vineri, 29 septembrie 2017

Vară...



Vară să mă vindeci cu iubirea ta
Să dezlegi şi nodul ăsta de vei vrea
Arşiţa tăcerii să se potolească,
În noi bucuria casă să-şi zidească!

Să treci cu alai de flori efemere,
Gingăşia lor să ne dea putere
Freameatul acesta fă să fie viu,
Cât mai este cale, cât nu-i prea târziu...

Şi trimite ploaie, pământul o cere
Îl aud în noapte plânge cu durere,
Crapă pe la colţuri şi se chinuiește,
Pălămida rea, iar îl năpădeşte!

Raze să păstrezi pentru mai târziu
Arzi de la o vreme şi e cam pustiu,
De te-am supărat îţi cerem iertare
Te rugăm ai milă şi chiar îndurare!

Dă-ne Vară leacuri ce le ştii de veacuri,
Mușețel şi tei pentru ochii mei
Dă-ne păpădie şi un cer senin,
Pe un câmp cu maci eu îndată vin!
–----------------------------------------
În spice de soare văd ades fecioare,
Iar în muguri noi copilaşi vioi,
Dimineaţa lină cântă în surdină,
Viața pentru toţi să fie senină!

Vară să ne vindeci cu iubirea ta,
Îndrăznim a crede că şi tu vei vrea
Codrii înverziţi îţi sărută pasul,
Ciocârlia vine să îţi dea şi glasul.

Merii înroşesc când i-atingi cu mâna,
Crengile se pleacă una, câte una,
Freamătă albastru în cerul deschis
Dă-ne în dar Iubirea, cum ne-ai şi promis!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1439823780.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

PUTIN DISCUTĂ CU MEDVEDEV:




– Mitea, am hotarat: trebuie sa bombardăm Romania!

– S-o bombardam, domnule presedinte. Cu ce sa-ncepem?

– Pai, Mitea, eu zic sa-ncepem cu infrastructura, sa le distrugem fabricile. Uite, de exemplu, Fabrica tractoare din Brașov.
– S-a inchis, si s-au inchis toate, domnule președinte.


– Pai, obiective nevralgice – de exemplu, Institutul de vaccinuri, Cantacuzino.

– E inchis de 10 ani, domnule presedinte.

– Spitalul de arsi, ca le-ar trebui in caz de razboi.


– Acela nu functioneaza, domnule presedinte.

– Spitalul de copii din Timisoara sa-l bombardam

! – Pai, a fost restituit bulibasei Visinel Carpaci.

– Sa bombardam Parlamentul!

– O sa se bucure tot poporul roman ca scapa de infractorii aceia.

– Sa le bombardam cartierele de locuinte, Primaverii, Rahovei, Ferentari!

– In primul stau teparii mari, parlamentarii si securistii, in ultimele doua, hotii de buzunare. De ce sa le rezolvam noi problemele interne?

– Sa le bombardam rafinariile de petrol, ca sunt obiective strategice!

– Domnule presedinte, pe astea le-am cumparat noi, sunt ale noastre, ale Rosneftului

. – Nu inteleg, Mitea, tii cu noi sau cu romanii?! Vrei sa-i bombardam sau nu???

– Vreau, sa-i bombardam.

– Atunci, Mitea, sa le bombardam caile de comunicaţie, adica autostrazile si caile ferate.

– Alea-s autostrazi? Care se prabusesc la o luna după darea in folosinta sau la prima ploaie? Apoi, din reteaua de cai ferate nu a mai rămas mare lucru, că au vandut-o romanii la fier vechi.

– Ai dreptate. Sa le bombardam padurile – vestitii codrii ai Romaniei. Sa arda ca un snop de paie!

– Le-au taiat singuri. Nu prea a mai ramas nimic din ele.

– Moldova! Sa bombardam toata Moldova!

– N-o sa se observe, domnule presedinte. Au avut anul asta niste alunecari de teren de n-a ramas piatra pe piatra.

– Vaslui!Sa bombardam macar orasul Vaslui!

– Moldovenii din Vaslui sunt toti la munca in Italia. Au mai ramas in oras pompierii, primarul si fochistul de la primarie.

– Mitea, trebuie totusi sa le bombardam ceva! Macar, ceva mic!

– Nu avem ce, domnule președinte. De 26 de ani, romanii practica tactica pamantului parjolit. Ne-au luat-o inainte, au prevazut totul!

joi, 28 septembrie 2017

CÂND ESTE BINE SA FACEM CRUCE????


Credinciosul este sfătuit să recurgă la acest gest atunci cînd trece prin faţa unei biserici, cînd aude clopotele, cînd trece pe lîngă un cortegiu funerar, cînd tună şi fulgeră, cînd plouă cu grindină, cînd îl prinde bezna undeva şi e gata să se rătăcească, cînd îi spune cineva o veste care îl zguduie, cînd i se vorbeşte de nenorocirea cuiva, cînd se aşază la masă, cînd se scoală de la masă, cînd începe lucrul, cînd pleacă într-o călătorie. De ce ar face toate astea? Foarte simplu. Cînd trece pe lîngă o biserică, credinciosul se închină ca să dea mărturie de credinţă. Îşi afirmă credinţa. Omul cu credinţă face asta deoarece e normal să îţi faci cruce atunci cînd treci pe lîngă locul în care ştii că “locuieşte” Dumnezeu.Însemnarea cu semnul crucii este, de altfel, o deprindere creştinească foarte veche, chiar din timpul Sfinţilor Apostoli. “La fiecare pas şi la fiecare faptă ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci“ De asemenea, crucea nu lipseşte niciodată de pe vîrful turlelor bisericilor şi al clopotniţelor, iar în cimitire, cei răposaţi aşteaptă învierea morţilor sub ocrotirea sfintei cruci. Vasele şi odăjdiile sfinţite ale bisericilor sunt împodobite cu cruci, multe biserici sunt zidite în chipul crucii, iar cărţile bisericeşti sunt pline de cîntări în cinstea Sfintei Cruci.Crucea ocroteşte de relele trupeşti.Crucea alungă diavolii.“Nici un duh necurat nu va îndrăzni să se apropie de voi, văzînd pe faţa voastră armele care l-au doborît, această sabie sclipitoare a cărei lovitură de moarte au primit-o“ 

(Sf. Ioan Gură de Aur)

Scrisoarea unui copil către mama plecată la muncă


Mamă, de ce nu vii mai repede acasă?
Mi-e dor de tine. Mi-e atât de dor!
Te-ai dus în ţări străine, dar ce-mi pasă?
Cine-mi mai spune mie "Somn uşor"?


Eu ştiu că n-aveam nici un ban, mămico
Mergeam la şcoală ca un zdrenţăros
Pofteam o ciocolată, sau un Cico
În timp ce alţii le vărsau pe jos.

Colegii mei vin tot în limuzine
Au bodyguarzi, şi bani de buzunar
Dar eu, măicuţo, te am doar pe tine
În poza scumpă, din Abecedar.

Când nu mă vede doamna-nvăţătoare
Eu scot fotografia şi-o sărut
Colegii-mi spun "orfan", şi cât mă doare!
Atâta răutate nu am mai văzut.

Dar unde eşti? În Spania? În Franţa?
Ai grijă de bătrâni, sau faci curat?
Tu mi-ai promis să nu ratezi vacanţa
Şi vei veni-n concediu – ai uitat?

În fiecare noapte te visez
Că mă dezmierzi, că-mi spui o rugăciune
Dar mă trezesc iar singur şi oftez
De ce-i aşa de scurtă o minune?

Mereu sunt accidente la televizor
Copiii singuri, ce-şi dau foc la casă
Nu-ţi face griji, eu sunt prevăzător
Şi am un înger care nu mă lasă.

Îl văd în haine albe, câteodată
Cu aripi ca de lebădă, pe cer
Îl simt ca pe-o icoană fermecată
Ce-mi dăruieşte, simplu, tot ce-i cer.

O singură dorinţă nu-i în stare
Să-mi împlinească îngerul cel bun:
Să vii acasă-n zi de sărbătoare
Să vii de Paşti, sau poate de Crăciun.

De-ai ştii câtă nevoie am de tine!
Cât vreau să te ating, să te sărut!
Stăpânii tăi n-au auzit de mine?
Tu nu le-ai spus de când nu ne-am văzut?

Hai, vino iar, regina vieţii mele,
Eu n-am să te mai supăr, îţi promit
În ochii tăi ghirlande sunt, de stele
Dacă te am pe tine-s fericit.

Nu vreau cadouri, astea sunt prostii
Eu sunt spartan, şi câine credincios,
Eu te ajut la greu şi pot munci
Fac piaţa, bat covoare, spăl pe jos.

Întoarce-te, iubita mea mămică!
Pe perna mea sunt lacrimi tot mai vii
Te-ndepărtezi prea mult şi îmi e frică...
Presimt că fără tine voi muri...

Corneliu Vadim Tudor

marți, 26 septembrie 2017

Babutele din Chinteni, despre diete



"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

luni, 18 septembrie 2017

Îngăduie-mi...

                                                          VASILE CRETU·21 MAI 2016

                                                              GÂNDURI ALANDALA

Puzderie de gânduri, fără tine,
S-au rătăcit prin fusele orare,
 Purtate-n zbor pe nori de întristare,
 Pe-aceeași paralelă ca și mine,

Dar multe orizonturi și suspine...
Un pic mai sus cu numai o mirare,
La două sorți și încă trei destine,
Pe-un cot de râu, la doar un iz de mare.

 Nu ți-a păsat, că părăsit de tine,
Rămase dorul, singur la intrare,
La case mari, tu dormi în baldachine,
 Cu eunuci în uniforme fine,

 Între mătăsuri de origini rare.
Acum, că ești o doamnă oarecare,
 Citind povești cu un “nimic” ca mine,
Îți torci încet un plan de răzbunare?

Eu, dorm adânc.
Înmiresmate doruri,
Se preumblau prin suflet, încântate.
 Din când în când, cu capete-aplecate,

 Cu umbre moi, de-o transparență rară,
Purtând pe chip, o mască de fecioară,
 Prin visul meu, iubiri ne-nduplecate,
Servesc tăcut, promisiuni deșarte,

În rochii noi, și pantofiori de seară.
 Un gând fugar, la braț cu o visare,
 Deschise larg a inimii cămară.
Un vuiet surd se auzi de-afară

Și-un tropot lung... potcoave și picioare,

Pe lemn uscat si sec de caldarâm,
Scăpate parcă, de pe alt tărâm.
 Privind intens prin ușa la intrare,

 Încet, încet, cu toate mă-mpresoară.
De pleci sau vii, zadarnic mă întreabă,
Cu glasul stins, un dor nemărginit.
Pe-un fir de nemurire, le înșiram în salbă,

Iubire cu iubire, ce dăruiai în grabă
 Oricăruia mai dornic, din sufletu-ți spășit.
Voi ridica la Domnul, în rugi, să-ți fie bine...
 Un ultim dor, iubită. De mâine, la tarabă,

Îngăduie-mi a vinde iubirea mea cea oarbă,
 Bucată cu bucată, centimă cu centimă,
Căci uite este ziuă, și m-am trezit de tine.
 (2016-05-21 by OmBunDarCuLipsuri)

Rugă către flori


De ce mă părăsiţi frumoase flori de vară,
Vreau să adorm în poala câmpiilor cu maci
Să-mi vindece dureri ce sufletu-mpresoară,
Lumina ascunsă-n ei să ţină loc de vraci.

În nopţi cu lună plină să împletesc cununi
Din flori de sânzâiene şi busuioc bătut,
Să regăsesc iubiri uitate prin genuni
Când rătăceam cărări prin anotimp pierdut.

Pe-aleile cu dalii şi cavaleri tomnatici
Să-mi înflorească vise pe-arcade desfrunzite
Şi roua dimineţii din trandafiri sălbatici
Să spele din tristeţi şi temeri infinite.

Iar mândrelor crăiţe ce-şi scaldă ochii-n soare
Le cer stropi de culoare şi zâmbet împrumut,
De la regina-nopţii − mireasma-ameţitoare
Să uit când răni ascunse, adesea, au durut.

De ce mă părăsiţi şi mă lăsaţi uitată
În ploi cu suferinţe, melancolii ciudate,
Faceţi-mi o favoare, rămâneţi doar o dată
In straie îmbrăcate prin toamne-nsângerate.

Angelina Nădejde - versuri din volumul "Suflet la ofertă"



joi, 24 august 2017

Eu Cred...



    Că nu trebuie să ne schimbăm prietenii,
    Dacă înţelegem că prietenii se
    Schimbă.

    Eu Cred...
    Că indiferent cât de bun este un prieten,
    El tot te va răni, din când în când,
    Iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.

    Eu Cred...
    Ca o adevărată prietenie continua să crească,
    Chiar şi la distanţele cele mai mari.

    Eu Cred...
    Că îmi ia foarte mult timp
    Să devin persoana care aş vrea să fiu.

    Eu Cred...
    Că poţi merge în continuare,
    Mult timp, după ce ai crezut că nu mai poţi.

    Eu Cred...
    Că suntem responsabili de ceea ce facem,
    Indiferent de ceea ce simţim.

    Eu Cred...undefined
    Ca prietenul meu şi cu mine
    Putem face orice sau nimic
    Şi totuşi să ne distrăm de minune.

    Eu Cred...
    Că uneori, oamenii de la care te aşteptai să
    Te lovească,
    Atunci când ai căzut,
    Vor fi aceia care te vor ajuta să te ridici.

    Eu Cred...
    Ca maturitatea are mai mult de aface
    Cu genurile de experienţe pe care le-ai încercat,
    Decât cu câte aniversări ai sărbătorit.

    Eu Cred...
    Că nu întotdeauna este suficient
    Să fii iertat de ceilalţi.
    Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe Tine însuţi.

    Eu Cred...
    Că trecutul nostru şi circumstanţele
    Poate că au influenţat cine suntem acum,
    Dar numai noi purtăm răspunderea pentru cine vom deveni.

    Eu Cred...
    Că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat,
    Când un Prieten te cheamă în ajutor,
    Vei găsi în tine forţa să-l susţii.

    Eu Cred...
    Ca diplomele atârnate pe perete
    Nu te transformă automat într-o fiinţă umană decenţă.

    Eu Cred...
    Că ar trebui să trimiţi gândurile astea
    La toţi oamenii în care crezi, eu tocmai am făcut-o.
    Oamenii cei mai fericiţi nu au parte
    De lucrurile cele mai bune
    Dar pot obţine totul din cele pe care le au.

Care sunt cele 10 predicitii ale anului 2025?



    1. Declinul dementei. Fondurile de cercetare stiintifica vor fi indreptate in principal spre rezolvarea suferintelor intalnite.

    2. Energia solara va fi cea mai mare sursa de energie de pe planeta. Metodele de recoltare, de depozitare si de conversie a energiei solare vor fi atat de avansate si eficiente incat aceasta devine principala sursa de energie de pe planeta noastra.

    3. Diabetul de tip 1 va fi prevenit. Ingineria moleculara va castiga atata teren incat modificarea genomului uman va deveni o realitate, ceea ce face foarte posibila vindecarea diabetului zaharat de tip 1, dar si a altor boli.

    4. Penuria de alimente si fluctuatiile preturilor la alimente vor fi de domeniul trecutului, prin progresele inregistrate de noile tehnologii si ale culturilor modificate genetic.

    5. Vom zbura mai mult. Transportul aerian va deveni o obisnuinta chiar si pentru calatoriile foarte scurte, iar brevetul pentru pilotare va inlocui practic carnetul de conducere.

    6. Totul va fi digital. De la masini, case si aparaturi care raspund comenzilor date si pana la zone geografice interconectate, toata lumea va fi regizata digital.

    7. Ambalajele 100% bio-degradabile vor deveni ceva normal.

    8. Tratamentele pentru cancer vor fi mai eficiente, fara sa mai aiba atat de multe efecte secundare. Actiunile destabilizatoare ale substantelor chimice toxice asupra pacientilor vor fi reduse in mod semnificativ.

    9. Va exista o harta ADN pentru fiecare persoana care se va naste. Pentru o identificare rapida a bolilor. La un examen anual medical va fi realizata si o scanare obligatorie a ADN-ului pacientilor.

    10. Teleportarea cuantica va deveni o banalitate. Chiar daca oamenii nu vor fi inca in masura sa se teleporteze in spatiu, investitia semnificativa in testarea teleportarii cuantice, in progres, va face pana la urma posibila transportarea unor forme de materie "exotice". Dovada unui concept util si posibil. (Daily Mail)

Înţelepciune



    Înţelepciune este să respiri
    uşor, şi după lacrimi să zâmbeşti,
    petalele ce cad din trandafiri
    şi nu s-aud când mor, să le iubeşti.

    Priveşte pomii drepţi din bătătură -
    ei cată totdeauna către cer,
    şi-n ruga lor cea verde parcă cer
    mai multă ploaie, mai puţină ură.

    Nu te gândi la mâine, nici la ieri.
    Poate naintea spicelor să cazi,
    stăpâni când nu suntem decât pe azi,
    nu te gândi la mâine, nici la ieri.
    Magda Isanos

marți, 22 august 2017

GOSPODINA LACOMĂ



Autor: Marioara Ardelean Publicat în: Ediţia nr. 2058 din 19 august 2016

Cândva, o bună gospodină
Avea-n ogradă o găină,
Ce, zi de zi, un ou făcea.
Stăpâna bine-o îngrijea.

Dar într-o dimineață rece,
Prin minte o idee-i trece:
Mai multă hrană să îi dea
La pestrițata ce oua.

Și-atunci, cu siguranță ea
Chiar două ouă îi va da,
Drept mulțumire c-a primit
Mai mult decât i-a trebuit.

Însă chiar invers s-a-ntâmplat:
Găina tare s-a-ngrășat,
Iar ouă nu a mai făcut,
Pierzând și ceea ce-a avut.

Și de atuncea, gospodina
Degeaba mai ținea găina.
Totuși a învățat ceva:
Că lăcomia-i tare rea!

Morala:

Nu fii niciodat` hapsân,
C-o să ai și mai puțin!
Nu spera la bogăție,
Fără nicio garanție!

Referinţă Bibliografică:


GOSPODINA LACOMĂ / Marioara Ardelean : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2058, Anul VI, 19 august 2016, Bucureşti, România.

Balada unui greier cu Preot Ioan



”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

marți, 8 august 2017

Zdrențele durerii


Azi, îmbrăcați în zdrențele durerii,
Nu suntem nici la modă, nici vetuști,
Închiși în reprobabile, noi cuști,
La granița mâhnirii sau căderii.

Obișnuiți cu-aceleași rezultate:
La școala vieții veșnic repetenți,
Ne ploconim pentru un pumn de cenți,
Zidim bordeie, dar visăm palate.

Ne fâstâcim pentru un rest de zâmbet.
Cu bucurie ni l-am da la schimb,
De s-ar putea, pe-al îngerilor nimb,
Doar să scăpăm de-al negurilor plânset.

Și speriați de viciul îndoielii,
Ne-nghesuim, pasibili delicvenți,
Pe-un raft subtil, croit pentru clienți
Sătui de exercițiul temenelii.

joi, 20 iulie 2017

Permisul auto!!!!!! Dan Puric

Dumnezeu, iubindu-mă, mă tot pune la felurite încercări ca să nu mă plictisesc.

Aşa a fost şi cu şoferia. Ne-am luat şi noi maşină.

Atunci mi-a zis soţia că ar fi bine să-mi iau permis şi eu, că cine ştie, s-ar putea să fie nevoie vreodată să şofez.

Pentru mine, lucrul astă a venit prea tarziu, şi m-am dus la prima lecţie de şoferie cu emoţii de liceean, la un PECO, unde trebuia să mă întâlnesc cu instructorul.

Tremuram rău pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, şi îl aşteptam. Cel mai bun lucru era că omul nu mă cunoştea.

A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceauşescu, căreia, când i-a pus o frână, chiar în faţa mea, i-au sărit şuruburile pe jos. Le-a adunat tacticos şi le-a pus la locul lor, ignorându-mă.

Era mecanicul absolut, la întâlnirea cu imbecilul absolut.

Locul mortului.

Nea Ilie era plin de vaselină şi avea un fes slinos pe cap. M-a citit din prima, şi-a dat seama cu cine are de-a face.

Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus: "Vai, maestre, ce onorat sunt să vă fiu eu instructor!"

Când mi-a zis, fără să se uite la mine: "Bă, asta e cheia!", am îngheţat.

"Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frâna este mama, iar acceleraţia este copilul tâmpit care aleargă până ce dă cu capul în prima maşină."

Absolut genial!

Apoi îmi spune scurt: "-Treci în locul meu!"

Eu, speriat: "- Lasă-mă, nene, că n-am mai pus în viaţa mea mâna pe aşa ceva".

El: "-Bă, tu nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să te conducă toţi tâmpiţii?"

Şi atunci m-am gândit să strig şi eu la poporul român:

"Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?"

Era o adevarată resuscitare, domnule!

Şi îmi tot repeta: "Hai, hai, învaţă să conduci!"

Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct în trafic.

Şi eu trebuia să am mâna pe volan, pe chei, pe schimbătorul de viteze, trebuia să mă uit în cele două oglinzi, dar şi în ochii lui.

"Unde te duci, băăă? Nu vezi unde mă bagi....? O calci pe baba aia.......! Nu te uiţi în spate? Vezi, băă, că intră ălă în tine.....!"

Şi m-a ţinut aşa, de îngheţam şi transpiram tot, doua zile la rând! Nu mai eram sănătos! Nici un rol, în viaţa mea, nu m-a solicitat atât de mult, şi nu m-a adus într-o asemenea stare.

În a treia zi s-a liniştit de tot.

Stătea bătrânul cu o mână pe volan şi cu fesul pe ochi.

Dormea, domnule!

"Înseamnă că am început să conduc bine", mi-am zis.

Crucea Sfântului Andrei.

Nu l-aţi văzut pe Puric, disperatul, între Maestrul său care dormea şi traficul din Bucureşti.

Si, târându-mă încet-încet, am trecut pe lângă un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii:

"Bă, vezi acolo ? Aici e o fostă elevă de-a mea!"

Mie mi-a îngheţat coloana vertebrală.

"-În cimitir?"

"-Pai da! Nu e singură, e cu soţul!"

"-Cum a ajuns acolo?"

"- Tot aşa, bă, ca şi tine, nu a oprit la Crucea Sfântului Andrei, aia pe unde trece trenul. Păi, băă, când vezi o cruce, nu te opreşti să te închini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu graba asta, că tot acolo ajungi!"

Omul ăsta m-a creştinat pe mine, teologul lui peşte.

Avea dreptate! Când vezi Crucea Sfântului Andrei, te uiţi în dreapta şi nu crezi nici măcar în ăla de-ţi face semn cu steagul, că e ţara plină de proşti.

"Vei învaţa să conduci când vei şti să te fereşti de proşti, nu când vei şti legea!!!"

marți, 18 iulie 2017

Declarație de dragoste




Cad flori de-argint în părul meu
Iar tu îmi spui că sunt frumoasă,
Pe-al meu obraz ascund cu greu,
O cută-adâncă, nemiloasă.

Îmi zici să nu o bag în seamă
Că-ţi sunt cu ea la fel de dragă,
E semnul grijilor de mamă,
De-adânci trăiri, o viaţă-ntreagă.

Şi că îti place împlinirea
Pe care trupul o arată,
El a dat rod spre nemurirea
De viaţă binecuvântată.

Și că adori când sunt cu tine
Blândeţea ce o am în glas,
O linişte din mine vine
Şi te cuprinde-n tainic ceas!

Că mă iubeşti în tot şi-n toate
Dar dacă-ar fi s-alegi, ai lua,
Frumosul suflet ca pe-o carte
Şi-n aur tu l-ai îmbrăca.

Şi ai citi din ea în noapte,
Ca din ceaslov o rugăciune,
Cuvinte dragi rostite-n şoapte
Iar la sfârşit, o plecăciune.

Angelina Nădejde -- versuri din vol. "Suflet la ofertă"
Pictura:William John Hennessy

joi, 6 iulie 2017

Flori pentru voi



"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

miercuri, 5 iulie 2017

Grădina mea 2017



Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

luni, 19 iunie 2017

Anticariat




- Mi-e sufletul un anticariat,
Nimicuri poţi lua pe câţiva lei,
De preţ e-un vis ce supralicitat
A fost adjudecat unei femei

Cu ochii mari şi zâmbet de copil,
O ştii şi tu, măcar ţi-o aminteşti...
Ai strâns în braţe trupul ei fragil
Şi-n părul negru-i împleteai poveşti.

E încă-aici, tăcută printre cărţi,
Reface-n minte zilnic un traseu,
Inima ei nu recunoaşte hărţi
Urmează-un vis... Doar tu eşti visul meu!

- Aleg din vechiul raft un manuscris
Legat cu fir de aur, delicat,
Povestea fermecat-a unui vis
Uitată-aici, în anticariat

Şi regăsesc prin slove argintii
Atâtea amintiri, ca un balsam,
În suflet le păstrez, şi-aş vrea să ştii
Că doar pe tine astăzi te mai am.

Te-am căutat prin cărţi sperând să treci
Prin viaţa mea, erai atât de-aproape,
Pe raftul nins al unei biblioteci
Şi-n basmul care-mi înflorea sub pleoape.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

miercuri, 7 iunie 2017

VATRA PĂRINTEASCĂ






de Preot Sorin Croitoru

Îmi amintesc cu nostalgie
De vatra părintească,
De-ai mei părinți ce cu sudoare
Munceau ca să ne crească..

Săracii.. câte sacrificii
Făceau, s-avem de toate..
Nicicând nu le ieșea din gură:
"Nu este", "Nu se poate"..

Cu împrumuturi prin vecini,
Luând pe datorie,
Nu ne-au crescut nici chiar pe puf,
Dar nici în sărăcie..

Aș vrea să fiu din nou copil,
De griji să nu-mi mai pese,
Să mă-'ngrijesc de-'nvățătură,
Ca să obțin succese..

Să merg acasă bucuros
Pentru o notă bună,
S-aștept sărutul blând al mamei
Și vorba ei cea bună..

Citind eu astăzi în Scriptură
Că Dumnezeu ni-i Tată,
M-apucă-așa.. un nod în gât,
Și-o lacrimă deodată!

Că-mi amintesc de-ai mei părinți,
De vatra părintească,
De cât s-au mai rugat la Domnul,
Să poată să ne crească..

Bătrân e tatăl meu acum
Și plin de neputințe,
O viață-'ntregă ne-a slujit,
Cu-atâtea suferințe..

Iar mama n-a mai apucat
Să-i vadă mari pe toți..
S-a dus la Domnul și de-acolo
Grijește de nepoți!

Mă-'ntreb ce-i Raiul și-mi răspund
Eu singur la-'ntrebare:
E locul unde bucuria
Din suflet nu dispare.

Unde îi regăsim pe toți
Acei ce i-am iubit,
Unde sunt vii și fericiți
Acei ce au murit!

amin

vineri, 19 mai 2017

Dumnezeule, te rog...


De ce?

"De ce ne naştem oare, oricum plecăm din viaţă
De ce ni-s numărate şi orele ce trec?
Prea multe feţe aspre ascunde-a noastră faţă
Şi măsurat ni-i timpul necredincios şi sec.

De ce regret trecutul, oricum nu este cale
Să mă abat din drumul cuprins între porunci
Căci scris mi-a fost pe frunte s-o iau direct la vale
Deşi tot urc spre vârfuri luptând chiar şi pe brânci

Din tot ce-am luat cu mine nimic n-are valoare
Iluzii şi speranţe s-au rătăcit pe drum
Şi dacă spus-au unii că fericirea doare
De ce aveau dreptate şi încă au şi-acum?

Să nu te chinui astăzi să înţelegi cuvinte
Căci de înveţi prea multe, vei vrea să ai un rost
Dar vântul veşniciei îţi va aduce-aminte
Că moarte-i după viaţă...

Raza de bucurie



Azi viata mi-a facut o bucurie. Una infim de mica, privit din afara sau analizat prin prisma ratiunii. O bucurie neasteptata, ca o raza firava de soare pe un cer intunecat. O bucurie care mi-a facut sufletul sa tresalte. Si sa spere. Si, pentru ca s-a adunat mult prea multa tristete in mica mea casuta, am vrut sa impartasesc cu voi, cei care-mi sunteti, deja de ceva vreme aproape, si o stare de bine, de simpla bucurie.
E ciudat cum stie viata sa randuiasca toate lucrurile. Cum pot, intr-o clipa, toate fortele naturii sa conspire pentru a crea o bucurie. Uneori, tocmai atunci cand simti ca cerul apasa prea greu pe umerii tai, cand simti ca norii cenusii iti intuneca inima, viata iti ofera un strop neasteptat de lumina. Ca sa-ti dea putere sa mergi mai departe. Sa iti arate ca, inecata in lacrimi sau nu, viata are partile ei frumoase, are bucuriile pe care trebuie sa le lasi sa-ti mangaie sufletul, sa ti-l aline. Sa-ti iei energie din ele, sa lasi bucuria sa hraneasca ( cat poate )optimismul, ca sa-i creasca aripile si sufletul sa-si poata astfel lua avant sa zboare, desi-i un zbor nesigur spre necunoscut. Si se intampla toate lucrurile astea marunte care pun mecanismele vietii in functiune, micile raze de bucurie, tocmai pentru a-ti da seama ca merita sa zbori, chiar daca zborul se incheie cu o prabusire. Si avem puterea sa o luam, iar si iar, de la capat.
Bucuriile vin din lucruri marunte, se spune. Lucruri marunte care ni se intampla fara sa ne asteptam si provoaca in noi adevarate furtuni. De bucurie. Bucuria cea mai simpla posibila. Si cea mai profunda, totodata. Bucuria care nu lasa loc de intrebari sau nesigurante. Bucuria pura pe care o simti la aparitia curbubeului, dupa o furtuna napraznica. Te uimeste minunatia lui, iti umple sufletul de culoare si totul in jur pare mai frumos. Si nu te intrebi de ce sau cum a fost posibila aparitia lui. Doar iti lasi sufletul purtat pe valuri de incantare. Chiar daca minunea va tine doar cateva clipe. Vor fi fost clipele de bucurie ce-n viitor, in tristetea vietii de zi cu zi, iti vor aduce gingasa alinare.
Bucuria mea de azi e bucuria simpla a gandului ca asteptarile, tacerile, tristetile si lacrimile isi au si ele rostul lor. Si, uneori, sunt rasplatite cu mii de zambete, cu mii de raze… de bucurie. Si va dau, din stropul meu de bucurie, si voua, tuturor! Sa va umple sufletele!
O zi intreaga cu lumina in suflet. Raza mea firava de bucurie azi s-a dovedit puternica si capabila sa invinga norii zilei (nu pe toti, clar, dar destui cat sa pot sa zaresc albastrul minunat al cerului). Stiu (acum vorbeste pesimistul din mine) ca starea de azi nu poate fi decat o stare efemera dar azi inca ma bucur de bucuria mea.
Scris de sufletdefemeie
............. 

duminică, 14 mai 2017

Pacient


Eu n-am să mă fac bine niciodată
Mereu voi suferi de-o boală grea,



Simţindu-mi conştiinţa vinovată,
Că nu e totul bine-n ţara mea.
Puteţi să mă-ntrebaţi:- Ce vrei, băiete?
În treburile mari de ce te bagi?
Am să răspund milos şi pe-ndelete:
-Eu ştiu că îmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.


Mi-am investit şi nervi şi timp şi viaţa,
În drumul care m-a ademenit
Şi-am acceptat să dorm pe copci de gheaţă
Şi să trăiesc pe muche de cuţit.
Puteam să-mi fac în alte părţi avere,
Puteam să fiu un bun european,

Puteam să mă înscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.
Puteam să am un os, cum au toţi servii,
Să-l rod meschin şi fără de idei
Dar epocii eu i-am cedat toţi nervii
Şi ea nu-mi dă nici drogurile ei.


Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Ţară,
Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Neam,
Nu e-năuntru hiba, ci afară,
Trăiam un veac, albil dacă eram.
N-am dreptul la o mare suferinţă?
Nu-mi daţi cartelă nici pentru prăpăd?

Ei, bine-atunc i, în m ine ia fiinţă
Un neam pe care voie am să-l vad.
Şi n-am să pot să-ngadui niciodată,
Acest trup nelegiuit, al meu,
Să-nveţe nebunia blestemată

De-ai fi uşor când ţării îi e greu.
Ca fluturele părăsind omida,
Când vine peste toţi o clipă grea,
Sunt un atlant murind cu Atlantida,
Deşi puteam zbura, dacă voia.
N-aveţi la dumneavoastră-n farmacie,

Medicamente, boala să-miluaţi,
Un singur leac îmi trebuieşte mie:
Să-i pot vedea pe ceilalţi vindecaţi.
Această boală e o boală rară,
Această boală grea,
Această boală se numeşte Ţară
Şi leacul este ea şi numai ea.

Adrian Paunescu



Mă incred in tine Doamne



Si dacă nu va fi asa, tot va fi bine, pentru că intotdeauna căutarea, cercetarea, urcusul, parcurgerea drumului pană la o anumită destinatie, repetarea unui cantec inaintea unei auditii, toate acestea condimentează existenta noastră intr-un fel pe care nimic altceva nu ar putea-o face, asa incat, vietiile noastre devin delicios de palpitante. Extraordinare! Perfecte! Interesante!
Cobor in adancul existentei mele cu deosebită convingere că totul are sa fie bine. Că n-am să gust niciodată din nimicnicia cuvantului „plictiseală” si, dacă ar fi să fie asa, să traiesc si acest sentiment, tot simt că are să fie bine. Pesemne , va fi dansul in care mă voi cunoaste mai bine ca oricand! Va fi momentul in care am să răman doar eu cu mine, si va fi extraordinar!
Oare ce poate să fie mai minunat, decat compania propriei tale persoane?
Ce poate fi mai deosebit decat o conversatie, tinuta in taina, cu propria ta inima?
Ce poate fi mai adevărat decat secundele in care, privind dincolo de imaginea oglinzii, să te regăsesti pe tine! Exact asa cum esti tu!
Fără retusuri, fără minciuni … fără temeri, dar mai ales fără lacrimi.
Doar sclipiri adanci, deosebit de vii, oglindite in cele mai frumoase lacuri. Ochii nostrii.
Asa incat, constienta de toate aceste posibilitati, rămane captivă propriilor mele vise. Mă las pradă, propriului meu destin.
Si simt că-l iubesc! Fără să-l cunosc dinainte …
Este al meu … l-am trăit si-l voi trăi, pesemne doar eu, nu pot decat să astept cu nerăbdare, tainele lui …
Douglas Adams 

miercuri, 10 mai 2017

CUTTINGS OF ROSES IN POTATO



FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

duminică, 7 mai 2017

Legenda orhideei

In Japonia , orhideea este mentionata pentru intaia oara intr-o straveche poveste despre sotia unui imparat , care si-a invins infertilitatea si a dat nastere la 13 copii prin inhalarea repetata a parfumului acestei flori.

     Floarea de orhidee , adesea asociata cu pasiunea si si senzualitatea , a reprezentat si un insemn al furtului sau inselaciunii.Cateva legende crestine timpurii relatau despre hotii unor obiecte sacre care , in urma faptei lor, au disparut cu desavarsire de pe fata pamantului, lasand in urma doar mainile cu care savarsisera faptele abominabile , transformate in tuberculii orhideelor , ingropati adanc in pamant pentru a se ascunde de povara vinovatiei.

Intr-una din povestirile crestinismului timpuriu , se relateaza cum un calugar a furat mana unei statui reprezentandu-l pe copilul Isus.In timp ce se ascundea in munti , el a ratacit drumul si , inainte de muri de epuizare si foame , si-a ingropat in pamant comoara furata.In urmatorul an , din locul unde fusese ascuns pretiosul obiect , a rasarit o orhidee , o floare ale carei radacini reproduceau intocmai forma unei maini de copil.

In Sri Lanka , fostul Ceylon , o straveche legenda povesteste despre un print care se indragostise nebuneste si fara fi iubit la randu-i , de sora sa vitrega.In ciuda patimii lui , el a s-a conformat refuzului fetei si nu a insistat in a-si materializa iubirea.Intr-o zi , printul a gustat din tuberculul Ipsea Speciosa , un tip de orhidee terestra cu flori galbene-aurii , foarte raspandita pe insula.Din acel moment , printul nu a mai avut o nici clipa de liniste , si , in cele din urma , cuprins de o criza de nebunie si pasiune , si-a ucis sora vitrega.
Desi folosite uneori ca afrodisiac , orhideele Ipsea Specioasa sunt inca privite cu suspiciune de catre locuitorii din Sri Lanka.

In Noua Zeelanda , un mit al maurilor istoriseste despre originea nepamanteana a orhideelor , ele considerandu-se a fi o creatie directa a demiurgilor.Potrivit mitului , la inceputurile timpului , singurele parti vizibile ale pamantului erau piscurile acoperite cu zapada ale muntilor inalti.Din cand in cand , soarele topea o parte din neaua de pe piscuri , dand nastere unor vaste cascade , din care s-au format raurile si fluviile ce isi croiau drum prin vai si campii catre marea din care vaporii de apa se adunau in cer , formand norii.Aceasta perdea de nori impiedica vederea soarelui catre pamant , asa ca , intr-o zi , soarele a gasit un mijloc de a o strapunge prin creearea curcubeului.
Atunci cand curcubeul si-a facut aparitia , culorile lui stralucitoare au atras spiritele nemuritoare , care s-au adunat din toate colturile cerului pentru a admira minunata priveliste de deasupra pamantului.Cantecele fermecatoare ale spiritelor extaziate de frumusetea curcubeului au atras multe alte fiinte divine , care s-au asezat pe curbura multicolora.Datorita greutatii lor , curcubeul s-a sfaramat , risipindu-se intr-o miriada de fragmente stralucitoare.Incantate , spiritele au privit cum ploaia de diamante acoperea lumea care fusese colorata pana atunci numai in maroniu ( pamantul) , verde (vegetatia lipsita de flori) si albastru (marea) .Fiecare zona a lumii a primit cate o parte din magicul curcubeu , fragmentele lui stralucitoare transformandu-se in florile de orhidee.

O legenda dintr-o zona tropicala povesteste ca atunci cand pamantul era abia creat , vegetatia agresiva a junglei s-a lansat in cucerirea de noi teritorii , amenintand existenta plantelor mai mici sau mai firave.Unele din acestea si-au aparat cu inversunare zonele , altele , precum orhideele , au fost din ce in ce mai sufocate de invazia celor puternici si au devenit mereu mai micute si mai fragile , iar semnitele lor s-au micsorat in continuu , ajungand sa se asemene firelor de praf.Zeii vantului s-au hotarat sa ajute orhideele , asa ca le-au ridicat semintele in ceruri si le-au imprastiat pe cuprinsul intregii jungle.La randul lor , inaltii copaci au oferit protectie gratioaselor flori , gazduindu-le la poala trunchiurilor lor si asigurandu-le , in acest fel , aerul , lumina si spatiul necesare supravietuirii.Intrucat erau inca inspaimantate de calatoria lor prin vazduhuri , noi-nascutele plante si-au agatat radacinile subtiri de cele viguroase ale uriasilor copaci.In acest fel , intreaga jungla a fost infrumutesata de mirificele flori ale orhideelor.

O legenda a indienilor Tonoacas , care au trait in Mexic , in regiunea Veracruz de astazi , povesteste ca la originea orhideei de vanilie a fost o frumoasa fata care isi dedicase viata zeitei granelor , Tonoacayohua.Tanara femeie , pe nume Tzacopontziza, isi petrecea toate zilele aducand zeitei ofrande de flori si hrana .Un tanar print , Zkatan-Oxga, a surprins-o pe fata in timp ce se ducea catre templu si s-a indragostit de ea la prima vedere.Intr-o zi , el si-a facut aparitia in fata lui Tzacopontziza , i-a marturisit iubirea si i-a propus sa fuga cu el in lume.Preotii zeitei Tonoacayohua i-au capturat pe cei doi , le-au taiat capetele si le-au smuls inimile din trupuri.Pe locul in care au fost ucisi indragostitii au rasarit pentru intaia oara florile de orhidee de vanilie.Orhideele de vanilie si boabele de vanilie au devenit , apoi, darurile favorite aduse ca jertfa zeitei.
Aztecii au cucerit pamanturile poporului Tonoacas in anul 1427 , si au cerut vanilia drept tribut.Ei au folosit-o ca ingredient al bauturii de ciocolata , cacahuatl , un aliment care furniza putere si forta.

sâmbătă, 6 mai 2017

Tunsul oilor la stană


Sufletul îmi este-n România


( foto - România Mea )

Nestatornic este drumul vieții,
Trăiesc relativ și indirect,
Sting obrazul în sudoarea gheții
Și-aleg tot ce este imperfect.

Am un gând de aur ros de molii,
Iar cămașa - mi este ruptă-n cot,
Trec pe lângă poarta sfintei Golii
Când postind, când visând antricot.

Port pe umeri candelabre arse,
Iar lumină nu mai văd în jur
Mă ascund după-ale vieții farse
Și-am jurat că n-am să fac sperjur.

Universul bate-n umbră toaca,
Eu rog vremea să mă țină-n rând,
Timpu-mi cere să mă cert cu joaca
Fi'ndcă sunt doar umbra unui gând.

Mult mi-e dor și port în suflet glia
Azi, când zbor precum o turturea,
Sufletul îmi este-n România,
Fiindcă-acolo este mama mea.
martie 2017

vasile david

Acasă e...acasă


În fiecare an mă-ntorc acasă,
Migrând prin lume ca un lăcustar,
Revin cu drag în Vrancea mea frumoasă-
Și-n satul meu - în luna lui gustar.
Nu am averi să-mi scurme în idee,
Că viața trece ca o zeflemea,
Vin, pătimaș, din lunga-mi odisee,
Să-i văd pe toți cei dragi din Țara mea.
Deunăzi, citeam printre morminte
Numele celor care stau pe cruci,
Simțeam un nod în gât, n-aveam cuvinte
Să spun că satul doarme pe butuci.
De unii am uitat... ah, hoțul minții
Mi-a scormonit cu ură-n amintiri
Și-n fața tainelor și-a neputinței
Priveam pe cruci cu palide priviri.
Amicii, cunoscuții de-altădată,
Care-au trăit - cum eu mocnesc acum-
S-au dus, pe rând, pe lumea aialaltă,
Într-un sfârșit și-un început de drum.
Sărmani goliți de-a vieții nebunie,
Chiar și de vinul negru de teraz...
Și cum gândeam la 'morții agonie
O lacrimă-mi căzuse pe obraz.
Deșertăciune-i totul...doar secunda
Ce va veni mai are de trăit,
Ca pe un lanț de timp apare runda
Unui vlăstar din omul adormit.
Precum un lăcustar colind prin lume,
Luând cu mine viața lunecoasă
Și, când pe cruci vedea-veți al meu nume,
De-oi fi în lutul Țării...sunt ACASĂ!

vasile david

miercuri, 26 aprilie 2017

La Pasti



      Prin pomi e ciripit si cânt,
Văzduhu-i plin de-un rosu soare
Si sălciile-n albă floare-
E pace-n cer si pe pămant.
Răsuflul cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii.

Si cat e de frumos in sat!
Crestinii vin tăcuti in vale
Si doi de se-ntalnesc in cale
Isi zic:Hristos a inviat!
Si rade-atata sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.

Pe deal se suie-ncetisor
Neveste tinere si fete,
Bătrani cu iarna vietii-n plete;
Si-ncet, in urma tuturor,
Vezi sovăind cate-o bătrană
Cu micul ei nepot de mană.

George Cosbuc

duminică, 23 aprilie 2017

David un băietel drăgut

Iubitii mei, David un copil minunat de numai 5 anisori, cu mare talent de actor, a vazut video-clipul despre Fitness, pe care l-am facut cu ajutorul lui Dumnezeu. Atat de mult i-a placut incat il reproduce pe de rost, a observat si ca la un moment dat imi trag nasul fiindca nu aveam batista... este un copil extraordinar! Priviti-l cum imita motorul motosapei, cum ara cu ea... merge cracanat cum merg eu, ca sa nu calc pe unde an arat... Sa fie binecuvantat, el si parintii lui.
                      Preot Ioan.

miercuri, 22 martie 2017

Falsa si adevăratul


Uleiul sfințit


Uleiul sfintit este de doua feluri: cel care se face la Sf. Maslu si cel care se face la Litie, atunci cand serbam un sfant mai mare cu cruce rosie in calendar.
Uleiul de la Taina Sf. Maslu are mare putere sfintitoare si tamaduitoare asupra omului care-l ia cu credinta. Acest ulei nu se resfinteste ci se pune intr-o sticla cu uleiuri de la cat mai multe Sf. masluri (7-9-12 sau chiar 40 de Sf. Masluri). Deci nu se mai aduce inca o data acelasi ulei care s-a sfintit la biserica. De asemenea acest ulei nu se pune la candela si nu se da la animale. Este o greseala daca se face acest lucru. El se sfinteste pentru oameni si oamenii trebuie sa-l foloseasca. Candela nu are nevoie de uleiul sfintit pentru oameni ci are nevoie de ulei simplu care se sfinteste arzand acolo; iar pentru animale nici nu mai vorbim. Este chiar o profanare cand se face asa. Spun acest lucru deoarece sunt fel de fel de zvonuri care mai de care mai colorate.
Cu uleiul de la Litie de asemenea se miruieste pe frunte cu el. Uleiul de la Sf. Maslu se mai poate administra in felul urmator mai ales pentru cei bolnavi: oricine se poate unge pe frunte cu el facand semnul sfintei cruci cu degetul sau cu un betisor. Se mai poate unge rana celui bolnav, tot asa facand semnul sfintei cruci pe ea. Se mai pot lua dimineata pe nemancate cateva picaturi, inghitite sau puse pe o bucatica de anafura. Iarasi se mai poate administra la cel bolnav sau la cel cu duhuri necurate in mancare. Se, pun in farfuria celui care mananca cateva picaturi, iar dupa ce mananca se spala farfuria singura si se arunca apa la o floare sau la un loc curat din gradina.
Nu se arunca la chiuveta, la canalizare sau la animale. Mai exista in Biserica ortodoxa inca doua feluri de ulei sfintit, unul este cel care se face la botez si se pune in apa din cristelnita si se unge copilul cu el la toate incheieturile, iar cel de-al doilea fel de ulei sfintit este cel de la sfintirea casei, cand se ung toti peretii casei la toate punctele cardinale avand semnificatie biblica de binecuvantare a casei unde locuim. Deci este exclusa folosirea uleiului sau a fainii de la Taina Sfantului Maslu pentru animale. Atat cu uleiul sfintit de la Sf. Maslu care este pus intr-o sticla separat cat si cu uleiul de la Litie, crestinul se poate mirui pe frunte in semnul sfintei cruci in fiecare zi sau se poate administra intern.
De asemenea, noi crestinii ortodocsi ne mai putem impartasi de uleiuri sfintite direct de la Harul lui Dumnezeu fara interventia preotului, de la candela icoanelor facatoare de minuni sau de la candela ce arde la sfintele moaste.

Arhim. Ioachim Parvulescu

miercuri, 15 martie 2017

Ziua florilor




Am pus mir nou în cuvinte
Și un clopot ghiocel,
Chiar de e plăpând micuțul,
Are albul tot în el...

Din mangnolia înflorită
Vreau să fac cununi în zori,
Fericirea și speranța
Doar așa să le măsori...

Adun maci îmbujorați
Și îi țin sfios în palme
Nu vreau viscolul tăcerii,
Din cauș să mi-i răstoarne...

Liliacul ce-i albit
De atâta așteptare,
Am să-l strâng în brațe totuși
Să-i simt calda răsuflare...

O Camelie înflorită
În ferestra mea zâmbește,
Ziua florilor creștine
Dau în lume astăzi veste!

Trec calvarul suferinței
Și păcatu-l răstignesc
Mă căiesc și-n Înviere
Haină nouă am să primesc!

03 aprilie 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea

http://confluente.ro/camelia_cristea_1428170258.html

Aforisme despre înţelepciune


Deşi calea către mântuire e la fel de îngustă ca lama unui cuţit, oamenii cu sufletul mare pot merge umăr la umăr pe ea.

Eşti co-creator al propriei realităţi! Dacă ştii să-ţi foloseşti dalta, chiar şi liniile din palmă ţi le poţi reconfigura!

Fiecare castel pe care ţi-l construieşti în această lume devine piatră de moară la picioarele tale în lumea de dincolo.

Cei care îşi contabilizează paşii nu pot vedea frumuseţea drumului!

Nu-l mai căuta pe Dumnezeu! Te-a găsit El de mult. Doar conştientizează aceasta!

Alege calea cea dreaptă la orice răscruce de drumuri; chiar şi atunci când toate potecile se arată şerpuitoare!...

Spiritul liber este asemenea unui parfum pe aripile vântului. El nu poate fi îngrădit nici măcar de parantezele unei ipoteze matematice!

Fii prevăzător! Adună mereu apa vieţii pentru orice deşert care ar mai putea să-ţi îngreuneze drumul. Nu ai creat tu lumea ca să ştii cu anticipaţie că vei păşi mereu pe câmpuri înverzite.

Dacă ai ajuns în toamna vieţii tale, nu te învinovăţi pentru înfloririle pe care le-ai ratat. Mai ai încă timp să-ţi pregăteşti pământul pentru o viitoare înmugurire!

Din tăceri s-au născut toate cuvintele şi toate cântecele care îţi bucură sufletul...

Felul în care creierul ne traduce realitatea înconjurătoare vorbeşte despre gramatica interioară pe care am asimilat-o. Şi cât de agramată e lumea în care trăim!

Singurul spaţiu infinit în care nu te poţi pierde e cel al Sinelui tău.

Nicio cascadorie nu îţi va putea păstra egoul pentru eternitate în lumina reflectoarelor!

Chiar dacă ştii să cânţi la fel de frumos ca păsările cerului, nu te umfla în pene! Lumea va dori să te împăieze…

Cei care îşi colorează prezentul în culorile curcubeului, nu au nevoie să „strângă bani albi pentru zile negre”!

Într-o zi, lumina spirituală o să-ţi bată la uşă. Ce tragic dacă, atunci, te va găsi ascuns într-un buncăr!...

Eu Cred...



Eu Cred...
Că nu trebuie să ne schimbăm prietenii,
Dacă înţelegem că prietenii se
Schimbă.

Eu Cred...
Că indiferent cât de bun este un prieten,
El tot te va răni, din când în când,
Iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.

Eu Cred...
Ca o adevărată prietenie continua să crească,
Chiar şi la distanţele cele mai mari.

Eu Cred...
Că îmi ia foarte mult timp
Să devin persoana care aş vrea să fiu.

Eu Cred...
Că poţi merge în continuare,
Mult timp, după ce ai crezut că nu mai poţi.

Eu Cred...
Că suntem responsabili de ceea ce facem,
Indiferent de ceea ce simţim.

Eu Cred...undefined
Ca prietenul meu şi cu mine
Putem face orice sau nimic
Şi totuşi să ne distrăm de minune.

Eu Cred...
Că uneori, oamenii de la care te aşteptai să
Te lovească,
Atunci când ai căzut,
Vor fi aceia care te vor ajuta să te ridici.

Eu Cred...
Ca maturitatea are mai mult de aface
Cu genurile de experienţe pe care le-ai încercat,
Decât cu câte aniversări ai sărbătorit.

Eu Cred...
Că nu întotdeauna este suficient
Să fii iertat de ceilalţi.
Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe Tine însuţi.

Eu Cred...
Că trecutul nostru şi circumstanţele
Poate că au influenţat cine suntem acum,
Dar numai noi purtăm răspunderea pentru cine vom deveni.

Eu Cred...
Că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat,
Când un Prieten te cheamă în ajutor,
Vei găsi în tine forţa să-l susţii.

Eu Cred...
Ca diplomele atârnate pe perete
Nu te transformă automat într-o fiinţă umană decenţă.

Eu Cred...
Că ar trebui să trimiţi gândurile astea
La toţi oamenii în care crezi, eu tocmai am făcut-o.
Oamenii cei mai fericiţi nu au parte
De lucrurile cele mai bune
Dar pot obţine totul din cele pe care le au. 


marți, 7 martie 2017

Mai naşte-mă



Mai naşte-mă Mamă o dată
Şi spune să fie sorocul,
În zori când floarea zâmbeşte
Şi crapă în zece bobocul.
Mai naşte-mă Mamă o dată
Când rouă în lacrimi se scurge
Şi spune-i ursitei s-o ţină
În cupă de crin şi de sânge.
Mai naşte-mă Mamă o dată
Când vulturul taie văzduhul,
Să-şi lase visul pe clanţă
Ca uşa să-mi fie deschisă.
Mai naşte-mă Mamă o dată
Atunci când se crapă de ziuă,
Să scriu cu lumină – cuvinte,
Şi-n veac să rămân doar lumină!
foto sursa internet

Mamă


Mamă pace vreu să-mi dai 
Când coboară înserarea,
Pe cărări și văi abrute 
Craiul negru ține calea.
Mamă, doar în poala ta
Îmi găsesc iertările
Și pe treptele de foc,
Mi se ard durerile...
Mamă, doar în ochii tăi
Văd albastrul cer senin,
Când furtunile lovesc
Eu tăcerii mă închin.
Mamă, doar pe brațul tău
Un copil își pleacă tâmpla
Și în ochii vii din el
Arde-n verde iarăși lunca.
Mamă, doar cu vorba ta
Toți ghețarii se topesc
Și în locul lor izvoare
Curg din ochiul omenesc.
Mamă dă-mi din forța ta
Când doar sforile mă leagă
Și mă - ajută după viscol
Să rămân mereu întreagă...
Mamă, tu auzi vioara,
Corzile în inimi plâng
Prin decorul freneziei
Uneori am pasul strâmb...
Mamă, pace vreau să-mi dai
C-am plătit tribut cu anii...,
Doar în parcul tinereții
Înfloriți mai sunt castanii...

Mamă, pace vreau să-mi dai...

DE 8 MARTIE PENTRU VOI ...CU DRAGOSTE



Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

sâmbătă, 4 martie 2017

Simplu...



Aripi vreau să dai clipelor rămase
Dar de bucurie să mai pui prin case,
Pașii-n rătăcire să găsească drumul 
Să se risipească răul ca și fumul...
Grija să își poarte traista cum o vrea
Să nu se opresca iar la poarta mea
Am cărat poveri ce m-au gârbovit
Și-am trăit intens clipa ce -am primit...
Fără doar și poate toate își au rostul,
Pelerina-n ploie, ruga ca și postul,
Lacrima fierbinte ce-a trezit tăcerea,
Vorba cu blândețe când a gustat mierea...
Stupul de albine, trântorul din ea,
Lutul ce-a fost ars (fără să mai vrea),
Buturuga mică, carul răsturnat,
Trupul de furnică ce a tot cărat...
Moara ce se-nvârte, fagurii de miere,
Rugăciunea sfântă ce mi-a dat putere,
Inima-n genunchi și dospind a pâine,
Crezul de a fi astăzi, dar și mâine!
Toate-s rostuite și o știm prea bine
Că ne sunt trimise doar când se cuvine,
Timpul n-are vreme să se mai oprescă
Își urmează calea simplă și firească...
foto sursa internet

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog