Ingropat sub "teiul sfînt" din cimitirul Bellu

• 
  Iar când voi fi pământ de Mihai Eminescu(n. 15 ianuarie 1850, Botoşani sau Ipoteşti - d. 15 iunie 1889, Bucureşti)
  
  Iar când voi fi pământ,
  În liniştea serii,
  Săpaţi-mi un mormânt
  La marginea mării.
  
  Nu voi sicriu bogat,
  Podoabe şi flamuri,
  Ci-mi împletiţi un pat
  Din veştede ramuri.
  
  Să-mi fie somnul lin
  Şi codrul aproape,
  Să am un cer senin
  Pe-adâncile ape.
  
  S-aud cum blânde cad
  Izvoarele-ntruna,
  Pe vârfuri lungi de brad
  Alunece luna.
  
  S-aud pe valuri vânt,
  Din munte talanga,
  Deasupra-mi teiul sfânt
  Să-şi scuture creanga.
  
  Şi cum n-oi suferi
  De-atuncea-nainte,
  Cu flori m-or troieni
  Aduceri aminte.
  Şi cum va înceta
  Al inimii zbucium,
  Ce dulce-mi va suna
  Cântarea de bucium!
  
  Vor arde-n preajma mea
  Luminile-n dealuri,
  Izbind s-or frământa
  Eternele valuri
  
  Şi nime-n urma mea
  Nu-mi plângă la creştet,
  Ci codrul vânt să dea
  Frunzişului veşted.
  Luceferii de foc
  Privi-vor din cetini
  Mormânt făr' de noroc
  Şi fără prieteni.
  
  Mormântul lui Mihai Eminescu din cimitirul Şerban Vodă, denumit azi Bellu.