cu colții de lupoi...


Fiți Atenți pe cine alegeți!


 (Fabulă de Diana Sava Daranuța)

vineri, 18 octombrie 2024

Azi în anii tinereții?



Mă întrebi de m-aș întoarce
Azi în anii tinereții?
Drept să spun nu prea mi-ar place
Să repet corvoada vieţii.

De greșeli mi-am făcut stocul
Și n-aș vrea să mai fac alte,
Dar aș vrea să am norocul
Să le dau uitării toate!

Timpurile ce trecură?
Mulțumesc nu le mai vreau!
Oase rupte, alergatură ...
Îmi doresc să... mai și stau!

Îmi doresc timpu-nainte!
Cât mai lung dacă se poate!
La nepoți să fac placinte,
Să am timp și de o carte.

Să mă plimb în lumea largă,
Să văd ce nu am văzut
Viața, asta! mi-ar fi dragă!
Nu s-o iau de la-nceput.

Vreu timpuri mai liniștite...
Să privesc cum crește Iarba,
Pe întinderi nesfârșite !
Și să uit ce este graba.

Poate-aș vrea să mă întorc...
Puțin prin copilărie!
Cu amicii să fac cerc,
Să râdem de-orice prostie!

Să-mi mai văd mama și tata,
Chiar de ar fi să mă mai certe!
Să le spun ca:-Uite gata!
Am să pun mâna pe carte.

Și să-i strâng în brațe tare
Că mi-a fost așa de dor
Ca-au plecat în depărtare
Și nu-mi e deloc ușor.

În rest Doamne-s mulțumită!
Să-mi întorc anii n-aș vrea.
Nu mă dau încă bătută,
Și mă-mpac cu vârsta mea.

✍️_Marinela Nichitovici Popa


VEDENIA SFANTULUI PĂRINTE, IOAN DE KRONSTADT DESPRE ANTIHRIST, (identitatea care inlocuieste numele si sfarsitul)


VEDENIA SFANTULUI PĂRINTE, IOAN DE KRONSTADT DESPRE ANTIHRIST, (identitatea care inlocuieste numele si sfarsitul)

   🙏🏽 L-am întrebat pe Staret: „Cine este acesta?“. El a raspuns: „Antihristul!“. De statură înaltă, cu ochii ca jăratecul, cu sprâncenele negre, având cioc, fioros la față, viclean, perfid, strașnic. Sta cocoțat pe tron cu mâinile întinse spre popor, iar la degete avea gheare ca de tigru și răcnea: „Eu sunt imperatorul și dumnezeul și stăpânitorul. CINE NU VA PRIMI PECETEA MEA, ACELUIA, MOARTE!“. Toți au căzut la pământ și i s-au închinat, iar el a început să le pună peceți pe frunte și pe mâini, ca să primească pâine și să nu moară de foame și de sete (cod biometric/token genetic, pecete a vasului informatic nou înființat-'avatarul'- in dreptul civilo-comercial).

   🙏🏽 Mai marii lumii au spus așa: NIMENI NU VA INTRA ÎN NOUA ORDINE MONDIALĂ, DACĂ NU VA FACE ACT DE SUPUNERE SATANEI! Ce înseamnă "act de supunere"? Înseamnă cip pe mâna dreaptă sau pe frunte! 

Sfântul Părinte, Iustin Pârvu, așa a spus: "Pe voi numai mucenicia vă mai mântuiește!" Sfântul Părinte, Arsenie Boca, a spus: "Sunteți ultimii, vă vor cerne!"

   🙏🏽 Mai este nevoie de alte cuvinte, de alte proorocii??? 

Nuuu. Avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu să ne pocăim, să ne întărim în credință, să murim pentru El zicând: CU BUCURIE, MOR PENTRU HRISTOS! 

                                                                                               Amin și Aliluia!

                                                                                             Preot Ioan 🛎️.

miercuri, 16 octombrie 2024

NU POT SĂ NU FIU ROMÂN!


Eliana Popa
 
Nu pot să nu fiu român,
Căci mama mea m-a botezat
Și-un nume românesc mi-a dat
O vatră sfântă mi-a lăsat
 
Și-un grai curat.
Nu pot să nu fiu român
Căci bunii mei mi-au dat odor
Crâmpei din steagul tricolor
 
M-au învățat cuvantul dor
Și graiul lor.
Nu pot să nu fiu român,
Să îmi plec capul și sa tac,
 
Când neamul meu e neamul dac,
Cămașa morții o îmbrac
Dar n-am să tac.
Nu pot să nu fiu român
 
Când doar aici e rostul meu
Lăsat de Bunul Dumnezeu
Cum mi-a fost neamul sunt și eu
Și-oi fi mereu!
 
Nu pot să nu fiu român,
Când am sămânța unui neam,
Ce a născut un Brâncovean,
Pe Horea, Cloșca și Crișan
 
Și-un Sfânt Ștefan!
Nu pot sa nu fiu român
Când rădăcini adânci mă leagă
Și o istorie întreagă
 
De toată țara asta dragă,
Și nu-i de șagă!
Nu pot să nu fiu român,
Când arde-n mine focul sfânt,
 
Al dragostei de-acest pământ,
Să uit ce-au fost și cine sunt
Cei din mormânt!
Sunt bunii și străbunii mei
 
Ce n-au avut alți dumnezei
N-au fost păgâni și nici atei
Doar pui de lei.

luni, 14 octombrie 2024

Sfaturi bune....


1. Iubiţi adevărul; nu puneţi în scenă ca ceva real un fapt, atunci când adevărul e altul;iubiţi adevărul că el e lumină şi frumuseţe, e Dumnezeu.

2. Greşeala să nu o acoperiţi, ci să o ispăşiţi; se ştie că mărturisită e jumătate iertată.

3. Fiţi buni cu oamenii, dar apropierea de ei să o faceţi cu înţelepciune; să nu faceţi ca ei decât atunci când aveţi încrederea că cugetul şi fapta lor sunt bune.

4. Să nu acordaţi intimitate oricui; nu o datoraţi integral decât celor ce vă sunt rudenii spirituale. Intimismul, fără discernământ, e mai mult decât o vulgaritate, e un păcat: te vinzi şi nu ştii cui.

5. În relaţiile cu oamenii fiţi buni şi drepţi; orice acordaţi mai mult decât se cuvine poate cultiva înşelăciunea şi se plăteşte scump.

6. Evitaţi contactul apropiat cu oamenii lipsiţi de inteligenţă şi bunătate; fiţi pentru ei un model de înţelepciune şi virtute.

7. Fiţi statornici în hotărârile voastre; consecvenţa întăreşte personalitatea.

8. Când iubiţi pe cineva, dăruiţi-vă integral; o dragoste adevărată cere depăşire de sine, puritate şi putere de jertfă. Dragostea mare are un fior religios.

9. Să vă respectaţi cuvântul şi făgăduinţa. Cuvântul nu este un instrument de inducere în eroare şi nici ceva cu care poţi răni sufletele oamenilor; cuvântul trebuie să aibă izvoarele cele mai pure, adică divinitatea.

10. Fiţi sinceri şi curaţi în tot ce faceţi, ca şi când Dumnezeu ar fi de faţă.

Ernest Bernea,
Meditaţii filosofice,
Bucuresti, 1984

Mai bine...

Voi ce dormiti in Parlament
Stiti ce inseamna frigul ?
Eu dorm acum pe acest ciment
Ca m-ati lasat atat de singur.

Daca as fi copilul vostru
M-ati m-ai lasa la colt de strada ?
Ar saraci guvernul nostru
Daca mi-ar da o masa calda ?

Parlamentari nu va e mila
De toti copiii amarati si goi ?
Copiii vostrii stau in vila
Iar noi dormim in ploaie si noroi.

Cu ce-am gresit de neiertat ?
Ca ne-am nascut sarmani , saraci ?
De ce-i copilul vinovat
Ca nu-i nascut din neam bogat ?

Voi mi-ati gonit parintii in straini
Ca-i slugariti pe-o bruma de simbrie ,
Ne-ati impartit in slugi si in stapani
Si-n casa noastra va platim chirie.

Sunt amarat si dorm in frig
Dar nu ravnesc la bogatia voastra ,
Voi aveti totul ...dar nimic
Din demnitatea saraciei noastre !!

Mai bine dorm pe trotuar
Acoperit cu frunze si cartoane,
Ca toata bogatia voastra-i in zadar
Daca n-aveti nici suflet , nici onoare.

autor ...Dorin Dumitriu.
11-10-2016
Sursa foto internet.

--Cele 10 porunci ale poporului Român găsite într-un ziar din 5 Octombrie 1930...


Ar putea fi o imagine cu 2 persoane şi text


1. Daţi copiilor voştri nume românesc!..
2. Păstraţi-vă graiui, portul şi obiceiurile cele vechi româneşti, pentru că acestea sunt temeliile întregii naţii româneşti..
3. Limba românească este o moştenire din bătrâni şi totodată o avere care nu trebuie să se piardă niciodată..
4. Adunaţi toate scrierile precum şi toate poeziile, cântecele, chiuiturile, basmele şi proverbele româneşti, ca nu cumva să se piardă, daţi-Ie de Ia gură la gură ca să le ştie fiecare..
5. Păstraţi-vă legea ortodoxă, bisericile precum şi toate lucrurile din vechime..
6. Nu uitaţi la orice pas sau lucrare, că sunteţi Români. Cumpăraţi tot ce vă trebuie numai de la Români..
7. Fiţi mândri dacă sunteţi în stare de a învăţa pe alţii a vorbi limba cea frumoasă- românească..
8. Fiţi mândri de poporul românesc, pentru că el este unicul care a luptat cu toate liftele păgâne pentru a păstra graiul românesc moştenit din vechime..
9. Ajutoraţi tot ce simte adevărat româneşte..
10. Ca buni români nu uitaţi niciodată de Dumnezeu, pentru că numai prin credinţa în El s-a păstrat binele întregii Românii...
Sursă net...

vineri, 11 octombrie 2024

LA RACLĂ




de Preot Sorin Croitoru
 
La racla Sfintei Parascheva
E coadă-n fiecare zi.
Așteaptă lumea răbdătoare
Șoptind în taină mici tropare,

Sperând că ea le va primi.
E tare-ngândurată lumea,
Căci viața e atât de grea..
Dar poate astăzi rugăciunea

Va coborî din cer minunea,
De-aceea au venit la ea.
Căci Sfânta mare har mai are,
Fiind mireasa lui Hristos..

De-o chemi cu inimă umilă,
Îndată simți a Sfintei milă,
Oricât ai fi de păcătos!
Să-ți sprijini fruntea ta pe raclă

Și să îi spui al tău amar,
Iar de ești tare în credință
Când îi șoptești a ta dorință,
Tu vei primi al Sfintei har!

Spuneți-mi, cine a rugat-o
Și ajutor nu a primit?
Iar de s-o fi-ntâmplat vreodată,
Dorința n-o fi fost curată,

Ori sufletul n-a fost smerit..
O, Cuvioasă Parascheva,
Cu moaștele departe-mi ești,
Dar știu că n-ai uitat de mine,

Căci rugăciunea către tine
Și din icoane mi-o primești!
Nu te uităm nici noi, fecioară,
Oriunde-n lume ne-am afla:

Pierduți prin țări străine triste,
Te vom cinsti în acatiste,
Privind cu dor icoana ta!
amin

A RUGINIT FRUNZA DIN VII




de Preot Sorin Croitoru

A ruginit frunza din vii..
O, mamă, dacă ai vedea
Culorile ce tu le știi,
Căci toamna tare-ți mai plăcea..

Tăcerea frunzelor ce mor,
Secunda-n care cad pe jos,
Alcătuind acel covor
Uscat, puțin gălăgios,

Pe care-ți vine să te culci..
Acei ciorchini atât de dulci
Salvați cu greu de-un genocid
Comis de vreun țăran avid..

Un alt covor, puțin mai ud,
Ieșit sub cel de frunze moi
(Otava de un verde crud),
Gălăgioșii pițigoi..

A ruginit frunza din vii,
Dar tu, măicuță, ne-ai lăsat..
Aici sunt toate cum le știi,
De parcă nici nu ai plecat..

O toamnă plină de culori,
Ce-mi amintește râsul tău
Atât de clar, că uneori
Mă-nving părerile de rău..

Bătrânul cerşetor




La colţul străzii e un cerşetor
Cu mâna-ntinsă, către-o altă lume
Decât aceea unde, fără nume,
El ispăşeste râsul tuturor.

Adolescenţii se mai ţin de glume
Şi-i pun în palmă semne de-ale lor,
El e bătrân şi înţelegător,
Cu noi, cu toţii, dar, cu cei mici, anume.

Şi cine observă, înt-o doară,
Ca el e-aici din vremuri de demult,
Imperturbabil, în acest tumult,
El, cerşetorul, a uitat să moară.

Sub zdreanţa lui, minunea se-ntrupează,
În el e Dumnezeu, ce stă de paza.

Adrian Păunescu

joi, 10 octombrie 2024

DACĂ ŞTEFAN CEL MARE AR FI FOST MAI "TOLERANT"!

              

- Ştefane, vin turcii!
- Da, ştiu, dar trebuie să fim mai toleranţi, să-i acceptăm aşa cum sunt. Pregătiţi locuinţe unde să-i cazăm!

- Da, dar ei vor construi moschhee pe teritoriul ţării noastre.
- Ei şi ce? Las să construiască! Ei doar tot în Dumnezeu cred. Toate religiile sunt bune. Ei sunt mai bogaţi, ei o să ne dea locuri de muncă, salarii mai bune, vom trăi mai bine!
- Şi dacă nu ne vor da? Şi dacă ne vor ucide pe toţi?
 
- Trebuie să le respectăm decizia! „Iubeşte pe vrăjmaşul tău”!

E posibil aşa ceva? Nu!.
 
Cine astăzi ar îndrăzni să-l acuze pe Ştefan cel Mare că a fost intolerant cu armatele turceşti? Cum trebuia să procedeze marele Voievod, dacă ar fi aplicat faţă de turci conceptul modern de toleranţă?
Din punct de vedere medicinal, cuvântul toleranţă înseamnă incapacitatea organismului de a se împotrivi la infecţii. Toleranţa aduce moartea organismului. Exact aşa şi în societate. Te învaţă mai întâi să fii tolerant apoi îţi bagă în cap orice idee şi tu nu reacţionezi fiindcă te-ai dezvăţat de aceasta. Dacă privim la procesul activ de musulmanizare a Europei , ei mai întâi au fost învăţaţi să fie toleranţi.
După statistică peste 30 de ani, populaţia Europei va fi musulmană în proporţie de 60%. Iar mai târziu europenii vor dispărea ca popor. Bisericile vor fi înlocuite de moschee iar în loc de Hristos a Înviat, se va rosti Allah Akbar. Şi încearcă să nu zici Allah Akbar, îţi vor pune cuţitul la gât, nici un musulman nu va fi tolerant cu tine. E un plan super bun de distrugere a unui popor şi a credinţei , fără războaie. După cum a spus Mântuitorul: "Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?" ( Luca 18:8 ).

Se crede greşit că toleranţa este un concept modern. De fapt, toleranţa a existat întotdeauna, ea se regăseşte formulată în creştinism. Numai că ea, în creştinism, are o altă formă. Această toleranţă creştinească este sfântă. Chemarea lui Iisus Hristos „Iubeşte-ţi aproapele tău ca pe tine însuţi” nu e decât un îndemn la răbdare, îngăduinţă, toleranţă. Dragostea faţă de aproapele şi nu faţă de păcat - aceasta este toleranţa adevărată, sfântă.
 
Întotdeauna a existat şi intoleranţa, iar cel mai ilustrativ exemplu de intoleranţă s-ar părea că sunt războaiele...


sâmbătă, 5 octombrie 2024

OR MAI FI, DOAMNE, MULTE FRONTURI?

 


Or mai fi, Doamne, multe fronturi?
Și multe piscuri? Multe de-nfruntat?
Picioarele-au slăbit și câte gânduri!
Iar inima să bată a-ncetat..
Pe culmi cât să mai urc aceste timpuri?
Zidește- n mine alte temelii..
Acelea ce le-ai pus odată, Doamne,
Le-am dărmat fără ca Tu să știi!
Mai pune...iartă-mă...în brațul meu tărie..
Și nu lăsa să cad ca un mișel..
Mai pune-mă din nou la datorie..
Și naște-mă din stâncă, din oțel...!!
Frământă-mă din lutul celor vrednici
Și coace-mă-n cuptoru-n care-au ars
Durerile acestui neam de vulturi,
Dă-mi sabia lui Saul cel din Tars.
Adapă-mă din doine și din bocet
Din lacrima ce-a zămislită-n vers,
Căci setea ce mă arde nu-i de lume
E dorul unui Neam neînțeles.
Mai naște-mă din trosnetul de oase
Al celor răstigniți pe-atâtea cruci!
Frământă-mă prescură pentru jertfă
Și pune-mă pe troiți la răscruci.
Or mai fi, încă, Doamne, multe fronturi?
Și or mai fi Golgote de urcat?
Oi fi sămânță încolțită-n brazdă?
Sămânța unui neam neînfricat.

✍️Eliana Popa și Titel Comanescu

joi, 3 octombrie 2024

Două pupeze într-un tei ..



Două pupeze într-un tei
Trecute de floarea vârstei
Plictisite și țâfnoase
Dar la limbă veninoase

Se apucară de vorbit
Cum că vulpea a slăbit
De când și-a făcut iubit
Chiar pe ursul păcălit

Pupăza cea mai moțată
Își aduse aminte îndată
Că veverița minionă
A intrat la cioară bonă

A spălat și a scrobit
Până puii s-au albit
Că și capra cu trei iezi
Într-o zi pe la amiezi

A plecat și-a dus plocoane
Ca să-și pună silicoane
Și că ar vrea bunăoară
Să intre ca secretară

Lupul i-ar fi fost amant
Dar capra la înșelat
D-aia pe iezi i-a mâncat
N-a uitat pe coțofană

Că și-a luat haină de blană
Și că bani n-ar fi avut
Decât dintr-un Revolut
Transferați de-un papagal

Care are cașcaval
Pupăza cu creasta mică
O bârfește pe furnică
Că ea n-ar duce în spate

Nici un fel de greutate
Că amant l-are pe greier
Doar muzică are în creier
Cântă în Berăria H

La cimpoi și fluieraș
Cârtița este tenace
Nu e oarbă ,se preface
A făcut totul cu cap

Să ia pensie de handicap
Barza este slăbănoagă
N-are nici un pic de vlagă
Are tenul cam livid
Că și-a pus în cioc acid
Și vorbind ele în șoapte
Și-au dat seama că e noapte.

Morala?

Că aici am vrut să ajung
Calul moare de drum lung
Prostul chiar și când murea
Purta grija altuia

Analfabeţilor, de Adrian Păunescu




Analfabeţilor, de Adrian Păunescu

(poezie cenzurată 1979)

V-am spus că sunt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.

V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate.
V-am spus ca sunt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.

V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,
Cenzori capricioşi ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.

V-am spus să puneţi mâna să munciţi.
Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.

V-am spus că vremurile s-au schimbat
Şi că situaţia e mai complexă,
Nu-i intelectualul - servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexă.

Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimind tumulturi
Cu aroganţi şi trindavi doctoranzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.

V-am spus şi am puterea să mai spun
Ca nu încape muntele în seră
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Şi de la căprioară la panteră.

V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx,
Să nu-i păstraţi în spirt învaţătura
Şi voi într-una fără să-l ciţiti
Îl pomeniţi până vă doare gura.

V-am spus că bătălia pentru om
Nu iartă astăzi nici o dezertare
Şi voi v-aţi decorat voi între voi
Când lupta este în desfăşurare.

V-am spus că muzica nu-i un microb
Care ameninţă civilizaţii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care să-i placa daţi-i.

V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte.
Dar nu ştiam ca v-aţi născut şi surzi
Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.

Dacă ai lecturat versurile lui Adrian Păunescu cu plăcere, lasă un comentariu, apreciază printr-un like poezia și distribuie această postare să poată lectura și prietenii tăi! Mulțumesc!


Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog